 | as |
|
| Căsătorie [ că-să-to-ri-e ] VEZI SINONIME PENTRU căsătorie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului casatorie în mai multe dicționareDefinițiile pentru casatorie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căsătorie: căsătoríe substantiv feminin [Atestat: (a. 1675) GCR I, 217/33 / Plural: casatorieii / Etimologie: căsător + -ie] 1 Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. 2 (Îs) casatorie religioasă Căsătorie (1) oficiată înaintea preotului. 3 (Îs) casatorie civilă Căsătorie încheiată înaintea ofițerului stării civile. 4 (Îs) casatorie mixtă Căsătorie (1) între două persoane de religii (sau confesiuni) diferite. 5 (Îs) casatorie morganatică Căsătorie (1) a unui nobil (sau a unui principe) cu o persoană de o condiție socială inferioară. 6 (Îe) A da (pe fiul sau, pe fiica sa etc. cuiva) în casatorie A căsători pe fiul, fiica sa etc. cu cineva, cu voia (sau fără voia) celui dintâi. 7 (Îae) A consimți căsătoria (1) fiului, fiicei etc. 8 (Îe) A lua (pe cineva) în casatorie A se căsători (cu cineva). 9 Trai comun între soți Si: căsnicie (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂSĂTORIE: CĂSĂTORIE s. 1. (popular și fam.) căpătuială, căpătuire.(casatorie cuiva la ofițerul stării civile.) 2. mariaj, (livresc) matrimoniu. (A contractat o casatorie.) 3. partidă. (A făcut o casatorie bună.) 4. unire, (popular) însoțire, luare. (După casatorie lor...) 5. cununie, (popular) nuntire, nuntit. (casatorie oficiată la biserica Amzei.) 6. însurat, însurătoare, (rar) însurare, (învechit) însurăciune. (casatorie unui bărbat.) 7. măritat, măritiș, (rar) măritare, (popular) mărit. (casatorie unei femei.) 8. casă, căsnicie, menaj, (livresc) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (popular) însoțire, (învechit) maritagiu, (grecism învechit) sinichesion. (Are o casatorie ideală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂSĂTORIE: CĂSĂTORÍE, căsătorii, substantiv feminin 1. Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie cu scopul de a trăi împreună și a întemeia o familie. A lua în căsătorie. A cere în căsătorie. ▭ Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.P. 39. Vorbesc de căsătoria fiului meu, Manolachi, cu duduca Adela. ALECSANDRI, T. I 352. 2. Trai comun între soți, viață conjugală, căsnicie. Abia începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite. – NEGRUZZI, S. I 41. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂSĂTORIE: CĂSĂTORÍE casatoriei forme 1) Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie, care și-au luat obligația să întemeieze o familie. A lua în casatorie. A da în casatorie. 2) Trai în comun al soților; căsnicie. [articulat căsătoria; genitiv dativ căsătoriei; silabe -ri-e] /a (se) căsători + sufix casatorieie Forme diferite ale cuvantului casatorie: casatoriei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂSĂTORIE: CĂSĂTORÍE, căsătorii, substantiv feminin Convenție încheiată (printr-un act de stare civilă) între un bărbat și o femeie care se hotărăsc să trăiască împreună și să întemeieze o familie. ♦ Trai comun între soți, viață conjugală. – Din căsător (învechit) + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂSĂTORIE: CĂSĂTORÍE, căsătorii, substantiv feminin Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie. – Căsător (învechit „soț” < casă1 + sufix -ător) + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru căsătorie: căsătoríe forme (despre căsător). Unirea legitimă a bărbatuluĭ și a femeiĭ. Celebrarea nunțiĭ: a asista la o căsătorie. Unu din cele șapte sacramente. Ĭaŭ în căsătorie, mă însor orĭ mă mărit cu. Daŭ în căsătorie, daŭ de nevastă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru căsătorie: căsătorie forme 1. unirea legitimă a unui bărbat cu o femeie; 2. taina bisericească care sfințește această unire: 3. celebrarea cununiei: a asista la o căsătorie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căsătorie: căsătoríe substantiv feminin, articulat căsătoría, genitiv dativ articulat căsătoríei; plural căsătoríi, articulat căsătoríile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căsătorie: căsătoríe substantiv feminin, articulat căsătoría, genitiv dativ articulat căsătoríei; plural căsătoríi, articulat căsătoríile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Căsătorie: Căsătorie ≠ despărțire, divorț, divorțat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CASATORIE' CĂSĂTÓRcăsătoreálăCĂSĂTORÉSCCĂSĂTORÍCăsătoriecăsătoríreCăsătoritCĂSĂTORÍTĂcăsătóriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Căsătorie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căsătorie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1675 GCR I, 217/33 / Plural: căsătorieii / Etimologie: căsător + -ie] 1 Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. 2 Îs căsătorie religioasă Căsătorie 1 oficiată înaintea preotului. 3 Îs căsătorie civilă Căsătorie încheiată înaintea ofițerului stării civile. 4 Îs căsătorie mixtă Căsătorie 1 între două persoane de religii sau confesiuni diferite. 5 Îs căsătorie morganatică Căsătorie 1 a unui nobil sau a unui principe cu o persoană de o condiție socială inferioară. Cuiva în căsătorie A căsători pe fiul, fiica sa etc. 8 Îe A lua pe cineva în căsătorie A se căsători cu cineva. Căsătorie cuiva la ofițerul stării civile. A contractat o căsătorie. A făcut o căsătorie bună. După căsătorie lor. Căsătorie oficiată la biserica Amzei. Căsătorie unui bărbat. Căsătorie unei femei. Are o căsătorie ideală. Căsătorie cuiva la ofițerul stării civile. A contractat o căsătorie. A făcut o căsătorie bună. După căsătorie lor. CĂSĂTORÍE căsătoriei forme 1 Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie, care și-au luat obligația să întemeieze o familie. A lua în căsătorie. A da în căsătorie. [articulat căsătoria; genitiv dativ căsătoriei; silabe -ri-e] /a se căsători + sufix căsătorieie. |
GRAMATICA cuvântului Căsătorie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căsătorie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Căsătorie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căsătorie? Vezi cuvântul căsătorie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căsătorie?[ că-să-to-ri-e ] Se pare că cuvântul căsătorie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Căsătorie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ca oile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul căsătorie are forma: căsătoríi
