 | as |
|
| Cer [ cer ] VEZI SINONIME PENTRU cer PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cer în mai multe dicționareDefinițiile pentru cer din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CER: CER2, ceruri, substantiv neutru (Adesea la plural cu același sens) 1. Spațiu nesfîrșit în care se află toți aștrii ( vezi univers); (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care pare a avea o formă emisfericâ. Cerul a coborît aproape, cu nori vineți și răsfirați, pe dealurile unde vîntul fîșie în porumburi uscate. C. PETRESCU, S. 61. Irina privea dornică cerul însăninat și presărat cu stele în partea Galațului. BUJOR, S. 136. Cînd ne scularăm a doua zi, soarele era de o suliță pe ceruri. HOGAȘ, DR. II 17. Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57. • (Literar și poetic, precedat de «boltă» sau de «tării») Stelele licăreau pe bolta cerului. ▭ Răsunau tăriile cerurilor de bubuitul tunurilor. ISPIRESCU, M. vezi 41 (În forma regională ceri) Chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. • (Poetic) În nord creșteau umbre înalte pe cerul nădejdii. BOUREANU, S. P. 20. Și-a umplut și baciul fluierul cu cer, Ca să-l zică noaptea focului de veghe. LESNEA, A. 34. • figurat [Moldova] n-avea nici o înfiorare pe luciți, numai în adînc, pe cerul boltit al fundului, tremura neîntrerupt, fără hodină, frunzișul bogat, mărunt, al plopilor cu trunchiuri cenușii. SADOVEANU, O. V 62. • Expresia: (Rar) Pînă-i cerul = niciodată. • (În forma regională ceri) Eu mă duc, mândruță, duc, Unde-nfloare piperiul Și nu vin pînă-i ceruți. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 113. Sub cerul liber = în aer liber; afară. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pămînt = a nu se potrivi de loc, a fi mare deosebire (între unul și altul), a fi în contrast (unul cu altul). A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege, a fi străin de ceea ce se întîmplă în juridic Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a căzut cerul pe mine, exprimă starea de uluire a cuiva față de o situație neașteptată și neplăcută. Nu se va face gaură (sau bortă) în cer = n-are să fie cine știe ce pagubă, n-are să se întîmple nici un rău. Tată, spune-ne și nouă, că doar nu s-o face gaură în cer dacă vom ști și noi ce lucru te amăraște. ISPIRESCU, L. 12. A făgădui cerul și pămîntul = a promite lucruri nerealizabile. A răscoli cerul și pămîntul = a face tot posibilul, toate încercările (pentru a găsi un lucru pierdut). (În legătură cu verbe de mișcare, foarte des în basme) Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pămînt = vijelios, furios, gata să distrugă tot în drumul său. Pe cînd Reșid era urgisit... sosește, generalul Mencicof, cu o falcă în cer și alta în pămînt. GHICA, la TRDG. În înaltul (sau slava) cerului = la o mare înălțime, cît se poate de sus. [Puricele] s-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. ♦ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă. Uscat e cerul gurii lor. COȘBUC, P. I 109. 2. Aer, văzduh, atmosferă. Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai verb reflexiv:ea să spui să ducă către dânsul o solie. EMINESCU, O. I 82. Al Moldovei steag de fală fîlfîie falnic în cer. ALECSANDRI, P. A. 45. Crivățul... vîjîie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113. • Expresia: Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. (În diverse mitologii) Regiune situată undeva deasupra pămîntului și considerată ca lăcaș al divinității, al perfecțiunii și al fericirii; (după moarte) rai. Iși ridică mîinile către ceruri. ISPIRESCU, M. vezi 40. Nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. ISPIRESCU, L. 39. • figurat Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer. EMINESCU, O. I 91. • Expresia: A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pămîntul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. Se rugase cu cerul și cu pămîntul de mă-sa, s-o lase să culce vițelul plăpînd cu ea în casă. CARAGIALE, O. I 308. A ridica (pe cineva) pînă la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a nu mai putea de bucurie. A se crede căzut (sau coborît) cu hîrzobul din cer vezi hîrzob. ♦ Putere divină, providență. Însă dacă cerul verb reflexiv:înd să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze... BOLINTINEANU, O. 34. • Expresia: Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cer: cer3 sn [Atestat: COD. VOR. 135/10 / V: ceriu / Plural: ceruri / Etimologie: lat calum] 1 (Ast) Spațiu infinit în care se mișcă toate astrele Si: univers. 2 (Pex) Toate corpurile cerești din spațiu Cf lume. 3 (Pex) Imagine a cerului (1) oglindită în apă. 4 Parte din spațiu care pare a forma o boltă emisferică circumscrisă de orizont deasupra pământului Și firmament, tărie. 5 (Pex) Ceea ce cuprinde cerul (4). 6 (Prc) Atmosferă. 7 (Prc) Parte a cerului (1) aflată deasupra capului privitorului. 8 (Îlav) Sub cer Pe pământ. 9 (Îlav) Sub cerul liber Fără nici un adăpost. 10 (Îlav) Până-i cerul Cât lumea. 11 (Îal; după negație) Niciodată. 12-13 (Îe) A răscoli cerul și pământul A face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). 14-15 (Îe) (Departe) ca cerul de pământ (sau ca de la cer la pământ) E o mare (distanță sau) diferență între două obiecte. 16 (Îs) Înălțimea (sau înaltul, ori slava) cerului Cea mai mare înălțime a acestui spațiu. 17 (Îlav) Cu o falcă-n cer și cu una în pământ Cu furie. 18 (Îal) Gata să distrugă totul în cale. 19 (Îlav) Nu se face gaură (sau bortă) în cerNu-i nimic. 20 (Îal) Nu trebuie să se dea importanță faptului. 21-22 (Îe) A cădea (sau a pica) cerul pe cineva A fi foarte surprins (de un mare necaz). 23 (Îae) A fi surprins într-o postură dezonorantă. 24 (Îe) A pica din cer A sosi pe neașteptate în mod fericit. 25 (Îae) A nu fi la curent cu datele situației în care a nimerit. 26 (Îe) Nu pică din cer Nu vine de-a gata. 27 (Îe) A privi la cer A fi mândru. 28 (Îlav) Când s-a lipi cerul de pământ Niciodată. 29 (Îe) A făgădui cuiva cerul și pământul A promite lucruri nerealizabile. 30 (Îs) Bolta cerului Firmament. 31 (Îs) Păsările cerului Păsări zburătoare. 32 (Îs) Brâul (sau cununa) cerului Curcubeu. 33 (Îlav) La poalele cerului Departe. 34 (Îal) La capătul lumii. 35 (Îs) Toartele (torțile) cerului Margini aparente ale cerului. 36 (Îs) Inima cerului Centru al bolții cerești. 37 (Îs) Crângul (sau brâul luminos al) cerului Calea lactee. 38 (Ant; pan; îs) cerul gurii Palat al gurii. 39 (Buc; îs) cerul strungei Prăjină înfiptă de-a lungul strungăi, cu care sunt întărite spătarele. 40 (Pex) Acoperământ deasupra patului, unui tron etc. Si: baldachin, uranisc. 41 Regiune superioară a pământului considerată de oameni ca lăcașul divinității. 42-43 (Îe; îlav) (A se ruga de cineva) cu cerul și cu pământul (A se ruga) cu cea mai mare stăruință. 44-45 (Pex) (Putere a lui) Dumnezeu. 46 (Spc) Lăcaș al celor fericiți după moarte Si: eden, paradis, rai. 47-48 (Pex) Fericire (după moarte). 49 (Îs) Împărăția cerului (sau cerurilor) Cer (45). 50 (Îe) A se crede în al șaptelea (sau al nouălea) cer A fi extrem de fericit. 51 (Îe) A ridica pe cineva în slava cerului sau a înălța pe cineva (până) lacer A lăuda pe cineva foarte mult. 52 (Îe) Știe și toaca-n cer Știe tot. 53 (Îe) Se crede căzut (cu hârzobul) din cer E foarte încrezut. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CER: CER2, ceruri, substantiv neutru 1. Spațiu nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică. • Expresia: Sub cerul liber = în aer liber; afară. (Rar) Până-i cerul = niciodată. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast (unul cu altul). A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege, a fi străin de aceea ce se întâmplă în juridic Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a căzut cerul pe mine, exprimă uluirea cuiva față de o situație neașteptată și neplăcută. Nu se va face gaură (sau bortă) în cer = nu are să fie cine știe ce pagubă, nu are să se întâmple nici un rău. A făgădui cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pământ = furios. În înaltul (sau slava) cerului = la mare înălțime. • Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă. 2. Aer, văzduh, atmosferă. • Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. (În diverse mitologii) Rai. • Expresia: A ridica (pe cineva) până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a nu mai putea de bucurie. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). (Rar) A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. ♦ Putere divină, providență. • Expresia: Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare. – latina caelum. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CER: CER2, ceruri, substantiv neutru 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică; boltă cerească, firmament. • Expresia: Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în juridic Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. • Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, palatul bucal. 2. Aer, văzduh, atmosferă. • Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. • Expresia: A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. – latina caelum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CER: CER2, ceruri, substantiv neutru 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) spațiu de deasupra orizontului unui observator (2), care are o formă aparent emisferică, boltă cerească, firmament. • Expresia: Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga de cineva insistent. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în juridic Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple niciun rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. • Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, bolta palatină; palat. 2. Aer, văzduh, atmosferă. • Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. • Expresia: A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. – latina caelum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CER: CER1 ceruri n. 1) Spațiu infinit de deasupra pământului, ce pare a avea formă emisferică; bolta cerească; firmament. cer plin de stele. • Sub cer pe pământ. În înaltul cerului la o înălțime foarte mare. Sub cerul liber în aer liber; afară. A fi departe ca cerul de pământ (sau ca cerul și pământul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cădea (sau a pica) din cer a) a veni pe neașteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece în juridic Nu pică din cer nu se obține fără eforturi, fără muncă. A făgădui (sau a promite, a jurui) cerul și pământul a făgădui lucruri irealizabile. Cât îi cerul și pământul niciodată. cerul gurii peretele superior al cavității gurii; palatul bucal. 2) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; atmosferă; aer; văzduh. • cer senin atmosferă fără nouri. A ridica pe cineva până la cer (sau în slava cerului) a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (în credințele religioase) Lăcaș al lui Dumnezeu. • A se ruga cu cerul, cu pământul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Împărăția cerurilor raiul. Nedreptate strigătoare la cer nedreptate evidentă care provoacă revoltă. /<lat. caelum Forme diferite ale cuvantului cer: ceruri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cer: cer (céri), substantiv masculin – Varietate de stejar (Quercus cerri). – Mr. țer, istr. cer. latina cerrus (Meyer 220; Pușcariu 336; REW 1848; DAR); conform albaneză kjar (Philippide, II, 636), italiana cerro (it. din sud cerza, conform și toponimul toscan Cerreto). Există și în limba bulgară, limba sârbă, cer, limba slovenă čer(a), cuvînt pe care Miklosich, Etym. Wb., 28 și Berneker 123 îl consideră derivat direct din latina (Cihac, II, 432 crede că limba română provine din limba slavă (veche) ). Este posibil ca din limba română să derive în limba maghiara cser (Candrea, Elemente, 406). – derivat ceret, substantiv neutru (stejăriș); ceroaică, substantiv feminin (stejar de piatră, Quercus ilex). Forme diferite ale cuvantului cer: céri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cer: 2) cer n., plural urĭ (latina caelum, italiana spaniolă cielo, pv. cat. cel, limba franceza ciel, pg. ceo). Bolta albastră care se pare că învelește pămîntu. Aer, atmosferă: ceru e senin. Paradis, raĭ: Împărăția cerurilor. Climă: ceru uneĭ țărĭ. figurat Dumnezeŭ, providența: grație ceruluĭ. A ridica în cer, a lăuda mult. A răscoli ceru și pămîntu, a face tot posibilu, toate încercările. Focu ceruluĭ, fulgeru. Ceru unuĭ tabloŭ, partea care reprezentă ceru. Ceru guriĭ, palatu, partea superioară a guriĭ de la dințĭ pînă la înghițitoare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CER: CER s. 1. boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (învechit) crug, crîngul cerului, (figurat) tărie. (cer e plin de stele.) 2. aer, atmosferă, slavă, spațiu, văzduh, zări (la plural), (livresc figurat) eter, tărie. (S-a ridicat în cer cu aripile întinse.) 3. (termen bisericesc) paradis, rai, (livresc) eden. (Odihnește în cer.) 4. (termen bisericesc) divinitate, dumnezeire, pronie, providență. (cer să-l aibă în pază!) 5. (anatomie) cerul-gurii = palat, boltă palatină, (învechit) păraț. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cer: cer (céruri), substantiv neutru – 1. Spațiu cosmic, în care se află aștrii. – 2. Palatul gurii. – 3. Baldachin la pat. – Mr., megl. țer, istr. cer. latina coelum (Pușcariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); conform albaneză kjelj, italiana , spaniolă cielo, prov., cat., cel, limba franceza ciel, portugheză ceo. – derivat ceresc, adjectiv (celest, divin). Din limba română provine țig. čero (Miklosich, Zig., 189), čeroros (conform Wlislocki 79), ultima formă pe baza plural ceruri. Forme diferite ale cuvantului cer: céruri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cer4: cer4 substantiv masculin [Atestat: DEX2 / Plural: cer4i / Etimologie: lat cerrus] 1 Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). 2 Lemn de cer4 (1), folosit drept combustibil. 3 (Pop; îe) cer4bocnă A fî foarte tare (ca lemnul de cer). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CER: CER1 (latina cerrus) substantiv masculin Arbore din familia fagaceelor, indigen (Cîmpia Română, Pod. Getic, SV Dobrogei, Dealurile Banatului și ale Transilvaniei), înalt pînă la 30 m, cu scoarța negricioasă, frunze pieloase, numeroase flori unisexuate și fructul ghindă mare, brun-închisă, așezată într-o cupă cu solzi ghimpoși (Quercus cerris). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CER: CER1, ceri, substantiv masculin Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – latina cerrus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CER: CER1, ceri, substantiv masculin Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – latina cerrus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CER: CER1, ceri, substantiv masculin Arbore mare, înrudit cu stejarul, foarte căutat ca lemn de ars; crește în regiunile de șes și pe dealuri joase (Quercus cerris). În valea Vamvului sînt goruni... și cer. I. IONESCU, M. 615. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cer: cer m. (plural ceri) soiu de stejar, mare și frumos arbore ce formează întinse păduri sau dumbrave, uneori cultivat ca plantă decorativă (Quercus cerrus): lemnele de cer sunt cele mai bune de ars. [latina CERRUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CER: CER2 ceri m. Arbore mare, înrudit cu stejarul, având scoarță groasă, frunze crestate și fructul o ghindă, folosit drept combustibil. /<lat. cerrus Forme diferite ale cuvantului cer: ceri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cer: 1) cer m. (latina cĕrrus; italiana cerro, de unde și vechea slavă cerĭ, sîrb. limba bulgară cer, ung. cser). Un fel de stejar (quercus cerris). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CER: CER1, ceri, substantiv masculin Arbore mare, înrudit cu stejarul, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). – latina cerrus. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cer: cer (boltă, firmament) substantiv neutru, plural céruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cer: cer2 (bolta cerească) substantiv neutru, plural céruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cer: cer (arbore) substantiv masculin, plural ceri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cer: cer1 (arbore) substantiv masculin, plural ceri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cer5: cer5 sn vezi ciur Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cer2-: cer2- vezi cero- Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CER2-: CER2- vezi cero-. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'CER' cepușórcepútcepúțăCERCERcerácceracladisiceracladisítceracolór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CER2- Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cer2- dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 135/10 / V: cer2-iu / Plural: cer2-uri / Etimologie: lat calum] 1 Ast Spațiu infinit în care se mișcă toate astrele Si: univers. 8 Îlav Sub cer2- Pe pământ. 9 Îlav Sub cer2-ul liber Fără nici un adăpost. 10 Îlav Până-i cer2-ul Cât lumea. 12-13 Îe A răscoli cer2-ul și pământul A face tot posibilul pentru a găsi un lucru pierdut. 14-15 Îe Departe ca cer2-ul de pământ sau ca de la cer2- la pământ E o mare distanță sau diferență între două obiecte. 16 Îs Înălțimea sau înaltul, ori slava cer2-ului Cea mai mare înălțime a acestui spațiu. 17 Îlav Cu o falcă-n cer2- și cu una în pământ Cu furie. 19 Îlav Nu se face gaură sau bortă în cer2-Nu-i nimic. 21-22 Îe A cădea sau a pica cer2-ul pe cineva A fi foarte surprins de un mare necaz. 24 Îe A pica din cer2- A sosi pe neașteptate în mod fericit. 26 Îe Nu pică din cer2- Nu vine de-a gata. 27 Îe A privi la cer2- A fi mândru. 28 Îlav Când s-a lipi cer2-ul de pământ Niciodată. 29 Îe A făgădui cuiva cer2-ul și pământul A promite lucruri nerealizabile. 30 Îs Bolta cer2-ului Firmament. 31 Îs Păsările cer2-ului Păsări zburătoare. 32 Îs Brâul sau cununa cer2-ului Curcubeu. 33 Îlav La poalele cer2-ului Departe. 35 Îs Toartele torțile cer2-ului Margini aparente ale cerului. 36 Îs Inima cer2-ului Centru al bolții cerești. 37 Îs Crângul sau brâul luminos al cer2-ului Calea lactee. 38 Ant; pan; îs cer2-ul gurii Palat al gurii. 39 Buc; îs cer2-ul strungei Prăjină înfiptă de-a lungul strungăi, cu care sunt întărite spătarele. 42-43 Îe; îlav A se ruga de cineva cu cer2-ul și cu pământul A se ruga cu cea mai mare stăruință. 49 Îs Împărăția cer2-ului sau cer2-urilor Cer 45. 50 Îe A se crede în al șaptelea sau al nouălea cer2- A fi extrem de fericit. 51 Îe A ridica pe cineva în slava cer2-ului sau a înălța pe cineva până lacer2- A lăuda pe cineva foarte mult. 52 Îe Știe și toaca-n cer2- Știe tot. 53 Îe Se crede căzut cu hârzobul din cer2- E foarte încrezut. CER1 cer2-uri n. Cer2- plin de stele. • Sub cer2- pe pământ. În înaltul cer2-ului la o înălțime foarte mare. Sub cer2-ul liber în aer liber; afară. A fi departe ca cer2-ul de pământ sau ca cer2-ul și pământul a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cădea sau a pica din cer2- a a veni pe neașteptate; b a nu fi la curent cu ceea ce se petrece în juridic Nu pică din cer2- nu se obține fără eforturi, fără muncă. A făgădui sau a promite, a jurui cer2-ul și pământul a făgădui lucruri irealizabile. Cât îi cer2-ul și pământul niciodată. Cer2-ul gurii peretele superior al cavității gurii; palatul bucal. • cer2- senin atmosferă fără nouri. A ridica pe cineva până la cer2- sau în slava cer2-ului a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica. A fi sau a se crede în al șaptelea sau în al nouălea cer2- a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. • A se ruga cu cer2-ul, cu pământul a ruga foarte tare din tot sufletul; a implora. Împărăția cer2-urilor raiul. Nedreptate strigătoare la cer2- nedreptate evidentă care provoacă revoltă. Cer2- e plin de stele. S-a ridicat în cer2- cu aripile întinse. Odihnește în cer2-. Cer2- să-l aibă în pază! 5. Cer4 substantiv masculin [Atestat: DEX2 / Plural: cer2-i / Etimologie: lat cerrus] 1 Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc Quercus cerris. 3 Pop; îe cer2-bocnă A fî foarte tare ca lemnul de cer. CER2 cer2-i m. |
GRAMATICA cuvântului CER2-? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cer2-. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CER2- poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cer? Vezi cuvântul cer desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cer?[ cer ] Se pare că cuvântul cer are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CER2- Inţelegi mai uşor cuvântul cer2- dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Rar Pînă-i cerul = niciodată Sub cerul liber = în aer liber; afară A fi departe unul de altul ca cerul de pămînt = a nu se potrivi de loc, a fi mare deosebire între unul și altul, a fi în contrast unul cu altul A pica sau a cădea din cer = a a sosi pe neașteptate; b a nu putea înțelege, a fi străin de ceea ce se întîmplă în juridic Nu pică din cer = nu vine de-a gata Nu se va face gaură sau bortă în cer = n-are să fie cine știe ce pagubă, n-are să se întîmple nici un rău A făgădui cerul și pămîntul = a promite lucruri nerealizabile A răscoli cerul și pămîntul = a face tot posibilul, toate încercările pentru a găsi un lucru pierdut În legătură cu verbe de mișcare, foarte des în basme Cu o falcă în cer și cu una sau cu alta în sau pe pămînt = vijelios, furios, gata să distrugă tot în drumul său În înaltul sau slava cerului = la o mare înălțime, cît se poate de sus ♦ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă Păsările cerului = păsările zburătoare A se ruga de cineva cu cerul și cu pămîntul = a se ruga cu cea mai mare stăruință A ridica pe cineva pînă la cer sau în slava cerului = a lăuda pe cineva foarte mult A fi sau a se crede în al șaptelea sau în al nouălea cer = a nu mai putea de bucurie Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare Sub cerul liber = în aer liber; afară Rar Până-i cerul = niciodată A fi departe unul de altul ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast unul cu altul A pica sau a cădea din cer = a a sosi pe neașteptate; b a nu putea înțelege, a fi străin de aceea ce se întâmplă în juridic Nu pică din cer = nu vine de-a gata Nu se va face gaură sau bortă în cer = nu are să fie cine știe ce pagubă, nu are să se întâmple nici un rău A făgădui cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile Cu o falcă în cer și cu una sau cu alta în sau pe pământ = furios În înaltul sau slava cerului = la mare înălțime Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă Păsările cerului = păsările zburătoare A ridica pe cineva până la cer sau în slava cerului = a lăuda pe cineva foarte mult A fi sau a se crede în al șaptelea sau în al nouălea cer = a nu mai putea de bucurie A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul pentru a găsi un lucru pierdut Rar A se ruga de cineva cu cerul și cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară Până-i cerul = niciodată A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul pentru a găsi un lucru pierdut A se ruga de cineva cu cerul și cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință A pica sau a cădea din cer = a a sosi pe neașteptate; b a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în juridic Nu pică din cer = nu vine de-a gata Nu s-o face gaură sau bortă în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău A făgădui sau a promite cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, palatul bucal Păsările cerului = păsările zburătoare A fi sau a se crede în al șaptelea sau în al nouălea cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară Până-i cerul = niciodată A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul pentru a găsi un lucru pierdut A se ruga de cineva cu cerul și cu pământul = a se ruga de cineva insistent A pica sau a cădea din cer = a a sosi pe neașteptate; b a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în juridic Nu pică din cer = nu vine de-a gata Nu s-o face gaură sau bortă în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple niciun rău A făgădui sau a promite cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, bolta palatină; palat Păsările cerului = păsările zburătoare A fi sau a se crede în al șaptelea sau în al nouălea cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru Anatomie cerul-gurii = palat, boltă palatină, învechit păraț Anatomie cerul-gurii = palat, boltă palatină, învechit păraț |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CER2- |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici una, nici alta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cer are forma: ceruri.
