 | as |
|
| Cerinţă [ ce-rin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU cerinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cerinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru cerinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERINȚĂ: CERÍNȚĂ, cerințe, substantiv feminin Nevoie, pretenție; exigență. Îmbinarea muncii politice cu munca economică constituie una din cerințele de bază ale conducerii de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. Ridicarea [emisiunilor muzicale]... la nivelul cerințelor maselor este o sarcină de primă urgență... ce stă în fața Comitetului de radio. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/3. Trebuiesc observate cerințele scenei. GHEREA, ST. Hristos II 248. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERINȚĂ: CERINȚĂ s. 1. exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, nevoire, recerință, (figurat) comandament, (cerintaele epocii noastre.) 2. cerere, deziderat, dorință, exigență, (învechit) postulat. (O cerinta îndreptățită.) 3. necesitate, nevoie, solicitare, trebuință. (Ține seamă de cerintaele pieței.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cerință: cerínță substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre I, 5 / Plural: cerintațe / Etimologie: cere + -ință] 1 Pretenție. 2 Condiție. 3 Obligație convențională. 4 Nevoie. 5-6 (Spc) Enunț a ceea ce trebuie să fie (aflat sau) efectuat într-un exercițiu didactic. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CERINȚĂ: CERÍNȚĂ cerintae forme 1) Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesități curente. cerinta de bază. 2) Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; exigență. cerintaa epocii noastre. cerintaele oamenilor. /a cere + sufix cerintaința Forme diferite ale cuvantului cerinta: cerintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cerință: cerínță forme, plural e și (nord) ĭ. Exigență, ceĭa ce se cere, ceĭa ce trebuĭe să facĭ: principala cerință a soldatuluĭ e să fie disciplinat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERINȚĂ: CERÍNȚĂ, cerințe, substantiv feminin Nevoie, pretenție; exigență. – Din cere + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERINȚĂ: CERÍNȚĂ, cerințe, substantiv feminin Nevoie; pretenție; exigență. – Cere + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERINȚĂ: CERÍNȚĂ, cerințe, substantiv feminin Nevoie; pretenție; exigență. – Cere + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cerință: cerínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat cerínței; plural cerínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cerință: cerínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat cerínței; plural cerínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cerință: cerință forme cerere neapărată. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERINTA' CERIMETRÍEcerimoníecerínCERÍNECERÍNȚĂCERINTHEcerișoárăceritceríță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cerință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cerință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cerințăele epocii noastre. O cerință îndreptățită. Ține seama de cerințăele pieței. Exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință, învechit și regional niștotă, învechit nevoință, nevoire, recerință, figurat comandament, cerințăele epocii noastre. O cerință îndreptățită. Ține seamă de cerințăele pieței. Cerínță substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre I, 5 / Plural: cerințățe / Etimologie: cere + -ință] 1 Pretenție. CERÍNȚĂ cerințăe forme 1 Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesități curente. Cerință de bază. Cerințăa epocii noastre. Cerințăele oamenilor. /a cere + sufix cerințăința. |
GRAMATICA cuvântului cerință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cerință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cerință poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cerinţă? Vezi cuvântul cerinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cerinţă?[ ce-rin-ţă ] Se pare că cuvântul cerinţă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cerință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și pune carul în pietre?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cerință are forma: cerínțe
