|
Cercetaş [ cer-ce-taş ] VEZI SINONIME PENTRU cercetaş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cercetas în mai multe dicționareDefinițiile pentru cercetas din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERCETAȘ: CERCETÁȘ, -Ă, cercetași, -e, (1) substantiv masculin, (2) substantiv masculin și forme 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută cercetarea (4). Să mori, secere, fără nume, De e nevoie, cercetașe! TOMA, C. vezi 377. într-o zi, cam pe înserate, cercetașii domniei, rupți de oboseală... deteră peste un voinic cu pletele revărsate ce zicea din fluier de te slăvea. DELAVRANCEA, vezi vezi 219. Am zărit mai adineauri trecînd într-acolo verb reflexiv:eo doi cercetași de ai voștri! ODOBESCU, S. III 571. 2. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte dintr-o organizație de cercetășie. Forme diferite ale cuvantului cercetas: cercetas-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cercetaș: cercetáș, cercetasă substantiv masculin și feminin [Atestat: ODOBESCU, S. III, 571/11 / Plural: cercetasi, cercetase / Etimologie: cerceta + -aș] 1 Persoană care primește misiunea de a obține informații despre ceva. 2 (Mil) Soldat trimis în recunoaștere. 3 Tânăr(ă) care face parte dintr-o organizație liberă a tineretului, bazată pe un sistem de educație care cultivă observarea atentă a naturii din punct de vedere practic și spiritul de inițiativă. Forme diferite ale cuvantului cercetas: cercetasă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cercetaș: cercetaș m. 1. care cercetează (sub raportul material): împăratul trimise cercetași în toate, ca să-i caute ISP.; 2. popular ecleror; 3. nume românesc pentru boyscout, corp de cercetași având mai ales de scop a însufla tinerimii apucături practice și spiritul de inițiativă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cercetaș: cercetáș m. Cercetător, explorator (militar). Tînăr care, în ainte de a deveni soldat, se deprinde cu diferite meșteșugurĭ folositoare armateĭ (telegrafie, telefonie, serviciŭ poștal ș. a.) ca să poată ținea locu celor ce vor pleca la războĭ. vezi străjer. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERCETAȘ: CERCETÁȘ, -Ă, cercetași, -e, substantiv masculin și forme 1. S. m. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare. 2. S. m. și forme Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Din cerceta + sufix -aș. Forme diferite ale cuvantului cercetas: cercetas-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERCETAȘ: CERCETÁȘ, -Ă, cercetași, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare (3). 2. S. m. și forme Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Cerceta + sufix -aș. Forme diferite ale cuvantului cercetas: cercetas-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERCETAȘ: CERCETÁȘ, -Ă, cercetași, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare. 2. S. m. și forme Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Cerceta + sufix -aș. Forme diferite ale cuvantului cercetas: cercetas-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCETAȘ: CERCETÁȘ cercetasă (cercetasi, cercetase) m. și forme 1) Militar care execută o cercetare pe pozițiile inamicului; iscoadă. 2) Persoană care culege informații secrete din alte țări. /a cerceta + sufix cercetasaș Forme diferite ale cuvantului cercetas: cercetasă cercetasi cercetase Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cercetaș: cercetáș substantiv masculin, plural cercetáși Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cercetaș: cercetáș substantiv masculin, plural cercetáși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERCETAS' cercelúțcércetCERCETÁCERCETÁREcercetáșcercetáșăcercetășésccercetășéșteCERCETĂȘÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cercetaș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cercetaș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cercetáș, cercetașă substantiv masculin și feminin [Atestat: ODOBESCU, S. III, 571/11 / Plural: cercetași, cercetașe / Etimologie: cerceta + -aș] 1 Persoană care primește misiunea de a obține informații despre ceva. CERCETÁȘ cercetașă cercetași, cercetașe m. /a cerceta + sufix cercetașaș. |
GRAMATICA cuvântului cercetaș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cercetaș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cercetaș poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cercetaş? Vezi cuvântul cercetaş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cercetaş?[ cer-ce-taş ] Se pare că cuvântul cercetaş are trei silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi alături de cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|