 | as |
|
| Brăţară [ bră-ţa-ră ] VEZI SINONIME PENTRU brăţară PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ceas bratara în mai multe dicționareDefinițiile pentru ceas bratara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ: BRĂȚÁRĂ, brățări, substantiv feminin 1. Podoabă făcută din metal prețios sau din alte materiale, în forma unei verigi și purtată de femei la încheietura mîinii sau pe braț. Turcoaicele... aveau brățări pe mîini. PAS, L. I 58. Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ține un arc destins. ODOBESCU, S. III 57. Meșteșugul (sau meseria) e brățară de aur. 2. Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor (de apă, de gaz, de calorifer, de canalizare etc.), a burlanelor de scurgere a apei sau a cablurilor; cerc de metal aplicat pe un obiect spre a-l putea suspenda sau pentru a-l întări. Brățări galvanizate pentru burlane. Coșurile de fabrică se întăresc cu brățări de fier. ▭ Flăcăii rămaseră singuri, luminați de lumina mică a unei lămpi cercuite cu o brățară de tinichea. SANDU-ALDEA, despre N. 163. ♦ Fiecare-dintre inelele de metal care leagă țeava puștii de ulucul patului. ♦ Inel de fier cu care fierul coasei se înțepenește de toporîște. 3. Ornament ieșit în relief în jurul unei coloane și care, în stilul gotic, are rolul de a lega coloana cu brîiele orizontale care decorează suprafețele vecine cu ea. vezi mulură, ciubuc, brîu. Stîlpi cu flori în capiteluri și cu brățări la mijloc. DELAVRANCEA, H. T. 56. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru brățară: brățáră substantiv feminin [Atestat: BIBLIA (1688) 16b / V: (înv) bratarațar, bratara țea, bratara țare / Plural: bratarațări / Etimologie: lat brachiale] 1 Podoabă de metal (prețios) sau din alte materiale, în forma unei verigi, purtată pe braț sau la încheietura mâinii (ori a piciorului). 2 (Aht; pan) Ornament în formă de brățară care înconjoară o coloană. 3 (Pan) Verigă de metal în formă de brățară care se aplică unui obiect spre a-l întări, a-l lega sau a-l prinde de alt obiect. 4 (Pex) Bandă la mâneca cămășii (cusută cu flori) Cf fodor, manșetă, pumnaș. 5 (Reg) Ciupag. 6 (Teh) Piesă de metal din una sau mai multe bucăți care se strâng în jurul altor piese pentru a le fixa. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ: BRĂȚÁRĂ, brățări, substantiv feminin 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț. ♦ (popular) Manșetă brodată la mâneca cămășilor țărănești. 2. Piesă de metal (din mai multe bucăți) care se strânge în jurul altor piese, pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor; cerc metalic aplicat pe un obiect spre a-l suspenda sau spre a-l întări. 3. (arhitectură) Ornament ieșit în relief în jurul unei coloane. – latina brachiale. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ: BRĂȚÁRĂ, brățări, substantiv feminin 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (tehnică) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (arhitectură) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – latina brachiale. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ: BRĂȚÁRĂ, brățări, substantiv feminin 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (tehnică) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (arhitectură) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – latina brachiale. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ: BRĂȚÁRĂ brataraări forme 1) Podoabă (din metal prețios sau alte materiale) în formă de verigă, purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț. 2) tehnic Piesă de metal constând din două sau mai multe bucăți care se strâng în jurul altor piese pentru a le asambla. 3) Piesă inelară de metal, care servește la fixarea pe zid a unor țevi, burlane, cabluri și a altor piese suspendate. 4) arhitectură Element decorativ inelar în relief, care înconjoară o coloană; brâu. [G.-D. brățării] /<lat. brachiale Forme diferite ale cuvantului bratara: brataraări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ: BRĂȚARĂ s. 1. (regional) brățea, colbă. (Purta o bratara cu diamante.) 2. (tehnic) bată, băteală, braț, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mînă, spetează. (bratara la războiul de țesut.) 3. (tehnic) cîrceie, (regional) morcoașă, (Transilvania) toartă. (bratara la coasă.) 4. (tehnic) (regional) bucea. (bratara la șurubelniță.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru brățară: brățară forme 1. sculă în formă de inel ce poartă femeile la braț; 2. podoabă: meșteșugul la om e brățară de aur PANN; 3. vergeaua ce unește coasa cu cosia. [latina BRACHIALE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru brățară: brățáră substantiv feminin, articulat brățára, genitiv dativ articulat brățării; plural brățări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru brățară: brățáră substantiv feminin, articulat brățára, genitiv dativ articulat brățắrii; plural brățắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru brățară: brățară, brățări substantiv feminin (iron.) cătușă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BRĂȚARĂ: BRĂȚÁRĂ substantiv verbal cerc, spetează. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru brățară: brățară substantiv verbal CERC. SPETEAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CEAS BRATARA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL brățară Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului brățară dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Brățáră substantiv feminin [Atestat: BIBLIA 1688 16b / V: înv brățarățar, brățară țea, brățară țare / Plural: brățarățări / Etimologie: lat brachiale] 1 Podoabă de metal prețios sau din alte materiale, în forma unei verigi, purtată pe braț sau la încheietura mâinii ori a piciorului. BRĂȚÁRĂ brățarăări forme 1 Podoabă din metal prețios sau alte materiale în formă de verigă, purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț. Purta o brățară cu diamante. Brățară la războiul de țesut. Brățară la coasă. Brățară la șurubelniță. Purta o brățară cu diamante. Brățară la războiul de țesut. Brățară la șurubelniță. |
GRAMATICA cuvântului brățară? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului brățară. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul brățară poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE brăţară? Vezi cuvântul brăţară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul brăţară?[ bră-ţa-ră ] Se pare că cuvântul brăţară are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL brățară |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Stiințe exacte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul brățară are forma: brățări
