 | as |
|
| Cenzură [ cen-zu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU cenzură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cenzura în mai multe dicționareDefinițiile pentru cenzura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cenzura (forma la infinitiv) A cenzura conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cenzură: cenzúră substantiv feminin [Atestat: VLAHUȚĂ, despre 36 / V: cenzuransúcenzura / Plural: cenzurari / Etimologie: lat censura] 1 (La romani) Funcție a cenzorului (1). 2 (Pex) Pedeapsă disciplinară dată de către autoritatea de drept subalternilor sau membrilor unui corp constituit. 3-4 Cercetare de către o persoană care are sau își ia un drept de control al scrisului cuiva destinat tipăririi, spre a opri de la publicare părțile considerate primejdioase. 5 (Spc; sub regimul stării de necesitate, urgență, asediu) Cercetare prealabilă, din partea unui cenzor (3), a celor destinate publicității (prin tipar, reprezentație etc.), mai ales a ziarelor, spre a opri răspândirea unor idei socotite primejdioase, imorale etc. 6 (Pex) Grup de persoane care efectuează cenzura (5). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CENZURĂ: CENZÚRĂ, cenzuri, substantiv feminin Control exercitat de statul capitalist asupra publicațiilor și tipăriturilor (în special asupra presei), pentru a împiedica propagarea ideilor înaintate și răspîndirea informațiilor asupra adevăratei situații politice și sociale; organul de stat care exercită acest control, figurat De la o verb reflexiv:eme bag de seamă că d-l director îmi aplica cenzura, în toată regula. Nimic, nici o vorbă de rău la adresa guvernului nu se mai putea publica în «Steaua Romîniei». VLAHUTĂ, O. A. III 23. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CENZURĂ: CENZÚRĂ substantiv feminin 1. demnitatea și funcția de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control. 3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. 4. critică, blam public. (< limba franceza censure, latina censura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CENZURĂ: CENZÚRĂ substantiv feminin 1. (istorie) Demnitatea și funcția de cenzor în vechea Romă. 2. Control exercitat asupra publicațiilor și tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control. 3. Funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. ♦ Critică, blam public. [< latina censura, conform italiana censura, limba franceza censure]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CENZURA: CENZURÁ, cenzurez, verb I. tranzitiv A aplica cenzura; prin extensie a suprima sau a interzice o publicație (în special un articol de ziar). Reportajul a fost cenzurat. ♦ figurat A exercita un control asupra moravurilor. Liber fiind prin înalta sa pozițiune de a cenzura și oamenii și faptele... biciuia și dărîma tot ce i se părea verb reflexiv:ednic de cîrteală. ODOBESCU, S. I 46. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CENZURĂ: CENZÚRĂ, cenzuri, substantiv feminin 1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control. 2. Demnitatea, funcția de cenzor în vechea Romă. – Din latina censura, limba franceza censure. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CENZURĂ: CENZÚRĂ, cenzuri, substantiv feminin 1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control. 2. Demnitatea, funcția de cenzor în vechea Romă. – Din latina censura, limba franceza censure. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CENZURĂ: CENZÚRĂ, cenzuri, substantiv feminin Control exercitat de statul capitalist asupra publicațiilor și tipăriturilor, pentru a împiedica propagarea ideilor înaintate și a informațiilor reale; organ de stat care exercită acest control. – latina literar censura (în franceză censure). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CENZURA: CENZURÁ verb trecut 1. a aplica măsuri de cenzură; (prin extensie) a interzice (o publicație). 2. (figurat) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moțiune de cenzură. 4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna. (< limba franceza censurer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CENZURĂ: CENZÚRĂ cenzurai forme 1) Control (de stat) efectuat asupra presei, radioului, televiziunii, spectacolelor și corespondenței. 2) Organ oficial care exercită acest control. 3) (în Roma antică) Funcție de cenzor. [G.-D. cenzurii] /<lat. censura, limba franceza censure Forme diferite ale cuvantului cenzura: cenzurai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CENZURA: CENZURÁ verb I. trecut 1. A aplica măsuri de cenzură; (prin extensie) a opri, a interzice (o publicație). 2. (figurat) A controla, a supraveghea (moravurile). [< limba franceza censurer, italiana censurare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cenzura: cenzura verb tranzitiv: [Atestat: ODOBESCU S., I, 46/25 / V: cenzuransucenzura / prezentul indicativ: cenzuraréz / Etimologie: franceza censurer] 1-2 A critica (public). 3-4 A exercita funcția de cenzor (4-5). 5-8 A aplica cenzura (2-5). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CENZURA: CENZURÁ, cenzurez, verb I. tranzitiv A aplica cenzura; prin extensie a suprima sau a interzice o publicație. ♦ figurat A exercita un control asupra moravurilor. – în franceză censurer. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CENZURA: CENZURÁ, cenzurez, verb I. tranzitiv A aplica cenzura. ♦ figurat A exercita un control asupra moravurilor. – Din limba franceza censurer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CENZURA: CENZURÁ, cenzurez, verb I. tranzitiv A aplica cenzura. ♦ figurat A exercita un control asupra moravurilor. – Din limba franceza censurer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cenzura: cenzurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cenzuréz, persoana a treia singular: el / ea și plural cenzureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cenzură: cenzúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cenzúrii; plural cenzúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cenzură: cenzúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cenzúrii; plural cenzúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cenzura: cenzurá (a cenzura) verb, indicativ prezent 3 cenzureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CENZURA' cenzcenzitárcénzorcenzoriálcenzurácenzurábilcenzurántcenzuráreCENZURÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cenzura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cenzura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cenzúră substantiv feminin [Atestat: VLAHUȚĂ, despre 36 / V: cenzuransúcenzura / Plural: cenzurari / Etimologie: lat censura] 1 La romani Funcție a cenzorului 1. CENZÚRĂ cenzurai forme 1 Control de stat efectuat asupra presei, radioului, televiziunii, spectacolelor și corespondenței. , I, 46/25 / V: cenzuransucenzura / prezentul indicativ: cenzuraréz / Etimologie: franceza censurer] 1-2 A critica public. Cenzurá a cenzura verb, indicativ prezent 3 cenzureáză. |
GRAMATICA cuvântului cenzura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cenzura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cenzura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cenzură? Vezi cuvântul cenzură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cenzură?[ cen-zu-ră ] Se pare că cuvântul cenzură are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adunare națională?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cenzura se conjugă: ei ele cenzureáză
