 | as |
|
| Cauc [ ca-uc ] VEZI SINONIME PENTRU cauc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cauc în mai multe dicționareDefinițiile pentru cauc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAUC: CAÚC1, cauce, substantiv neutru 1. Acoperămînt de cap, înalt, rotund, făcut din pîslă, purtat în trecut de boieri și de femei, de boiernași și de cei care îi slujeau. Coana Frosa, în rochie cărămizie cu flori turcești, și cu cauc pe cap. BASSARABESCU, vezi 46. La cap cu cauc... se primbla pe dinaintea băieților înarmat c-o vargă lungă. GHICA, S. 51. 2. Potcap purtat de călugări. Întîlni un călugăraș, îi dădu vestmintele ei și ii luă rasa și caucul lui. DELAVRANCEA, S. 258. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cauc: cáuc n., plural e (latina caucus, cupă). Vest. Căuș orĭ lingură mare de luat lichide orĭ făină. E un cuvânt neauzit de mine, și de aceĭa nu-s sigur de accentuat În rev. I. Crg. 2,210, e un ex. fără accentuat: ĭa cu caucu apa din găleată. În Univ. 24,4,37; 12,4, e o coresp. din Dolj, unde scrie căúc, și atuncĭ are altă orig. vezi chepcea, cĭorbalîc, polonic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cauc: caúc (-ce), substantiv neutru – 1. Bonetă veche de fetru, cu fundul rotund. – 2. Potcap caracteristic al preoților ortodocși. limba turcă ka(v)uk (Roesler 595; Șeineanu, II, 96; Lokotsch 1137; Meyer 183), conform albaneză, limba sârbă kauk, limba neogreacă ϰαβούϰι. – derivat caucgiu, substantiv masculin (fabricant și vînzător de cauce). Forme diferite ale cuvantului cauc: cauc-ce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cauc: caúc3 sn [Atestat: LET. I A. 81 / P: ca-uc / Plural: caucece / Etimologie: tc kavuk] 1 Acoperământ de cap, făcut din pâslă, înalt și rotund, cu fundul lat, purtat de nobilii turci, de boieri, boieroaice și slugile boierești. 2 (Pan) Potcap purtat de călugări și călugărițe. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cauc: caúc n., plural e (în turcă kauk, și kavuk, căcĭulă înaltă; limba neogreacă kavúki, limba bulgară akauk. vezi dălcăuc). Un fel de căcĭulă țeapănă (înaltă și lată în fund) pe care o purtaŭ odinioară boĭeriĭ, apoĭ boĭerinașiĭ și slugile. Comănac, cuculion. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cauc: cauc n. căciulă înaltă cu partea de sus lată, purtată înainte de boieri, boierinași și de slugile boierești, mai târziu de neguțători, iar azi de călugări și călugărițe: un cauc oltenesc de hârșie neagră de miel filozofie [în turcă KAVUK]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAUC: CAÚC1, cauce, substantiv neutru 1. Potcap purtat de călugări. 2. Acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, pe care îl purtau în trecut boierii și, uneori, femeile. – Din limba turcă kavuk. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAUC: CAÚC1, cauce, substantiv neutru 1. Potcap purtat de călugări. 2. Acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, pe care îl purtau în trecut boierii și, uneori, femeile. – Din limba turcă kavuk. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAUC: CAÚC1, cauce, substantiv neutru 1. Potcap purtat de călugări. 2. (învechit) Acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, pe care îl purtau unii boieri și femeile. – limba turcă kauk. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAUC: CAÚC2, cauce, substantiv neutru (Rar) Căuș (1). (Poetic) Nori ca niște tauri minați să se adape cu lumină din caucul soarelui. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 122. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CAUC: CAUC substantiv 1. Cauca mold. (Sd VI 143). 2. Căucelești substantiv, < caucel, azi Căciulești (C 10 Ștef 12). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAUC: CAÚC caucce n. învechit Acoperământ pentru cap confecționat din pâslă, purtat de boieri. /<turc. kavuk Forme diferite ale cuvantului cauc: caucce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAUC: CAUC substantiv căuș, scafă, (Transilvania) șuflă, lingură de scos. (Cu cauc se scot cerealele din sac.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cauc: caúc2, caucă a [Atestat: VICIU, GL. / P: ca-uc / Plural: caucuci, caucuce / Etimologie: cf năuc] (Reg) Prost. Forme diferite ale cuvantului cauc: caucă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAUC: CAÚC2, cauce, substantiv neutru (învechit și regional) Căuș. – latina caucus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAUC: CAÚC2, cauce, substantiv neutru (învechit și regional) Căuș. – latina caucus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAUC: CAÚC2, cauce, substantiv neutru (Rar) Căuș. – latina caucus. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cauc: cauc n. trecut căuș. [conform latina medieval CAUCUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cauc: cáuc3, -ă adjectiv (regional) prost, năuc. Forme diferite ale cuvantului cauc: cauc-ă Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cauc: cáuc (potcap) substantiv neutru, plural cáuce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cauc: caúc1 (potcap) substantiv neutru, plural caúce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cauc: caúc (vas) substantiv neutru, plural caúce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căuc: căuc sn vezi cauc1 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru căuc: căúc, vezi cáuc. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'CAUC' cauCÁUĂcăuáciCĂUAȘCAÚCCAUCACAUCALANDcaucárCAUCAZ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căuc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căuc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 81 / P: ca-uc / Plural: căucece / Etimologie: tc kavuk] 1 Acoperământ de cap, făcut din pâslă, înalt și rotund, cu fundul lat, purtat de nobilii turci, de boieri, boieroaice și slugile boierești. CAÚC căucce n. Cu căuc se scot cerealele din sac. Caúc2, căucă a [Atestat: VICIU, GL. / P: ca-uc / Plural: căucuci, căucuce / Etimologie: cf năuc] Reg Prost. |
GRAMATICA cuvântului căuc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căuc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căuc poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cauc? Vezi cuvântul cauc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cauc?[ ca-uc ] Se pare că cuvântul cauc are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căuc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bătut în cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cauc are forma: cáuce
