 | as |
|
| Ceată [ cea-tă ] VEZI SINONIME PENTRU ceată PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ceata în mai multe dicționareDefinițiile pentru ceata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CEATĂ: CEÁTĂ, cete, substantiv feminin 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei într-un scop comun; pîlc, grămadă. în depărtare, o ceată de flăcăi cînta pe idiță. SANDU-ALDEA, U. P. 192. El degrabă-n jur chitește verb reflexiv:un ocol, căci e pierdut, Dar copiii l-au văzut! Toată ceata năvălește Pe-ntrecut. COȘBUC, P. I 225. Cît ține ziua de vară, Cete de flăcăi muncesc, Cîrduri de fete snopesc. TEODORESCU, P. P. 311. • figurat Miezul nopții s-a ivit Și prin lume-a răspîndit Ceata visurilor dalbe. ALECSANDRI, P. A. 95. • (În comparații, repetat) Oamenii umblau cete-cete prin cetate, ca în zi de sărbătoare. ISPIRESCU, L. 36. [Poporul] începu a se strînge în cete-cete și a se întreba unii pe alții ce să ceară. NEGRUZZI, S. I 154. Cîte treizeci de flăcăi, Cete-cete că venea, Parcă la război era. ȘEZ. IV 131. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale. O ceată de dulăi țepeni lătrînd cu învierșunare... ODOBESCU, S. III 18. 2. Grup organizat pe principii socialiste pentru a efectua o muncă în comun. Datorită bunei organizări a muncii în cete, formate de cîte 20-30 de cetățeni, avînd la fiecare ceată atelajele necesare, țăranii muncitori au deservit în bune condiții batoza în vederea folosirii întregii capacități de lucru a acesteia. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. 3. (Învechit) Trupă (mai mică sau mai mare) de oameni înarmați și organizați. vezi detașament. Am fugit în verb reflexiv:emea zaverei... de frica unei cete de turci, care se bătuse chiar atunci cu volintirii, la Secul. CREANGĂ, A. 20. Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți. EMINESCU, O.I 148. Pe colnice, pe-a lor coaste, Șe coboară-o mîndră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. ALECSANDRI, P. A. 96. Armata romînească de la început s-a împărțit în cete de 1000 oameni supt un căpitan. BĂLCESCU, O. I 12. ♦ Grup de haiduci. Mult mi-e dor și mult mi-e sete Să văd frunza-n codru verde, Să mai strîng verb reflexiv:o șapte cete! ALECSANDRI, P. P. 287. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CEAȚĂ: CEÁȚĂ, cețuri, substantiv feminin 1. Aburi de apă necomplet condensați care plutesc în aer aproape de suprafața pămîntului și tulbură transparența aerului; negură ușoară și fină, pîclă rară. O ceață ușoară plutea peste cîmpii; luna pătrundea c-o lucire neclintită, de la asfințit, prin visul acesta al pămîntului. SADOVEANU, O. IV 274. În jos, pînă departe, se întinde șesul verzui, peste care tremură o ceață subțire, ca o pînză imensă de păianjen, muiată într-o ploaie de raze azurii. PĂUN-PINCIO, P. 116. Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor: în înaltul cerului, Văzduhul pămîntului; Pe deasupra codrilor, Peste vîrful munților, Prin ceața măgurilor, Spre noianul mărilor. CREANGĂ, P. 220. Numai luna, printre ceață, Varsă apelor văpaie. EMINESCU, O. I 210. Ce merge prin pădure și nu sună? (Ceața). ȘEZ. IV 66. • figurat O ceață i-a acoperit razele de voie bună ce i se vedeau în față. NEGRUZZI, S. I 86. Din ceața veciniciei, stea blîndă, luminoasă, Te văz lucind departe. ALEXANDRESCU, M. 72. De cînd, neică, mi te-ai dus, Ceața-n casă mi s-a pus. HODOȘ, P. P. 157. • Expresia: A vedea ca prin ceață = a vedea nedeslușit. • figurat Aburii care se așază pe o sticlă. Telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335. • figurat Strat fin care acoperă, ca o brumă, unele fructe (ca prunele, strugurii); brumă. Era toamna și prunele se arătau prin frunzișul copacilor cu ceața lor brumărie. CONTEMPORANUL, III 654. – plural și: ceți (LESNEA, A. 129). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ceată: ceátă1 substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 12 / V: cetceata / Plural: céte / Etimologie: vsl чeтa] 1 (Înv) Categorie de oameni de aceeași condiție socială Si: clasă, (înv) cin, tagmă, teap. 2 (Înv) Ordin. 3-5 (Înv) Școală (1-3). 6 (Înv) Breaslă. 7 (Îe) A face (sau a sta în) ceata cu cineva A intra într-o tagmă oarecare Si: a se înceți. 8 (Bis; spc; îs) ceatata sfinților Categorie a oamenilor cu viață exemplară. 9 (Bis; îs) Cetele îngerești de îngeri Cor al îngerilor. 10 (Îs) ceata de colindători Grup de persoane care pleacă la colindat. 11 Asociație (profesională) Si: tovărășie. 12 Trapă mai mare sau mai mică de oameni înarmați. 13 (Mil; înv; îs) Cete războinice Contingente militare ale boierilor români Si: steag, buluc, roată Cf detașament, companie, regiment, corp, trupă, (înv) cohortă, orta, hoardă. 14 (Spc) Totalitate a țiganilor aparținând unui boier. 15-16 (Spc) Bandă de (haiduci sau) hoți. 17 (Spc; la jocuri) Grup de jucători care seconfruntă cu alt grup Si: partidă. 18 Număr de persoane adunate (pentru o acțiune comună) Si: grup, cârd, pâlc. 19 (Pex) Mulțime. 20 (Pex) Grup de animale Cf turmă, stol, ciurdă, haită. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ceață: ceáță substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 81 / Plural: cețuri / Etimologie: moștenit din latinescul caecia] 1 (Îrg) Boală de ochi care întunecă vederea Cf cataractă, (pop) albeață. 2 (Pex) Tulburare a vederii clare Cf împăienjenire. 3 (Pan) Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, care plutesc în atmosferă și împiedică vizibilitatea Si: negură, păclă, (reg) bastara, bârnă, boaghe, bură, burhai, burhăială, buștină, chidă, mocirlă, neguriță. 4 (Fig) Neclaritate a judecății sau memoriei. 5 (Fig; îe) A avea ceata în creieri A fi beat. 6 (Fig) Tristețe. 7 (Spc) Aburi care se așază pe o sticlă adusă de la rece. 8 Strat de aburi în jurul imaginii lunii Si: cearcăn (3). 9 Strat fin care acoperă unele fructe, prune, struguri etc. Si: brumă, promoroacă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CEATĂ: CEÁTĂ, cete, substantiv feminin 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de același fel). 2. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc (2), stol (2); trupă înarmată și organizată. – Din limba slavă (veche) četa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CEATĂ: CEÁTĂ, cete, substantiv feminin 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de același fel). 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc (2), stol (2); trupă înarmată și organizată. – Din limba slavă (veche) četa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CEATĂ: CEATĂ s. 1. bandă, buluc, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, stol, (popular) crilă, liotă, (regional) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilvania) ciopor, (Olt. și Banat) clapie, (învechit) cin, tacîm. (O ceata de copii.) 2. (termen militar) buluc, steag, (învechit) bulucbășie. (În vechea organizare a armatei, ceata avea aproximativ efectivul unei companii.) 3. grup, tabără. (S-au împărțit în două ceata.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CEATĂ: CEÁTĂ, cete, substantiv feminin 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei într-un scop comun. ♦ (învechit) Grup de moșneni sau de răzeși care stăpâneau în comun pământ agricol, păduri etc. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale. 2. Grup organizat pe principii socialiste pentru a efectua o muncă în comun. 3. (învechit) Trupă înarmată și organizată. – Slav ( vezi limba slavă (veche) četa). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CEAȚĂ: CEÁȚĂ, cețuri, substantiv feminin 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreuiază vizibilitatea; negură, pâclă. 2. (impropriu) Aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafață netedă. – latina caecia (< caecus „orb”). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ceată: ceátă forme, plural cete (vechea slavă limba bulgară sîrb. četa, ceată; limba rusă četa, păreche, rut. čata, poloneză czata; ung. csata, bătălie, ceată; albaneză cetă. vezi cetărez, cĭotcă). Mulțime de oamenĭ, trupă, bandă: ceata luĭ Bujor haĭducu. Odinioară, trupă de 1000 de soldațĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ceată: ceată forme 1. adunare, mulțime de oameni sau de animale; 2. figurat cete de îngeri: ceata visurilor dalbe AL.; 3. odinioară, corp de 100 soldați; 4. suită: sosi cu o ceată numeroasă [slava ČETA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CEAȚĂ: CEÁȚĂ substantiv (meteorologie) negură, pâclă, (popular) negureală, negureață, (regional) buracă, (prin Transilvania) buștină, (prin Moldova) mocirlă, (învechit) mâglă. (Era o ceata de nu vedeai la doi pași.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CEAȚĂ: CEAȚĂ substantiv (meteorologie) negură, pîclă, (popular) negureală, negureață, (regional) buracă, (prin Transilvania) buștină, (prin Moldova) mocirlă, (învechit) mîglă. (Era o ceata de nu vedeai la doi pași.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ceață: ceață forme 1. perdea pe ochi; 2. negură groasă ce iese din ape sau din pământ umed (mai vârtos dimineața). [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou CAECIA («caligo occulorum») din CAECUS, întunecos]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ceață: ceáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat céții; plural céțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ceață: ceáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat céții; plural céțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ceată: ceátă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cétei; plural céte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ceată: ceátă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cétei; plural céte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CEATĂ: CEÁTĂ substantiv verbal cin, tagmă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ceată: ceată substantiv verbal cinematografie TAGMĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ceată: ceátă2 av vezi încet Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CEATA' CEASRĂUceástaceástieCEAT-PÁTCEÁTĂceatálCEATALCHIOICeatalgeaceatarắș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ceată Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ceată dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 12 / V: cetceată / Plural: céte / Etimologie: vsl чeтa] 1 Înv Categorie de oameni de aceeași condiție socială Si: clasă, înv cin, tagmă, teap. 7 Îe A face sau a sta în ceată cu cineva A intra într-o tagmă oarecare Si: a se înceți. 8 Bis; spc; îs ceatăta sfinților Categorie a oamenilor cu viață exemplară. 10 Îs ceată de colindători Grup de persoane care pleacă la colindat. 5 Fig; îe A avea ceată în creieri A fi beat. O ceată de copii. În vechea organizare a armatei, ceată avea aproximativ efectivul unei companii. S-au împărțit în două ceată. O ceată de copii. Era o ceată de nu vedeai la doi pași. Era o ceată de nu vedeai la doi pași. |
GRAMATICA cuvântului ceată? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ceată. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ceată poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ceată? Vezi cuvântul ceată desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ceată?[ cea-tă ] Se pare că cuvântul ceată are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ceată Inţelegi mai uşor cuvântul ceată dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A vedea ca prin ceață = a vedea nedeslușit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ceată |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi sau a se crede în al șaptelea sau în al nouălea cer?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
