 | as |
|
| Cerne [ cer-ne ] VEZI SINONIME PENTRU cerne PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cerne în mai multe dicționareDefinițiile pentru cerne din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cerne (forma la infinitiv) A cerne conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERNE: CÉRNE, cern, verb III. 1. tranzitiv A trece făină, mălai etc. prin sită sau prin ciur, pentru a alege ce e mai mărunt sau pentru a elimina corpurile străine. Cern făină pentru pîine. • (Subiectul este sita) Sita nouă cerne bine (= tot ceea ce este nou, pozitiv, dă rezultate bune). ♦ (Poetic) A face să cadă, a presăra, a strecura ca printr-o sită. Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită, ca de negură. AGÎRBICEANU, S. P. 40. Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. Amurgul își cernea lin întunerecul. REBREANU, R. II 204. Numai trandafirii mai cern petale diafane. ANGHEL, G. 36. Șoseaua... înainta prin albăstrimea zilei peste care soarele își cernea strălucirea. MACEDONSKI, O. III 14. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112. • reflexiv pasiv O dată cu zăpada mi se părea că se cern pe pămînt fulgi negri, mărunți, rotunzi, ca dintr-un fum al înaltului necunoscut. SADOVEANU, O. III 330. Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și în verb reflexiv:eme ce cununa cerului se luminează, pe pămînt se deslușesc toate. GÎRLEANU, L. 37. Lumina începu să se cearnă prin rariștea de brazi. VLAHUȚĂ, O. A. II 157. 2. tranzitiv figurat A distinge. Și-auzul prinde cu-ncetul să cearnă Un ciripit stîns, un șuier de iarnă. PĂUN-PINCIO, P. 47. 3. intranzitiv unipersonal figurat A ploua mărunt, ca prin sită; a bura. Afară era moină, cernea de sus o bură măruntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. 4. tranzitiv figurat (Cu privire la procese abstracte ale minții) A alege, printr-o cercetare amănunțită, partea bună, valabilă, justă, eliminînd restul; a discerne. Gîndul inii era a cerne prin sita studiilor clasice cele mai multe din acele datine bătrînești pe care noi cei de astăzi le-am apucat încă. ODOBESCU, S. III 227. – Forme gramaticale: perfectul simplu cernui, participiu cernut. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERNE: CÉRNE, cern, verb III. 1. tranzitiv A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. Sita nouă cerne bine (= ceea ce este nou dă rezultate bune). ♦ (Poetic) A face să cadă, a presăra ca printr-o sită. Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită (AGÎRBICEANU). 2. tranzitiv figurat A distinge. Și-auzul prinde cu-ncetul să cearnă Un ciripit stins (PĂUN-PINCIO). 3. intranzitiv unipersonal figurat A ploua mărunt, a bura. 4. tranzitiv figurat A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminând restul; a discerne. – latina cernere. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cerne: cérne (cérn, cernút), verb – 1. A trece prin sită sau ciur. – 2. A ploua mărunt. – 3. A distinge, a observa, a examina. – 4. (reflexiv) A aluneca, a pătrunde. – Mr. nțernu, nțearnire, istr. cernu. latina cĕrnĕre (Pușcariu 346; Candrea-Dens., 319; REW 1842; DAR); conform vezi italiana cernere, prov., spaniolă cerner, vezi limba franceza serdre, cat. cendre, portugheză cernir. – derivat cernător, substantiv masculin (persoană care cerne); cernător, substantiv neutru (ciur pentru nisip); cernut, substantiv neutru (acțiunea de a cerne). Forme diferite ale cuvantului cerne: cérn cernút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERNE: CÉRNE, cern, verb III. 1. tranzitiv (Adesea figurat) A trece un produs pulverulent prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. tranzitiv figurat A distinge. 3. intranzitiv unipersonal figurat A ploua mărunt, a bura. 4. tranzitiv figurat A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – latina cernere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERNE: CÉRNE, cern, verb III. 1. tranzitiv (Adesea figurat) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. tranzitiv figurat A distinge. 3. intranzitiv unipersonal figurat A ploua mărunt, a bura. 4. tranzitiv figurat A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – latina cernere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cerne: cérne [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: cern / Etimologie: lat cernere] 1 verb tranzitiv: (Adesea figurat) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2 verb tranzitiv: (Fig) A distinge. 3 viu (Fig) A ploua mărunt Si: a bura. 4 verb tranzitiv: (Fig) A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul Si: a discerne. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cerne: cerne vezi 1. a trece făina prin sită sau ciur spre a alege tărâțea; 2. figurat din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă AL.; 3. figurat a cerceta cu deamăruntul; 4. a ploua mărunt (parcă cerne prin sită): nu plouă, cerne. [latina CERNERE, a alege, a deosebi (aplicat românește la grăunțe)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cerne: cerne verb vezi BURA. BURNIȚA. DEOSEBI. DESLUȘI. DIFERENȚIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. ȚÎRCÎI. ȚÎRÎI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cerne: cérne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cern; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ceárnă; participiu cernút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cerne: cérne (a cerne) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cern; conjunctiv prezent 3 să ceárnă; participiu cernút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CERNE: CÉRNE verb a da, (învechit și regional) a petrece, (învechit) a dârmoia. (cerne mălaiul prin sită.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERNE: CERNE verb a da, (învechit și regional) a petrece, (învechit) a dîrmoia. (cerne făina prin sită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERNE' CERNĂUȚICernavodacernavodeáncernavodeáncăCÉRNECERNEÁLĂCERNELEcérnerecernésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CERNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cerne dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cérne a cerne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cern; conjunctiv prezent 3 să ceárnă; participiu cernút. Cerne mălaiul prin sită. Cerne făina prin sită. |
GRAMATICA cuvântului CERNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cerne. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CERNE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cerne? Vezi cuvântul cerne desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cerne?[ cer-ne ] Se pare că cuvântul cerne are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CERNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Binețe substantiv feminin popular; în expresie a-și da binețe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
