 | as |
|
| Cerca [ cer-ca ] VEZI SINONIME PENTRU cerca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cerca în mai multe dicționareDefinițiile pentru cerca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cerca (forma la infinitiv) A cerca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERCA: CERCÁ, cerc, verb I. (Unele sensuri se confundă cu sensurile lui încerca) 1. tranzitiv A supune unei cercetări, a cerceta cu de-amănuntul, a examina, a scruta, a căuta să afli, a iscodi. Prin straturile bogate erau așezate oale cu flori. Le cerca să vadă dacă-s bine așezate. SADOVEANU, O. IV 222. Unul din ei, pleșuv și uscat, veni să-i cerce pulsul. EMINESCU, N. 79. Oamenii cercăm: Care-s cu păcate, Care-s cu dreptate. TEODORESCU, P. P. 92. Ș-apucat-o la cercat, La cercat și la mustrat. TEODORESCU, P. P. 152. 2. tranzitiv A-și da osteneala, a se strădui, a se sili, a se trudi să..., a face sforțări să..., a căuta să...; a încerca. Se strînse grămadă pe rogojina tare, cercînd s-adoarmă. DUNĂREANU, CH. 8. Unii oameni... nu se astîmpără... măcar că au pățit multe, tot cearcă în pădurea lui, să vadă nu-l vor putea găbui cumva? CREANGĂ, P. 218. Ea cerca a surîde. EMINESCU, N. 76. În zadar cearcă ei să ridice Un zid. ALECSANDRI, P. A. 99. • reflexiv Oricum se cerca bietul om să-și scoată carul din imală, nu putea nici într-un feli. SBIERA, P. 199. Biata fată... se cercă să zică și ea ceva, dară împăratul îi tăie cuvîntul. ISPIRESCU, L. 23. Ei se tot cerca, Zidul că-ndrepta. TEODORESCU, P. P. 462. • absolut A face o încercare, a proba, a căuta. Bine, răspunse zmeul, cearcă, și vom vedea ce voinic ești. SBIERA, P. 134. Un părău cu apă rece, Cine bea, de dor îi trece: Am cercat și am beut, Și de dor nu mi-a trecut. HODOȘ, P. P. 216. • (Urmat de «de», «doară», «dacă») S-au vorbit verb reflexiv:o trei copii S-apuce-n codrul de tei, Să cerce de-s voinicei. ALECSANDRI, P. P. 289. 3. tranzitiv (Popular) A proba, a căuta să vezi dacă (ceva) e bun, valoros, potrivit etc.; a încerca. Cercară toate femeile condurul, și la nici una nu se potrivi. ISPIRESCU, L. 187. Să-mi mai cerc astă rugină [de pușcă]. ALECSANDRI, P. A. 56. Iar cînd a-nsera de noapte, Să mai cerc durda ce poate. ALECSANDRI, P. P. 256. Cînd eram de optsprezece [ani], Cercam vinul dacă-i rece. ALECSANDRI, P. P. 234. 4. tranzitiv (învechit și popular) A căuta. Avea doi ochi de brebenei, Să mori cercînd viață-n ei. COȘBUC, P. II 226. Ileana... era o fată cît să-i cerci părechea, de frumoasă ce era. RETEGANUL, P. I 51. După aceea s-au luat ei iarăși la cercat drumul, că doară ar nemeri acasă. SBIERA, P. 68. Cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92. Astfel odinioară Teucru, eroul Salaminei, cerca pe luciul mărilor, cu frații săi de vitejie, o patrie mai ferice. ODOBESCU, S. I 252. 5. intranzitiv (Uneori construit cu conjuncție «de» sau «doară») A întreba, a se informa, a se interesa. Nu știu, dragul meu, fără (însă), fiindc-ai bătut atîta amar de cale, o să cerc doară vor ști supușii mei. RETEGANUL, P. V 65. Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. Dă-i vin cît a putea bea, Da de bani nu te-ngrija; Da nici de vin nu cerca, Că de-a trece, ți-oi mai, da. BIBICESCU, P. P. 295. 6. tranzitiv (Învechit) A supune la grele încercări. Tăbărî, trimițînd cete în toate părțile, care mai mult de opt zile cercară țara, arzînd orașele, hrăpind bucatele, robind pe locuitori. BĂLCESCU, O. II 163. ♦ (Cu schimbarea construcției) A fi supus la..., a suferi, a încerca.Trei groaznice focuri a cercat acest oraș. NEGRUZZI, S. I 70. 7. tranzitiv A vizita, a frecventa. Poate că nici crîșmăriței nu-i era tocmai urit a sta între noi, de ne cerca ușa des. CREANGĂ, A. 98. 8. intranzitiv A reveni; a da tîrcoale. Lupul cearcă șapte ani de-a rîndul unde a mîncat o dată oaia. popular 9. tranzitiv unipersonal (Despre stări sufletești, dureri fizice etc.) A se ivi, a fi cuprins de... Și tot îl cerca amintirea cu Lipovanul. SADOVEANU, P. S. 20. Și astăzi încă, din această pricină, mă cearcă păreri de rău. SADOVEANU, P. S. 44. De cîtva timp îl cerca în răstimpuri un junghi în piept. VLAHUȚĂ, N. 14. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cerca: cercá [Atestat: PRAV. Moldova 577 / prezentul indicativ: cérc / Etimologie: lat circare] (Înv) 1 vi A face o mișcare de ocolire. 2 verb tranzitiv: A parcurge de jur-împrejur. 3 vi A da târcoale. 4 verb tranzitiv: (Îe) A cerca o moșie A merge de jur-împrejurul moșiei spre a o delimita. 5 verb tranzitiv: (Îe) A cerca hotarele A merge pe toate hotarele unei moșii spre a le determina. 6 verb tranzitiv: (Îe) A cerca semnele A controla, de jur-împrejur, semnele prin care este delimitată o proprietate. 7 verb tranzitiv: (Pgn) A examina. 8 verb tranzitiv: (Pgn) A supune unei cercetări Si: a cerceta, a iscodi, a scruta, a sonda, a știrici. 9 vi (Construit cu prepoziția de sau doară) A se interesa Si: a se informa, a întreba. 10-12 verb tranzitiv: A căuta legături, (relații sau) simpatii. 13 verb tranzitiv: A începe tratative în vederea unei alianțe. 14 vi A cutreiera. 15 verb tranzitiv: A face incursiuni într-un teritoriu pentru a-l prăda Si: a cotropi. 16 vi A cerceta peste tot pentru a găsi ceva. 17 vi A-și da osteneala să facă ceva Si: a căuta (33), a se sili, a se strădui, a se trudi. 18 verb tranzitiv: A face o încercare. 19 vi A cerceta (24). 20 verb tranzitiv: A ispiti. 21 verb tranzitiv: (Îe) A-și cerca norocul A-și pune norocul la încercare. 22 verb tranzitiv: A căuta să vezi dacă un lucru e bun, valoros, potrivit etc. facându-i proba Si: a gusta, a proba. 23 verb tranzitiv: (Îoc a afla, a găsi) A căuta (69). 24-26 verb tranzitiv: (Înv) A căuta (să obții, sau) (să pricinuiești, ori) să provoci. 27 verb tranzitiv: A se adresa cuiva cu o rugăminte Si: a ruga. 28 vi (Mar; mgm) A câștiga bani lucrând. 29 vi A se uita. 30-31 vit A umbla des (pe undeva sau) pe la cineva Si: a frecventa. 32 verb tranzitiv: (despre dureri; fig) A cuprinde. 33 verb tranzitiv: (despre stări sufletești; ips) A se ivi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cerca: cercá (cérc, át), verb – 1. A examina, a studia, a cerceta. – 2. A încerca, a supune la o probă. – 3. A încerca, a se strădui. – 4. A căuta, a încerca. – 5. A solicita, a pretinde. – 6. A merge în căutare, a urmări. – 7. A vizita, a frecventa. – 8. A suferi, a îndura. – Variante (derivat) încerca. latina circāre (Diez, Gramm., I, 32; Diez, I, 122; Pușcariu 352; Candrea-Dens., 313; REW 1938: DAR): conform albaneză kërkoj (Meyer 138; Philippide, II, 636), italiana cercare, prov., cat., spaniolă, portugheză cercar, limba franceza chercher. Pentru semantismul din limba română, conform Pușcariu, Dacor., IV, 671-9. A încerca, al cărui uz se confundă cu cel al lui cerca (modern se preferă în literatură forma încerca), este considerat de Candrea-Dens. și DAR reprezentant al unui latina *in circāre; este însă vorba mai curînd de o derivat limba română derivat cercător, adjectiv (căutător, cercetător, examinator); cercător, substantiv masculin (cercetător; specialist; explorator; descoperitor; spion); învechit cu toate aceste sensuri; (în)cercare, substantiv feminin (acțiunea de a încerca; sondare, apreciere; examen; experiență; chin, suferință, necaz); cercală, substantiv feminin (lînă cu care se încearcă rezultatul unei vopsele, înainte de a se vopsi toată cantitatea); cercat, substantiv neutru (căutare, cercetare); cercătoare, substantiv feminin (sondă); cercătură, substantiv feminin (încercare, probă, examen; investigație, verificare; sondare), învechit Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERCA: CERCÁ, cerc, verb I. (Adesea în concurență cu încerca). 1. tranzitiv A cerceta, a examina; a iscodi. 2. tranzitiv și reflexiv A se strădui, a se sili, a căuta să... Biata fată... se cercă să zică și ea ceva (ISPIRESCU). 3. tranzitiv (popular) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. tranzitiv (învechit și regional) A căuta. Cercam un vad Să ies la lumea largă (EMINESCU). 5. tranzitiv (învechit) A supune la grele încercări. Mai mult de opt zile cercară țara (BĂLCESCU). 6. tranzitiv A vizita, a frecventa. Nici cârciumăriței nu-i era tocmai urât a sta între noi, de ne cerca așa des (CREANGĂ). 7. intranzitiv A reveni; a da târcoale. 8. tranzitiv unipersonal A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – latina circare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERCA: CERCÁ, cerc, verb I. 1. tranzitiv (popular) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ intranzitiv A întreba, a se informa. 2. tranzitiv și reflexiv (popular) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. tranzitiv (popular) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. tranzitiv (învechit și regional) A căuta. 5. tranzitiv (învechit) A supune la grele încercări. 6. tranzitiv (regional) A vizita, a frecventa. 7. intranzitiv (popular) A reveni; a da târcoale. 8. tranzitiv unipersonal (popular) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – latina circare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERCA: CERCÁ, cerc, verb I. 1. tranzitiv (popular) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ intranzitiv A întreba, a se informa. 2. tranzitiv și reflexiv (popular) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. tranzitiv (popular) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. tranzitiv (învechit și regional) A căuta. 5. tranzitiv (învechit) A supune la grele încercări. 6. tranzitiv (regional) A vizita, a frecventa. 7. intranzitiv (popular) A reveni; a da târcoale. 8. tranzitiv unipersonal (popular) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – latina circare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cerca: cerca verb vezi ANALIZA. CĂUTA. CERCETA. EXAMINA. GUSTA. INFORMA. INTERESA. ISCODI. ÎNCERCA. ÎNDURA. MĂSURA. OBSERVA. PĂTIMI. PĂȚI. PEDEPSI. PÎNDI. PRIVI. PROBA. RĂBDA. RUGA. SANCȚIONA. SCRUTA. SILI. SONDA. SPIONA. STRĂDUI. STUDIA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. UITA. URMĂRI. VERIFICA. VIZITA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cerca: cercá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cerc, persoana a treia singular: el / ea și plural ceárcă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cérce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cerca: cercá (a cerca) (popular) verb, indicativ prezent 3 ceárcă; conjunctiv prezent 3 să cérce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERCA' cerbuléțcerbușórcerbúțCERCCERCÁcercagíuCERCÁLĂcercalámcercălán |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cerca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cerca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 4 verb tranzitiv: Îe A cerca o moșie A merge de jur-împrejurul moșiei spre a o delimita. 5 verb tranzitiv: Îe A cerca hotarele A merge pe toate hotarele unei moșii spre a le determina. 6 verb tranzitiv: Îe A cerca semnele A controla, de jur-împrejur, semnele prin care este delimitată o proprietate. 21 verb tranzitiv: Îe A-și cerca norocul A-și pune norocul la încercare. Cercá a cerca popular verb, indicativ prezent 3 ceárcă; conjunctiv prezent 3 să cérce. |
GRAMATICA cuvântului cerca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cerca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cerca poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cerca? Vezi cuvântul cerca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cerca?[ cer-ca ] Se pare că cuvântul cerca are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cerca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din zburda cu prefix în- sau din latina *imburdÄre < burdus?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
