 | as |
|
| Căutător [ că-u-tă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU căutător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cautator în mai multe dicționareDefinițiile pentru cautator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căutător: căutător, cautatoroare [Atestat: TEODORESCU, P. P. / P: că-ucautator / V: cătcautator, cautatoroáre, cotcautator, cautatoroare / Plural: cautatori, cautatoroáre / Etimologie: căuta + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se interesează de ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care se ocupă de ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care se preocupă de ceva. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care îngrijește de cineva (sau de ceva). 9-10 smf, a (Persoană) care descântă pe deocheați. 11-12 smf, a Supraveghetor. 13 substantiv masculin și feminin (Înv) Păzitor de vite. 14-15 smf, a (Înv) (Persoană) care primește cu ospitalitate. 16 substantiv masculin și feminin Administrator al unei proprietăți. 17-18 smf, a Observator cu atenție. 19-20 smf, a Iscoditor. 21-22 smf, a Cercetător. 23-24 smf, a (Câine) care caută vânatul. 25-26 smf, a (Persoană) care încearcă să găsească ceva ascuns (sau pierdut) Si: cercetător (15-16). 27-28 smf, a Ghicitor. 29-30 smf, a (Persoană) care încearcă să procure ceva de preț, rar. 31 substantiv feminin (Reg; spc) Oglindă. Forme diferite ale cuvantului cautator: cautatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂUTĂTÓR: CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care caută, cercetează, umblă să descopere un lucru ascuns. Pămîntul de mîine Nu mai e numai al căutătorilor de pîine. TOMA, C. vezi 291. Poate de cînd ai sosit aci, vei fi avut dumneata prilejul să afli că am fost căutător de comori. C. PETRESCU, A. 304. – Pronunțat: că-u- (și, regional, cău-tă-). Forme diferite ale cuvantului cautator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂUTĂTÓR: CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care caută, cercetează, umblă să descopere un lucru (ascuns). [ pronunție: că-u-] – Din căuta + sufix -(ă)tor. Forme diferite ale cuvantului cautator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂUTĂTÓR: CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [ pronunție: că-u-] – Căuta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului cautator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂUTĂTÓR: CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [ pronunție: că-u-] – Căuta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului cautator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂUTĂTÓR: CĂUTĂTÓR cautatori m. 1) Persoană care caută, cercetează ceva greu de găsit. cautator de aur. /a căuta + sufix cautatorător Forme diferite ale cuvantului cautator: cautatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căutător: căutătór substantiv masculin (silabe că-u-), plural căutătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căutător: căutătór (că-u-) substantiv masculin, plural căutătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CAUTATOR' CĂUTÁCĂUTÁRECĂUTÁTCĂUTĂTOÁREcăutătórCĂUTĂTÚRĂcautélăcautércauteriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căutător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căutător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Căutător, căutătoroare [Atestat: TEODORESCU, P. / P: că-ucăutător / V: cătcăutător, căutătoroáre, cotcăutător, căutătoroare / Plural: căutători, căutătoroáre / Etimologie: căuta + -tor] 1-2 smf, a Persoană care se interesează de ceva. CĂUTĂTÓR căutători m. Căutător de aur. /a căuta + sufix căutătorător. |
GRAMATICA cuvântului căutător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căutător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căutător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căutător? Vezi cuvântul căutător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căutător?[ că-u-tă-tor ] Se pare că cuvântul căutător are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Substantivat a ieși din comun?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul căutător are forma: căutătóri
