 | as |
|
| Cătuşă [ că-tu-şă ] VEZI SINONIME PENTRU cătuşă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului catusa în mai multe dicționareDefinițiile pentru catusa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂTUȘĂ: CĂTÚȘĂ, cătușe, substantiv feminin (Mai ales la plural ) Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mîinile (și picioarele) arestaților. Patrulele se întorceau cu un bandit... cu cătușele la mîini. DUMITRIU, vezi L. 69. Am trăit cînd se sfărmau cătușe, Cînd se făceau împărății cenușe. BENIUC, în POEZ. N. 68. Condamnații mergeau încet, la pas; cătușele zuruiau ușor. SADOVEANU, O. VI 274. În temniță la Opriș, Unde-mi zace Corbea-nchis... Cu lacăte pe la ușe, Cu mîini dalbe în cătușe. TEODORESCU, P. P. 517. • figurat Popoarele din țările de democrație populară au smuls țările lor din cătușele imperialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 168, 1/1. – plural și: cătuși (CREANGĂ, A. 8). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cătușă: cătúșă forme, plural ĭ (verb reflexiv:om. cătușă, mrom. cîtușă, pisică, despre latina catta, pisică, cu sufix -ușă; italiana gatta, limba franceza chatte, spaniolă gata. Tot de aci balta Cătușa, lîngă Galațĭ, aproape de care e și satu Pisica, în Dobr. Cp. cu cățea, raniță. despre limba română vine rut. katúša, poloneză katusza, tortură). Lanțurĭ de legat oameniĭ: a pune cătușĭ unuĭ hoț, a pune un hoț în cătușĭ ( vezi mănușă). Sing. Nord. Jampiță. O plantă labiată ruderală cu miros greŭ (ballóta nigra), care seamănă cu cătușnica, o buruĭană care place pisicilor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cătușă: cătușă forme 1. trecut (învechit) pisică; 2. bucată de lemn încovoiat care servă a împreuna jugul cu carul; 3. bucată de lemn ce ține doi căpriori ca să nu se desfacă; 4. plural lanțuri de mâini: cu picioarele în butuci și cu mâinile în cătuși. popular; 5. plantă vivace cu mirosul greu, abundă în paragini (Ballotta foetida). [Diminutiv din latina CATTA; sensurile tehnice fac aluziune la ghiarele pisicii, iar accepțiunea botanică la mirosul greu ce exală]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂTUȘĂ: CĂTUȘĂ s. 1. (la plural ) fiare (la plural), (popular) obezi (la plural), verigi (la plural), zăvoare (la plural), (învechit) bente (la plural), piedici (la plural). (Ucigaș prins în catusa.) 2. (construcții) chingă, (regional) cocoșlău, coțofană, găinar, martac, primblă, prinsoare, scleamă, limba-caprei. (catusa la căpriorii casei.) 3. (tehnic) tînjeluță. (catusa la tînjala carului.) 4. (tehnic) japiță, (regional) proțăpel. (catusa la jug.) 5. (botanică; Ballota nigra) (regional) cebare. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂTUȘĂ: CĂTÚȘĂ, cătușe, substantiv feminin 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților. 2. Plantă erbacee meliferă, cu flori albastre-violacee și cu miros greu (Ballota nigra). [plural și: cătuși] – *Cată (< latina catta „pisică”) + sufix -ușă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂTUȘĂ: CĂTÚȘĂ catusae forme Fiecare dintre cele două inele de fier, unite între ele cu un lanț, cu ajutorul cărora se imobilizează mâinile sau picioarele celor arestați. [G.-D. cătușei] /<lat. catta Forme diferite ale cuvantului catusa: catusae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂTUȘĂ: CĂTUȘĂ brățară, fiară, legătură, mănușă, sigiliu, verighetă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂTUȘĂ: CĂTÚȘĂ substantiv verbal ancoră, chingă, cormană, pisică, răsturnătoare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cătușă: cătúșă substantiv feminin, articulat cătúșa, genitiv dativ articulat cătúșei; plural cătúșe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cătușa: cătușa verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: catusașéz / Etimologie: cătușă] A pune în cătușe. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cătușă: cătușă substantiv verbal ANCORĂ. CHINGĂ. CORMANĂ. PISICĂ. RĂSTURNĂTOARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cătușă: cătúșă substantiv feminin, articulat cătúșa, genitiv dativ articulat cătúșei; plural cătúșe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cătușă: cătúșă, cătúși, substantiv feminin (regional, învechit) pisică. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂTUȘA: CĂTUȘÁ verb I vezi încătușa. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'CATUSA' cătunírecătunítcătúrcăturóiCĂTÚȘĂcătușárcătușárecătușátCĂTUȘE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CĂTUȘA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cătuşa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ucigaș prins în cĂtuȘa. CĂtuȘa la căpriorii casei. CĂtuȘa la tînjala carului. CĂtuȘa la jug. Ucigaș prins în cĂtuȘa. CĂTÚȘĂ cĂtuȘae forme Fiecare dintre cele două inele de fier, unite între ele cu un lanț, cu ajutorul cărora se imobilizează mâinile sau picioarele celor arestați. Cătușa verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: cĂtuȘașéz / Etimologie: cătușă] A pune în cătușe. |
GRAMATICA cuvântului CĂTUȘA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cătuşa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CĂTUȘA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cătuşă? Vezi cuvântul cătuşă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cătuşă?[ că-tu-şă ] Se pare că cuvântul cătuşă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CĂTUȘA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lega pe cineva burduf?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cătușă are forma: cătúșe
