 | as |
|
| Cela [ ce-la ] VEZI SINONIME PENTRU cela PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cela în mai multe dicționareDefinițiile pentru cela din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CELA: CÉLA2, CÉEA, ceia, celea, pronume demonstrativ (Indică o ființă sau un lucru (mai) depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; uneori și în forma de m. singular cel și de forme plural cele; popular și familiar, în opoziție cu cest) 1. Acela. Golanul naibii, care-ndopa la merindea celuia, dete din umeri și zise... RETEGANUL P. I 22. Tu ai dreptate; cela aiurează. ISPIRESCU, L. 178. • (Urmat de «ce» sau «care» formează pronume relative compuse) Cel (sau cela, la plural cei) ce sau cel (la plural cei) care = acela (sau aceia) care. Fraților, a cuvîntat el, umpleți iar cupele și beți și pentru cei care ar lupta și de-acum înainte împotriva asupritorilor și viclenilor. SADOVEANU, N. P. 268. Cel ce în astă lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, căci morți, înt cei muriți. EMINESCU, O. I 59. Cei ce rabdă jugul și-a trăi mai vor. Merită să-l poarte, spre rușinea lor. BOLINTINEANU, P. I 4. Nu e nebun cel ce mănîncă șapte pite, ci cela ce i le dă. Ceea (sau cele, celea) ce = lucrul (sau lucrurile) care. Ei, fata m-a, nu ți-am spus eu că nu se mănîncă tot ceea ce zboară? ISPIRESCU, L. 14. Întorcîndu-se roabele, spuse doamnei lor cele ce văzură. ISPIRESCU, L. 24. Și-a pus mînile în cap de ceea ce-a găsit acasă. CREANGĂ, P. 290. Este și păcat a pune pe lume să citească ceea ce n-a fost. GHICA, S. 89. • (Moldova, Transilvania; în forma de femiin și cu sens neutru, în expresie) Toate cele (sau celea) = totul, toate. Se vede că Ileana Cosinzeana era năzdrăvană și știa toate celea. RETEGANUL, P. III 21. Cînd m-aș potrivi eu babei la toate cele, apoi aș lua cîmpii. CREANGĂ, P. 77. Și era una la părinți. Și mîndră-n toate cele. EMINESCU, O. 1 167. Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte și toate celea din ea reduse în analogie. EMINESCU, N. 31. Multe cele (sau celea) = multe și de toate. Multe cele-ai petrecut Și toate le-ai isprăvit. SEVASTOS, N. 146. Alte cele (sau celea) = altceva; alte lucruri. Domnul... ne-a chemat ieri la lucru, iar eu, avînd alte cele pe acasă, mi-am trimes nevasta. RETEGANUL, P. II 49. Sărutări erau răspunsuri La-ntrebări îndeosebi. Și de alte cele-n lume N-aveai verb reflexiv:eme să întrebi, EMINESCU, O. I 112. Ba ceea... ba ceea... = ba una... ba alta... Băbătia lui de la o verb reflexiv:eme încoace nu știu ce avea, că începuse a scîrțîi: ba c-o doare ceea, ba c-o doare ceea, ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut pe ursită... CREANGĂ, P. 111. 2. (în forma cel, cea, determină un participiu, un adjectiv sau o locuțiune adjectivală, dîndu-i valoare de substantiv) Tîrziu de tot s-a ridicat, Și ochii-i se făcură grei Ca celui îmbătat, Și spre fîntînă s-a plecat. Privind în fundul ei. COȘBUC, P. I 231. Ipate, ca cel cu grija în spate, se frămîntă și, obosit fiind, se lasă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. În țara orbilor, cel c-un ochi e împărat. NEGRUZZI, S. I 248. Sămănat-am mac în prag, Să vie cine mi-i drag, Ș-a ieșit macul mărunt, Luatu-m-a cel urît. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 169. • (În forma cela, cu valoare emfatică) Ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. EMINESCU, O. I 79. • (Înlocuiește substantivul exprimat mai înainte, spre a evita repetarea lui) Nu se știa care din toate acele vorbe este cea adevărată. CREANGĂ, P. 233. Mîndra naltă și subțire E făcută spre iubire; Mîndra mică, rotunjoară, Cu iubirea te omoară... Place-mi și cea năltișoară. Place-mi și cea rotunjoară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 76. • (Precedat de un «de» sau «din» partitiv) Nemaifiind supărat de nimene, trage Ioan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 313. Și turna d-asupra-n coș Grîu mărunțel de cel roș. TEODORESCU, P. P. 147. • Expresia: (Popular) Cel de sub = dumnezeu. Copiii și nevasta să-i las în știrea celui de sus. CREANGĂ, P. 46. Cel de pe comoară sau cel cu coarne = dracul. Al dracului băiet! Parcă ești ceI de pe comoară, măi, de știi toate cele. CREANGĂ, P. 150. • (În forma de feminin și cu sens neutru) Ipolit nu m-asculta, dedat fiind cu totul a ceti cele scrise în tăbliți. NEGRUZZI, S. I 46. – Forme gramaticale: gen.-dat. singular celuia, forme celeia, gen.-dat, plural celora; (cînd are forma cel, cea) gen.-dat. singular m. celui, forme celei, gen.-dat. plural celor. Forme diferite ale cuvantului cela: cÉea Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cela: céla, céea [Atestat: COD. VOR. 95/8 / V: céala, céaia, célași, céeași / Plural: ceia, celea. G-D: celuia, celeia, celora / Etimologie: acela, aceea (cu afereza lui a)] 1 pd (Pop) Acela. 2 pd (Când se referă la cea mai îndepărtată dintre două poziții) Celălalt. 3 pd (Îs) Toate cele Totul. 4 pd (Îs) Multe cele Diverse. 5 pd (Îs) Alte cele Altceva. 6 pd (Îlav) Ba ceea..., ba ceea Ba una, ba alta. 7 pd (Înv; îlav) Cealea între cealea (Exprimă un superlativ) Deosebit de bune, de alese, de mari etc. 8 pd (În corelație cu ceasta) Una sau alta. 9 pd (În corelație cu sine însuși) Unul-altul. 10 pd (Îlpr) Cela de cela Care mai de care. 11 pd (Pop; îlav) lasta ceea Una-alta. 12 (Îlav) Ceea ce Ce (relativ). 13 pr (Înv; îlav) Ca ceaia ce Ca unul care. 14 pr (Îal) Deoarece. 15 pd (Înv; îlav) Pentru ceaia ce Pentru că. 16 pr (Înv; îclav) Acela cela ce Acela care. 17 pr (Înv; îlav) Fiecine cela ce Oricine. 18 ad (Pop; postpus) Acela. 19 ad (Pop) Cel pe care-l cunoaște auditorul, despre care s-a mai vorbit, cu diverse conotații: lipsă de considerație, indiferență etc. Forme diferite ale cuvantului cela: céea Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CELA: CÉLA2, CÉEA, ceia, celea, pronume demonstrativ (Indică o ființă sau un lucru mai depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; și în forma de m. singular cel și de forme plural cele) 1. Acela. Tu ai dreptate; cela aiurează (ISPIRESCU). • Expresia: Ceea (sau cele) ce = lucrul (sau lucrurile) care. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe și diverse. Alte cele(a) = altceva; alte lucruri. Ba ceea... ba ceea... = ba una... ba alta... 2. (În forma cel, cea, dă valoare substantivală cuvântului pe care-l determină) În țara orbilor, cel c-un ochi e împărat (NEGRUZZI). • Expresia: Cel de sus = dumnezeu. (popular) Cel de pe comoară (sau cu coarne) = dracul. [Gen.-dat. singular celuia, celeia, gen.-dat. plural celora – Variante: cel, cea (gen.-dat. singular celui, celei, gen.-dat. plural celor) pronume demonstrativ] Forme diferite ale cuvantului cela: cÉea Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CELA: CÉLA, CÉEA, ceia, celea, pronume demonstrativ, adjectiv pronume demonstrativ (postpus). 1. pronume demonstrativ (popular) (Indică o ființă sau un lucru mai depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor) Acela. • Expresia: Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe și diverse. Alte cele(a) = altceva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intră în formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. pronume demonstrativ (postpus) (popular) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. singular celuia, celeia, gen.-dat. plural celora] – Din acela, aceea (cu afereza lui a). Forme diferite ale cuvantului cela: cÉea Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CELA: CÉLA, CÉEA, ceia, celea, pronume demonstrativ, adjectiv demonstrativ (postpus). 1. pronume demonstrativ (popular) (Indică o ființă sau un lucru mai depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor) Acela. • Expresia: Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe și diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intră în formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. demonstrativ (postpus) (popular) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. singular celuia, celeia, gen.-dat. plural celora] – Din acela, aceea (cu afereza lui a). Forme diferite ale cuvantului cela: cÉea Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cela: céla (popular) pr. m., adjectiv pr. postpus m. (omul cela), genitiv dativ céluia, plural céia; forme céea, genitiv dativ céleia, plural célea; genitiv dativ plural m. și forme célora Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cela: céla pr. m., adjectiv masculin (postpus), genitiv dativ céluia, plural céia; forme singular céea, genitiv dativ céleia, plural célea; genitiv dativ m. și forme célora Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CELA: CELA pronume acela, (popular) ăla. (Cine este cela de colo?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CELA: CÉLA1, CÉEA adjectiv demonstrativ vezi cel2. Forme diferite ale cuvantului cela: cÉea Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CELA: CÉLA1, CÉEA adjectiv demonstrativ vezi cel2. Forme diferite ale cuvantului cela: cÉea Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'CELA' cel-de-pe-comoarăcel-din-baltăcél-láltcel-peritCÉLAceladónceladonitCelaenocelafíbră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CELA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cela dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cine este cela de colo?. |
GRAMATICA cuvântului CELA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cela. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CELA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cela? Vezi cuvântul cela desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cela?[ ce-la ] Se pare că cuvântul cela are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CELA Inţelegi mai uşor cuvântul cela dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Urmat de «ce» sau «care» formează pronume relative compuse Cel sau cela, la plural cei ce sau cel la plural cei care = acela sau aceia care Ceea sau cele, celea ce = lucrul sau lucrurile care Moldova, Transilvania; în forma de femiin și cu sens neutru, în expresie Toate cele sau celea = totul, toate Multe cele sau celea = multe și de toate Alte cele sau celea = altceva; alte lucruri = ba una Popular Cel de sub = dumnezeu Cel de pe comoară sau cel cu coarne = dracul Ceea sau cele ce = lucrul sau lucrurile care Toate celea = totul, toate Multe celea = multe și diverse Alte celea = altceva; alte lucruri = ba una Cel de sus = dumnezeu Popular Cel de pe comoară sau cu coarne = dracul Toate celea = totul, toate Multe celea = multe și diverse Alte celea = altceva; alte lucruri = ba una ♦ Intră în formarea unui pronume relativ compus Ceea ce = ce Toate celea = totul, toate Multe celea = multe și diverse Alte celea = alteeva; alte lucruri = ba una ♦ Intră în formarea unui pronume relativ compus Ceea ce = ce |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CELA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mesteacăn pitic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul CELA are forma: ce
La plural substantivul CELA are forma: cele
