 | as |
|
| Cercui [ cer-cu-i ] VEZI SINONIME PENTRU cercui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cercui în mai multe dicționareDefinițiile pentru cercui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cercui (forma la infinitiv) A cercui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERCUI: CERCUÍ, cercuiesc, verb IV. tranzitiv 1. (Cu privire la un vas de doage, la o roată de car etc.) A pune cercuri, a lega, a strînge cu (sau în) cercuri. Așezai pe căpătîie, lîngă ușa pivniței, singur un butoi, în rotunzimea lui cercuită, părea vesel știind poate că, oricît de întunecat e afară pe ziua aceea ploioasă, tot mai întunecat trebuie să fie înăuntru, în întunecimile hrubei. ANGHEL, PR. 94. Au făcut îndată polobocul... și l-au cercuit bine, cerc lîngă cerc. SBIERA, P. 78. 2. figurat A cuprinde ca într-un cerc, a înconjura. Pe împăratul... îl cercuiră, cu mîngîieri și dezmierdări, odrasla lui de trei fete. DELAVRANCEA, S. 83. 3. figurat A mărgini, a limita, a circumscrie. Cercuind lumea întreagă în poienița înflorită... voinicul năpustise codrii, urîse izbînzile vieței sale de mai nainte. ODOBESCU S.III 203. 4. intranzitiv A se așeza în formă de cerc, a face roată în jurul cuiva. Oamenii... cercuiesc în jurul tăciunilor și povestesc. DELAVRANCEA, S. 81. 5. figurat A însemna în formă de cerc. Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă Ca anii cercuiți în trunchiul stejarului. BENIUC, vezi 24. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cercui: cercui verb tranzitiv: [Atestat: ANON. CAR. / prezentul indicativ: cercuiésc / Etimologie: cerc + -ui] (Înv) 1-2 (Apune cercuri sau) a strânge în cercuri un vas cu doage Si: a încercui (1-2). 3 (Spc) A lega butucul roții de lemn cu cercuri, ca să nu crape Si: a încercui (3). 4-5 (Subiectul e cercul, brățara) A cuprinde. 6 A fixa nuiele de alun în pereții casei, înainte de a-i lipi cu lut. 7-8 (C.i. vița de vie) A tăia și lega de araci primăvara. 9-14 A încercui (5-10). 15 A asedia. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERCUI: CERCUÍ, cercuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc. ♦ figurat A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. Îl cercuiră cu mângâieri și dezmierdări (DELAVRANCEA). 2. tranzitiv figurat A limita, a mărgini. 3. intranzitiv A se așeza în formă de cerc. – Din cerc. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERCUI: CERCUÍ, cercuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ figurat (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. tranzitiv figurat A limita, a mărgini. 3. intranzitiv A se așeza în formă de cerc. – Cerc + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERCUI: CERCUÍ, cercuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ figurat (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. tranzitiv figurat A limita, a mărgini. 3. intranzitiv A se așeza în formă de cerc. – Cerc + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cercui: cercuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cercuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cercuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cercuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cercui: cercuí (a cercui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cercuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cercuiá; conjunctiv prezent 3 să cercuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCUI: CERCUI verb 1. a lega. (cercui un butoi.) 2. (tehnic) a freta. (cercui două piese metalice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERCUI' cercovitcercóvniccercuálcercúgiCERCUÍCERCUIÁLĂCERCUÍRECERCUÍTcercuitór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CERCUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cercui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / prezentul indicativ: cercuiésc / Etimologie: cerc + -ui] Înv 1-2 Apune cercuri sau a strânge în cercuri un vas cu doage Si: a încercui 1-2. Cercuí a cercui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cercuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cercuiá; conjunctiv prezent 3 să cercuiáscă. Cercui un butoi. Cercui două piese metalice. Cercui un butoi. |
GRAMATICA cuvântului CERCUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cercui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CERCUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE cercui? Vezi cuvântul cercui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cercui?[ cer-cu-i ] Se pare că cuvântul cercui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CERCUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regim alimentar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
