 | as |
|
| Certăreţ [ cer-tă-reţ ] VEZI SINONIME PENTRU certăreţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului certaret în mai multe dicționareDefinițiile pentru certaret din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERTĂREȚ: CERTĂREȚ adjectiv, substantiv arțăgos, gîlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (învechit și popular) zavragiu, (popular și fam.) țîfnos, zurbagiu, (popular) pricinaș, rînzos, (învechit și regional) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (regional) arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, (Moldova și Bucovina) cîrciogar, (Transilvania) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Banat) pricinos, (învechit) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (figurat) clonțos, colțos, țăndăros. (Om certaret.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERTĂREȚ: CERTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, certăreți, -e, adjectiv Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gîlcevitor, arțăgos. Bunica era măruntă la trup, harnică, dar certăreață. PAS, Z. I 26. Forme diferite ale cuvantului certaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CERTĂREȚ: CERTĂRÉȚ certareteáță (certaretéți, certaretéțe) și substantival Care caută ceartă; căruia îi place cearta; gâlcevitor; arțăgos; scandalagiu; buclucaș. /ceartă + sufix certaretăreț Forme diferite ale cuvantului certaret: certareteáță certaretéț Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERTĂREȚ: CERTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, certăreți, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arțăgos. – Ceartă + sufix -ăreț. Forme diferite ale cuvantului certaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERTĂREȚ: CERTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, certăreți, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arțăgos. – Ceartă + sufix -ăreț. Forme diferite ale cuvantului certaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru certăreț: certăréț, certareteáță [Atestat: POLIZU / V: (înv) certarettarcertaret / Plural: certareti, certarete / Etimologie: ceartă + -ăreț] 1 a Căruia îi place cearta. 2 substantiv masculin și feminin Persoană care se ceartă des. Forme diferite ale cuvantului certaret: certareteáță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERTĂREȚ: CERTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, certăreți, -e, adjectiv Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor. – Din certa + sufix -ăreț. Forme diferite ale cuvantului certaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru certăreț: certăréț adjectiv masculin, plural certăréți; forme singular certăreáță, plural certăréțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru certăreț: certăréț adjectiv masculin, plural certăréți; forme certăreáță, plural certăréțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERTARET' CERTÁcertaménteCERTÁRECERTĂREÁȚĂCERTĂRÉȚcertáșCERTÁTcertătorcertătúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL certăreț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului certăreț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om certăreț. Om certăreț. CERTĂRÉȚ certărețeáță certărețéți, certărețéțe și substantival Care caută ceartă; căruia îi place cearta; gâlcevitor; arțăgos; scandalagiu; buclucaș. /ceartă + sufix certărețăreț. Certăréț, certărețeáță [Atestat: POLIZU / V: înv certărețtarcertăreț / Plural: certăreți, certărețe / Etimologie: ceartă + -ăreț] 1 a Căruia îi place cearta. |
GRAMATICA cuvântului certăreț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului certăreț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul certăreț poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE certăreţ? Vezi cuvântul certăreţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul certăreţ?[ cer-tă-reţ ] Se pare că cuvântul certăreţ are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ceară de balenă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
