 | as |
|
| Ceremonie [ ce-re-mo-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU ceremonie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ceremonie în mai multe dicționareDefinițiile pentru ceremonie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CEREMONIE: CEREMONÍE, ceremonii, substantiv feminin Ansamblu de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități sau la oficierea slujbelor religioase pentru a le da mai multă importanță și strălucire; solemnitate, paradă, fast. Ieșind cu ceremonie mare din Constantinopole, merse de tăbărî la Daud-Pașa. BĂLCESCU, O. II 79. Ceremonia se sfîrșise. Toți felicitau pe tinerii soți. NEGRUZZI, S. I 53. • (În orînduirea feudală și capitalistă) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să supravegheze și să dirijeze desfășurarea, după protocol, a unei solemnități.(Cu caracter neoficial) Totalitatea formelor de politețe în uz în relațiile sociale dintre membrii societății burgheze. Vizită de ceremonie. Te invit la o masă în familie, fără ceremonie. ♦ (Familiar sau ironic) După ceremonia dulceților și a cafelei, cucoana începe a-și arăta turbanul. NEGRUZZI, S. I 239. – Variantă: (învechit și arhaizant) țeremoníe (SADOVEANU, Z. C. 114) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ceremonie: ceremoníe substantiv feminin [Atestat: LET. II, 154/12 / V: (înv) cerimceremonie, țârmceremonie, țeceremonie, țerimceremonie, țirmceremonie / A: ceremónie / Plural: ceremonieii / Etimologie: rs цepeмoния, pn ceremonia, lat caerimonia, franceza cérémonie] 1 Ansamblu de reguli și forme protocolare practicate cu solemnitate la săvârșirea unui cult religios Si: rit, ritual. 2 (Pex) Solemnitate oficială Si: paradă, pompă. 3 (Pex) Moment solemn din existența unui individ (cununie, botez, înmormântare etc.) Cf fast, solemnitate, (îvr) saltanat. 4-5 (Pex) Serbare (sau masă festivă) căreia i se dă însemnătate, strălucire. 5 Manifestație în cinstea unei persoane, primire solemnă Cf alai. 6 Formă de politețe în relațiile sociale, marcată de solemnitate. 7 (Pex) Formă de politețe exagerată Cf fasoane. 8 (Îe) Fără ceremonie sau ceremonieii Familiar. 9 (Îs) Maestru de ceremonie (sau -ii) Persoană care dirijează, după protocol, desfășurarea unei solemnități. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ceremonie: ceremoníe (ceremoníi), substantiv feminin – Paradă, fast, etichetă. – Variante ceremónie, țeremonie, țerimonie, toate învechit – Mr. țirimone. latina caerimonia, italiana cerimonia (secolul XVII), în parte prin intermediul poloneză ceremonia, cerymonia (intermediarul limba rusă, propus de Sanzewitsch 211 și DAR, nu este posibil, avînd în vedere data); conform limba neogreacă τσερεμονία, albaneză čeremonie, limba bulgară ceremonija. – derivat ceremonial (variantă țeremonial), substantiv neutru (totalitatea regulilor sau formelor de etichetă întrebuințate la o ceremonie); ceremonios, (variantă țeremonios), adjectiv (care se comportă cu politețe, solemn). Forme diferite ale cuvantului ceremonie: ceremoníi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CEREMONIE: CEREMONÍE, ceremonii, substantiv feminin Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Variante: (învechit) țeremónie substantiv feminin] – Din poloneză ceremonia, limba franceza cérémonie, latina caerimonia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CEREMONIE: CEREMONÍE, ceremonii, substantiv feminin Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Variante: (învechit) țeremónie substantiv feminin] – Din poloneză ceremonia, limba franceza cérémonie, latina caerimonia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CEREMONIE: CEREMONÍE, ceremonii, substantiv feminin Ansamblu de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. • (În orânduirea feudală și capitalistă) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile sociale dintre membrii societății. [Variante: (învechit și arhaic) țeremónie substantiv feminin] – în franceză cérémonie (neologism din limba latină caerimonia). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CEREMONIE: CEREMONÍE ceremoniei forme 1) Sărbătoare solemnă; solemnitate. ceremonie nupțială. • ceremonie religioasă serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfășoară după anumite reguli. 3) Respectare exagerată a conveniențelor; etichetă excesivă. Ținută de ceremonie. • Cu ceremoniei în mod prea festiv. Fără ceremoniei simplu; familiar. [articulat ceremonia; genitiv dativ ceremoniei; silabe -ni-e] /<fr. cérémonie, latina caerimonia Forme diferite ale cuvantului ceremonie: ceremoniei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CEREMONIE: CEREMONIE s. 1. ceremonial, etichetă, protocol, regulă, ritual, rînduială, tipic, (rar) rit, (învechit) politică. (Conform ceremonie de la curte...) 2. ceremonial, solemnitate. (ceremonie înmînării unor decorații.) 3. cinste, fast, paradă, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ceremonie.) 4. gală, paradă. (Uniformă, ținută de ceremonie.) 5. (termen bisericesc) oficiu, serviciu, slujbă. (ceremonie religioasă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ceremonie: *ceremónie și -íe forme (latina ceremónia și caeri-; limba franceza cérémonie). Forma cultuluĭ. Pompă, gală, aparat, solemnitate: ținută de ceremonie. Politeță, deferență: vizită de ceremonie. A face ceremoniĭ, a te arăta foarte politicos. Fără ceremoniĭ, fără formalitățĭ, intim. – Vechĭ țeremónie, popular țîrmónie (poloneză ceremonia, limba rusă -óniĭa). vezi paradă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CEREMONIE: CEREMONÍE substantiv feminin Formalitate (mai ales de protocol) care se folosește la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioară a unui cult (religios); slujbă. ♦ Ansamblul formelor de politețe, uzitate în raporturile dintre membrii unei societăți sau grupări sociale. [Gen. -iei. / < limba franceza cérémonie, conform latina ceremonia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CEREMONIE: CEREMONÍE substantiv feminin formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. • formă exterioară a unui cult (religios). • ansamblul regulilor de politețe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăți, sau grupări sociale. (< limba franceza cérémonie, latina caeremonia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ceremonie: ceremonie forme 1. forma exterioară a cultului; 2. pompă, paradă; 3. regule de politeță; 4. jena ce rezultă din observarea acestor regule: a prânzi fără ceremonie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ceremonie: ceremoníe substantiv feminin, articulat ceremonía, genitiv dativ articulat ceremoníei; plural ceremoníi, articulat ceremoníile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ceremonie: ceremoníe substantiv feminin, articulat ceremonía, genitiv dativ articulat ceremoníei; plural ceremoníi, articulat ceremoníile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CEREMONIE' ceregéuceremoniáCEREMONIÁLceremonialísmCEREMONÍECEREMONIÓSCeremușcerencélCERENKOV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ceremonie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ceremonie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 154/12 / V: înv cerimceremonie, țârmceremonie, țeceremonie, țerimceremonie, țirmceremonie / A: ceremónie / Plural: ceremonieii / Etimologie: rs цepeмoния, pn ceremonia, lat caerimonia, franceza cérémonie] 1 Ansamblu de reguli și forme protocolare practicate cu solemnitate la săvârșirea unui cult religios Si: rit, ritual. 8 Îe Fără ceremonie sau ceremonieii Familiar. 9 Îs Maestru de ceremonie sau -ii Persoană care dirijează, după protocol, desfășurarea unei solemnități. CEREMONÍE ceremoniei forme 1 Sărbătoare solemnă; solemnitate. Ceremonie nupțială. • ceremonie religioasă serviciu divin. Ținută de ceremonie. • Cu ceremoniei în mod prea festiv. Fără ceremoniei simplu; familiar. Conform ceremonie de la curte. Ceremonie înmînării unor decorații. L-a primit cu multă ceremonie. Uniformă, ținută de ceremonie. Ceremonie religioasă. |
GRAMATICA cuvântului ceremonie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ceremonie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ceremonie poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ceremonie? Vezi cuvântul ceremonie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ceremonie?[ ce-re-mo-ni-e ] Se pare că cuvântul ceremonie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ceremonie Inţelegi mai uşor cuvântul ceremonie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe În orînduirea feudală și capitalistă Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană însărcinată să supravegheze și să dirijeze desfășurarea, după protocol, a unei solemnități ♦ Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități ♦ Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități În orânduirea feudală și capitalistă Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ceremonie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De jur împrejur?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ceremonie are forma: ceremoníi
