 | as |
|
| Cercel [ cer-cel ] VEZI SINONIME PENTRU cercel PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cercel în mai multe dicționareDefinițiile pentru cercel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cercel: cercél substantiv masculin [Atestat: BIBLIA (1688), 16/2 / V: ciurcercel / Plural: cercelcéi / Etimologie: moștenit din latinescul circellus] 1 Verigă de metal (în care pot fi fixate sau de care pot fi atârnate pietre prețioase, monede etc.) purtată ca podoabă, mai ales, de femei. 2 Verigă purtată de copii de mici, pentru a se feri de epilepsie. 3-6 (Verigă de metal pusă la animale domestice ca) semn de proprietate (sau de recunoaștere). 7 Podoabă de lână pusă unor animale. 8-9 (Pop; îe) cercelceii mi-au căzut, dar urechile mi-au rămas Mi-am pierdut (averea sau) rangul, dar nu mă las. 9 (Îs) cercel la ureche Lucru fără importanță, care servește numai ca podoabă. 10 (Bot; reg; îs) cercelul-doamnei Papucul-doamnei (Impatiens royci). 11 (Bot; reg; îs) cercelceii-babei Lemn-râios (Impatiens balsamina). (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape. 13-14 (Reg; Îcr) (Inel sau) ochi de fier de la capătul de jos al leucii prin care intră osia. 15 (Reg; lcr) Orificiu în care se bagă capătul de sus al leucii Si: postoruncă, râncă, runc. 16-18 (Reg; lcr) Bucată de lemn (stejar sau frasin) ori de fier care ține legați carâmbii loitrei, la mijlocul spetezelor. 19 (Pes; lpl) Inele mari făcute din mlajă arcuită, legate, la distanță de câte 50 cm unul de altul, pe coarda de sus a mrejei. 20 (Pes; lpl) Verigi de ridicat cutița lesei Si: colbe, gânjuri. 21 (Ast; reg) Stea nedefinită mai îndeaproape. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERCEL: CERCÉL, cercei, substantiv masculin Obiect de podoabă care se poartă, mai ales de către femei, fixat sau atîrnat la lobul urechii. Cerceii mamei sînt mici, rotunzi, ca niște bănuți. STANCU, D. 8. Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, J. 552. Citeva brățări, cercei și inele fură încredințate lui Ahile Buzata, care găsi un cumpărător. BART, E. 304. (Poetic) Aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă Cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCEL: CERCÉL cerceli m. mai ales la plural 1) Obiect de podoabă pentru femei, care se poartă prins de ureche. • cercelii-doamnei arbust ornamental cu lăstari arcuiți, frunze compuse și cu flori grupate în raceme. 2) Excrescență cărnoasă ce atârnă la gâtul unor animale (oi, capre, porci etc.). /<lat. circellus Forme diferite ale cuvantului cercel: cerceli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Cercel: Cercel (Petru) m. Domnul, Munteniei, fiul lui Pătrașcu cel Bun și frate cu Mihai Viteazul (1583-1585). Om învățat, vorbia 12 limbi; el fu mazilit în urma intrigilor și a banilor Doamnei Chiajna si muri înnecat din ordinul vizirului în 1590. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cercel: cercél m., plural eĭ (dim. despre cerc; limba franceza cerceau, cerc; spaniolă cercillo, cîrcel cu care se agață vița; limba neogreacă [despre latina saŭ limba română] kerkéli). Un gĭuvaĭer pe care femeile îl poartă atîrnat de urechĭ. O floare numită și cerceluș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCEL: CERCEL s. 1. (popular) toartă, (prin Transilvania) bumbuț, (Transilvania) cîrcel, (învechit) sarjă. 2. (tehnic) scoabă, (regional) ghermec. (cercel la căruță.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cercel: cercel m. 1. plural sculă, în formă de inel, ce femeile poartă în urechi; 2. ochiu de fier (la loitra carului). [latina CIRCELUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERCEL: CERCÉL, cercei, substantiv masculin Obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche. – latina circellus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERCEL: CERCÉL, cercei, substantiv masculin Obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche. – latina circellus. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERCEL: CERCÉL, cercei, substantiv masculin Obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche. – latina circellus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cercel: cercél substantiv masculin, plural cercéi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cercel: cercél substantiv masculin, plural cercéi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERCEL' cercătúrăcerceáfcerceálăCERCEII-BÁBEICERCÉLcercelacercelárcercelárecercelăreásă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cercel Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cercel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cercél substantiv masculin [Atestat: BIBLIA 1688, 16/2 / V: ciurcercel / Plural: cercelcéi / Etimologie: moștenit din latinescul circellus] 1 Verigă de metal în care pot fi fixate sau de care pot fi atârnate pietre prețioase, monede etc. 8-9 Pop; îe cercelceii mi-au căzut, dar urechile mi-au rămas Mi-am pierdut averea sau rangul, dar nu mă las. 9 Îs cercel la ureche Lucru fără importanță, care servește numai ca podoabă. 10 Bot; reg; îs cercelul-doamnei Papucul-doamnei Impatiens royci. 11 Bot; reg; îs cercelceii-babei Lemn-râios Impatiens balsamina. CERCÉL cerceli m. • cercelii-doamnei arbust ornamental cu lăstari arcuiți, frunze compuse și cu flori grupate în raceme. Cercel la căruță. Cercel la căruță. |
GRAMATICA cuvântului cercel? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cercel. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cercel poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cercel? Vezi cuvântul cercel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cercel?[ cer-cel ] Se pare că cuvântul cercel are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cercel |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Leacuri băbești?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cercel are forma: cercéi
