eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție certifica


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Certifica [ cer-ti-fi-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU certifica PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului certifica în mai multe dicționare

Definițiile pentru certifica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a certifica
Verbul: a certifica (forma la infinitiv)
A certifica conjugat la timpul prezent:
  • eu certific
  • tu certifici
  • el ea certifică
  • noi certificăm
  • voi certificați
  • ei ele certifică
VEZI VERBUL a certifica CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERTIFICA:
CERTIFICA verb a adeveri, a arăta, a atesta, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livresc) a corobora, (învechit si regional) a probălui, (învechit) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate certifica cele spuse.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CERTIFICA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERTIFICA:
CERTIFICÁ, certífic, verb

I. tranzitiv A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, a unui înscris etc.

– Din limba franceza certifier, latina certificare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CERTIFICA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERTIFICA:
CERTIFICÁ, certífic, verb

I. tranzitiv A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc.

– Din limba franceza certifier, latina certificare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

certifica
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru certifica:
certifica verb tranzitiv: [Atestat: latina medievală / prezentul indicativ: certificatífic / Etimologie: franceza certifier, lat certificare] 1 A confirma (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, valabilitatea unui act, înscris etc. 2 (Pex; rar) A nota (pe un act).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CERTIFICA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERTIFICA:
CERTIFICÁ, certífic, verb

I. tranzitiv A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru.

– în franceză certifier (neologism din limba latină certificare).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CERTIFICA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERTIFICA:
CERTIFICÁ, certífic, verb

I. tranzitiv A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. Școala certifică absolvirea cursurilor.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CERTIFICA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CERTIFICA:
CERTIFICÁ verb

I. trecut A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < latina certificare, conform italiana certificare, limba franceza certifier].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CERTIFICA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CERTIFICA:
CERTIFICÁ verb trecut a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< limba franceza certifier, latina certificare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

certifica
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru certifica:
certificá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu certífic, persoana a treia singular: el / ea și plural certífică; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural certífice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

certifica
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru certifica:
certificá (a certifica) verb, indicativ prezent 3 certífică
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CERTIFICA'
CERTEZECERTÍcertíecertíficCERTIFICÁCERTIFICÁRECERTIFICÁTCERTIFICÁȚIECERTIFICAȚIÚNE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CERTIFICA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului certifica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Toate certifica cele spuse.
Certifica verb tranzitiv: [Atestat: latina medievală / prezentul indicativ: certificatífic / Etimologie: franceza certifier, lat certificare] 1 A confirma printr-un act, printr-o semnătură autenticitatea, valabilitatea unui act, înscris etc.
Certificá a certifica verb, indicativ prezent 3 certífică.

GRAMATICA cuvântului CERTIFICA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului certifica.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CERTIFICA poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul certifica se conjugă: ei ele certífică

CUM DESPART ÎN SILABE certifica?
Vezi cuvântul certifica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul certifica?
[ cer-ti-fi-ca ]
Se pare că cuvântul certifica are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CERTIFICA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Alcool rafinat?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
aparat de protecție a instalațiilor electrice împotriva supratensiunilor, destinat limitării valorilor acestora
întrecere compusă din coborâre, slalom uriaș și special; combinată nordică
alcool brut din care au fost îndepărtate impuritățile prin rectificare
fluxul raportat la unitatea de arie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app