 | as |
|
| Casă [ ca-să ] VEZI SINONIME PENTRU casă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului casa în mai multe dicționareDefinițiile pentru casa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a casa (forma la infinitiv) A casa conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru casă: casă1 substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 26/9 / Plural: casase, (reg) casasi, căși[1] / Etimologie: moștenit din latinescul casa] 1 Clădire destinată pentru a servi de locuință omului. 2 (Îla) De casa Făcut în casă1 (1). 3 (Pex) Clădire. 4-5 (Îe) (A avea) o casa de copii (A avea) copii mulți. 6 (Îe) A-i fi cuiva casaa și masa masă A duce o viață ordonată și liniștită. 7 (Îe) A nu avea (nici) casa și (nici) masă A duce o viață neregulată, plină de griji și frământări. 8 (Iuz; îs) Fată în casa Servitoare. 9 (Iuz; îs) O pereche (sau un rând) de case Clădire mare, cu multe camere. 10 (Îas) Corp de clădire. 11 (Fig) Adăpost. 12 (Îvp) Cavitate a unor organe în corpul omenesc. 13 (Îvp; îs) casasa sufletului Capul pieptului, unde se află organele respiratorii. 14 (Reg; fig) Rai. 15 (Reg; fig) Carapace. 16 (Reg; fig) Cochilie. 17 (Pop; îs) casasa de păianjen Pânza păianjenului. 18 (Pop; fig; îs) casasa apei Locul ocupat de apă într-o fântână. 19 (Reg) Cameră. 20 (Reg; îs) casasa (cea sau a) mare Camera cea mai mare a unei case1 (1) țărănești, unde sunt primiți oaspeții. 21 (Reg; îs) casasa (cea sau a) mică Cameră dintr-o casă1 (1) țărănească în care locuiește, de obicei, toată familia. 22 (Ban; spc) Bucătărie. 23-24 (Îs) casa de veci Mormânt. 25 (Prc) Sicriu. 26 (Pan) Stupină. 27 (Pan) Placentă. 28-29 (Pop; pan) Corpul căruței sau al calului destinat transportului persoanelor sau obiectelor. 30 (Îs) casasa morii Clădirea care adăpostește instalația pentru măcinat. 31 (Îs) casasa pietrelor de moară Colacul de lemn sau de piatră unde sunt așezate pietrele morii. 32 (Îs) casasa ascensorului Spațiul în care se deplasează cabina unui ascensor. 33 (Îs) casasa scării Spațiu dintr-o clădire care adăpostește o scară. 34 Mică încăpere la o instalație de apă, de energie electrică etc., în care sunt instalate elementele de distribuție (vanele de închidere a apei, tabloul de distribuție a energiei electrice etc.). 35 (Îs) casasa suveicii Spațiu sau cavitate lângă unul din capetele spatei, în care stă suveica și de unde este aruncată (mecanic) printre ițe. 36 (Iuz) Fiecare dintre cele 64 de câmpuri de pe table de șah Si: căsuță. 37 (La jocul de table) Partea în care fiecare dintre cei doi jucători trebuie să-și aducă piesele. 38 (Tip) Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de același caracter Si: caște. 39 (Reg) Coaja (găoacea) ghindei. 40 (Ast; pop) Steaua gamma din constelația Coroana boreală Si: (pop) coliba, cociorva. 41 Totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie). 42 (Îs) casa grea Familie numeroasă (și greu de întreținut). 43 Neam. 44 Dinastie. 45 (Înv; îs) casa mare Familie de vază. 46 (Iuz) Totalitatea persoanelor care sunt în serviciul cuiva sau depind de acesta (ca partizani, favoriți, protejați etc.). 47 (Înv) Persoane care sunt în serviciul unui domnitor sau al unui demnitar. 48 (Înv; îs) Copil (sau fecior) din (în sau de) casa Fiu de boier care făcea serviciu de paj la curtea domnească. 49 (Iuz; îs) casa militară Aghiotanții, ofițerii de la curtea unui principe, a unui suveran. 50 (Iuz; îs) casa civilă (a unui domnitor) Persoanele civile din serviciul curții, alcătuind anturajul suveranului. 51 Căsnicie (1). 52 (Îe) A ține casa cu cineva A fi căsătorit. 53 (Îe) A face (sau a duce) casa (bună) cu cineva A trăi (în bună înțelegere). 54 (Îe) A face o casa A se căsători. 55 (Îe) A strica casaa cuiva A strica armonia dintre soți (determinându-i să divorțeze). 56 (Îe) A duce casa bună cu ceva A se împăca bine cu ceva. 57 (Pop; îs) casa neprimenită Căsnicie în care partenerii nu au mai fost căsătoriți anterior. 58 Gospodărie. 59 (Îs) casa deschisă Casă1 (1) în care oricine este bine primit. 60 (Îe) A avea casa și masă A fi căsătorit, având gospodărie proprie (și oarecare avere). 61 (Înv) Templu păgân. 62 (Îs) casasa Domnului (lui Dumnezeu) Biserică. 63 (Iuz; îs) casa obștească (sau casasa Obștii) Eforie comunală sau a unei comunități (de proprietate) pentru administrarea unei averi în devălmășie. 64 (Înv; îs) casa obștească, casa de economieInstituție publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităților bănești temporare ale populației, acordând, pentru acestea, mai ales dobândă. 65 (Iuz; îs) casase de bolnavi sau de vindecare Spital. 66 (Iuz; îs) casa de judecată Judecătorie. 67 (Iuz; îs) casa de oaspeți sau de străini Han. 68 (Înv; îs) casa de curvie, de curvăsărie Bordel. 69 (Îs) casa nebunească sau de nebuni Ospiciu. 70 (Îs) casa de ajutor reciproc Asociație benevolă a unor angajați sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi și de ajutoare membrilor ei din fondurile obținute din depunerile lor lunare. 71 (Îs) casa de filme Instituție producătoare de filme cinematografice. 72 (Îs) casa de cultură Instituție culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative, etc. 73 (Îs) casa de nașteri Instituție medico-sanitară în care se acordă viitoarelor mame, la naștere, asistență calificată Si: maternitate. 74 (Îs) casa de vegetație Construcție specială cu acoperișul și cu pereții de sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetație. 75 (Îs) casa de odihnă Sanatoriu. 76 (Îs) casa de modă Atelier de croitorie de lux. 77 (Reg; îs) casasa satului Primărie. 78 (Îs) casa de asigurare Societate de asigurare. 79 (Îs) Casa albă Rezidența președintelui S.U.A., la Washington. 80 (Fig) Președintele S.U.A. 81 (Pex) Personalul Casei albe (79). 82 (Înv) Administrația veniturilor și a cheltuielilor unor instituții Casa milei, Casa pensiilor. 83 (Îs) Specialitatea casasei Produs specific al unui restaurant, sau al unei întreprinderi, al unei gospodine. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ1, case, substantiv feminin 1. Clădire destinată pentru a servi de locuință omului. Casa e așezată în dreptul ariei. STANCU, 19. Casele albe, ridicate ici-colo în mijlocul verdeții grădinilor și livezilor, păreau că dorm tăcute și singuratice. SADOVEANU, O. III 193. I-am luat casa pe nimică. ALECSANDRI, T. 331. Va vedea în toate satele case de zid cu cîte trei și patru odăi. GOLESCU, Î. 24. • figurat Doru unde se lasă, Face lacrimilor casă. HODOȘ, P. P. 32. • locuțiune adjectiv De casă = făcut în casă. Pîine de casă. Pînză de casă. • Expresia: (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulți. Avea o casă de copii, dintre care cel mai mare, în vîrstă de verb reflexiv:eo optsprezece ani. PAS, Z. I 61. Dacă mă vede că-s o vădană sărmană și c-o casă de copii, mai trebuie să-și bată joc de casa mea? CREANGĂ, P. 28. A-i fi casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată; a trăi tihnit, fără necazuri. S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă! Calea să-ți fie numai cu flori, Și casa casă și masa masă... ALECSANDRI, P. II 46. (Familiar) Piatra din casă vezi piatră. Fată în casă vezi fată. • O pereche (sau un rînd) de case = casă mare, de obicei cu mai multe apartamente. Corp de case vezi corp ♦ (Regional) Cameră, odaie. Casa dinainte. Casa mare. Casa de oaspeți. • Încăpere specială într-o clădire, avînd o anumită destinație. • Casa mașinilor = încăpere în care sînt montate grupurile electrogene într-o centrală electrică. Casa pompelor = clădire sau încăpere în care sînt montate pompele unei stațiuni de pompare. Casa ascensorului = spațiul în care se deplasează un ascensor. Casa scării = spațiul în care este construită scara la o clădire cu mai multe etaje. ♦ (tipografie) Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele. Băieții sînt puși să învețe casele de litere și să dea corecturi. PAS, Z. I 260. ♦ figurat (Determinat prin «de veci») Mormînt. Iaca Ioane și casa de veci, zise el. Trei coți de pămînt, atîta-i al tău. CREANGĂ, P. 321. 2. Gospodărie. E cel dinții lucru ce l-ai cumpărat pentru casa noastră. DAVIDOGLU, M. 15. Bărbatu-mieu... nu s-a putut plînge că... i-am risipit casa. CREANGĂ, P. 4. Caută de casă, cum se cuvine unei bune gospodine. NEGRUZZI, S. I 147. 3. Toți cei care locuiesc împreună formînd, de obicei, o familie. E supărat pe casa noastră. STANCU, despre 34. Casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău. CREANGĂ, P. 6. Am sculat toată casa; am trimis după doctor. NEGRUZZI, S. I 62. • Ai casei = membrii familiei. Casă grea = familie numeroasă, greu de întreținut. • Expresia: A ține (sau a fi) de casa cuiva = a ține de familia cuiva; a fi dintre oamenii apropiați ai cuiva. Bine Ioane, du-te; nu ți-i oprită calea. De-a putere-a fi, acum ești de casa noastră. CREANGĂ, P. 312. ♦ (În orînduirea feudală și burgheză) Dinastie, neam. Casa de Austria. • Copil de casă vezi copil. 4. Căsnicie. Trebuie să fie un trimis de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. CREANGĂ, P. 233. • Expresia: A ține casă cu cineva = a trăi în căsnicie cu cineva. Ba zău, încă mă mir c-am avut răbdare să țin casă cu baba pîn-acum. CREANGĂ, P. 118. A strica casa cuiva = a strica armonia dintre soți, a-i face să se despartă. A tace (sau a duce) casă (bună) cu cineva =a trăi laolaltă în bună înțelegere. De cînd sînt regi, de cînd minciună este. Duc laolaltă cea mai bună casă. VLAHUȚĂ, O. A. 36. N-a verb reflexiv:ut să facem casă-mpreună. ALECSANDRI, T. 1502. A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. Cu matematica n-am dus niciodată casă bună. sanatoriu. Nu putea... să-l interneze într-o casă de sănătate. PAS, Z. I 56. Casă de nebuni = ospiciu. Casă de adăpost = cabană. 6. (În regimul capitalist) întreprindere, firmă comercială. Casă de import. • Specialitatea casei = produs al unei întreprinderi, cu care aceasta își face reclamă, considerîndu-l superior produselor altor întreprinderi. – plural și: (regional) căși (DAVIDOGLU, M. 32, ȘEZ. II 10). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ1, case, substantiv feminin 1. Clădire destinată pentru a servi de locuință omului. • locuțiune adjectiv De casă = făcut în casă1. • Expresia: (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulți. A-i fi cuiva casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, normală, liniștită. A nu avea (nici) casă, (nici) masă = a duce o viață neregulată, plină de griji, de frământări. ♦ (regional) Cameră, odaie. • Casă de veci = mormânt. 2. Încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinație. • Casa ascensorului = spațiul în care se deplasează cabina unui ascensor. Casa scării = spațiul dintr-o clădire care adăpostește o scară. 3. Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de același caracter. 4. Gospodărie. 5. Totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 6. Căsnicie, menaj. • Expresia: A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înțelegere), a se împăca bine. A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. 7. (Urmat de determinări) Nume dat unor instituții, așezăminte, întreprinderi, firme comerciale etc. • Casă de economii = instituție publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităților bănești temporare ale populației, acordând pentru acestea mai ales dobândă. Casă de ajutor reciproc = asociație benevolă a unor angajați sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi și de ajutoare membrilor ei din fondurile obținute din depunerile lor lunare. Casă de filme = instituție producătoare de filme cinematografice. Casă de cultură = instituție culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc. Casă de nașteri = instituție medico-sanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naștere, asistență calificată. Casă de vegetație = construcție specială, cu acoperișul și cu pereții de sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetație. ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi, al unei gospodine. 8. Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și prin schimbarea culorii. – latina casa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ1, case, substantiv feminin 1. Clădire care servește drept locuință. • locuțiune adjectiv De casă = făcut în casă1. • Expresia: (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulți. A-i fi cuiva casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, normală, liniștită. A nu avea (nici) casă, nici (masă) = a duce o viață neregulată, plină de griji, de frământări. ♦ (regional) Cameră, odaie. • Casă de veci = mormânt. 2. Încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinație. • Casa ascensorului = spațiul în care se deplasează cabina unui ascensor. Casa scării = spațiul dintr-o clădire în care se găsește scara. 3. Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de același caracter. 4. Gospodărie. 5. Totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 6. Căsnicie, menaj. • Expresia: A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înțelegere), a se împăca bine. A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. 7. (Urmat de determinări) Nume dat unor instituții, așezăminte, întreprinderi, firme comerciale etc. • Casă de economii = instituție publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităților bănești temporare ale populației, acordând pentru acestea mai ales dobândă. Casă de ajutor reciproc = asociație benevolă a unor angajați sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi și de ajutoare membrilor ei din fondurile obținute prin depunerile lor lunare. Casă de filme = instituție producătoare de filme cinematografice. Casă de cultură = instituție culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc. Casă de nașteri = instituție medico-sanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naștere, asistență calificată. Casă de vegetație = construcție specială, cu acoperișul și cu pereții de sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetație. ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi, al unei gospodine. 8. Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și prin schimbarea culorii. – latina casa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ1, case, substantiv feminin 1. Clădire destinată pentru a servi de locuință omului. • locuțiune adjectiv De casă = făcut în casă. • Expresia: (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulți. A-i fi cuiva casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, liniștită. ♦ (regional) Cameră, odaie. ♦ Încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinație. ♦ (tipografie) Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele. ♦ (Rar, în expresie) Casă de veci = mormânt. 2. Gospodărie. 3. Toți cei care locuiesc împreună (formând o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 4. (Rar) Căsnicie. Mă mir c-am avut răbdare să țin casă cu baba pân-acum (CREANGĂ). • Expresia: A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înțelegere). A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. 5. (Urmat de determinări) Nume dat unor instituții sau așezăminte create pentru satisfacerea necesităților culturale, educative, sanitare etc. 6. (În regimul capitalist) Întreprindere, firmă comercială. Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi (prin extensie al unei gospodine), cu care aceasta se mândrește. – latina casa. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CASĂ: CASĂ s. 1. clădire, construcție, imobil, zidire, (învechit) ziditură. (O casa modestă.) 2. adăpost, așezare, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, (regional) sălașnă, (Transilvania, Banat și Bucovina) cortel, (învechit) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezămînt, șezut, (figurat) bîrlog, cuib, culcuș. (Unde își are casa?) 3. (termen bisericesc) casa Domnului = biserică, (învechit) sfinție, sfințire. 4. (finanțe) casă de amanet = lombard. 5. (medicina) casă de nebuni = balamuc, ospiciu, casă de sănătate; casă de sănătate = a) sanatoriu; b) balamuc, ospiciu, casă de nebuni. 6. casă de prostituție = bordel, lupanar, casă de toleranță, (învechit) tractir; casă de toleranță = bordel, lupanar, casă de prostituție, (învechit) tractir. 7. (tipografie) (rar) caște. (casa de litere.) 8. cămin, familie, (rar) menaj. (Are casa grea.) 9. (istorie) dinastie. (Regi din casa capețiană.) 10. căsătorie, căsnicie, menaj, (livresc) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (popular) însoțire, (învechit) maritagiu, (grecism învechit) sinichesion. (Are o casa fericită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ2, case, substantiv feminin 1. (De obicei determinat prin «de fier 1) sau «de bani») Dulap sau lădiță de fier în care sînt ținuți banii, hîrtiile de valoare etc. Dumneata, cel puțin, îi fi ținind banii la oraș, dar eu îi țineam încasa de fier la curte. DUMITRIU, B. forme 54. 2. Masa sau pupitrul dintr-un magazin unde se achită costul cumpărăturilor. ♦ Ghișeu sau încăpere într-o întreprindere sau instituție, unde se fac încasările și plățile. • Casă de bilete = ghișeu unde se eliberează bilete de călătorie, de spectacol etc. Bon de casă vezi bon. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituții sau întreprinderi. • Expresia: A face casa = a stabili bilanțul încasărilor și plăților unei zile. • Plus (sau minus) de casă = diferență rezultată în plus (sau în minus) ia stabilirea încasărilor și plăților. Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite. – Scris și: (în trecut) cassă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ2, case, substantiv feminin 1. Dulap sau lădiță de fier în care sunt ținuți bani, hârtii de valoare etc. Casă de fier. Casă de bani. 2. Masă, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor. ♦ Ghișeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituție, unde se fac încasările și plățile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc. ♦ Sumă de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituții sau a unei întreprinderi. • Plus (sau minus) de casă = diferență în plus (sau în minus) rezultată la stabilirea încasărilor și plăților. Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite. • Expresia: A face casa = a întocmi bilanțul încasărilor și al plăților unei zile. – Din italiana cassa, germana Kasse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ2, case, substantiv feminin 1. Dulap sau lădiță de fier în care se țin bani, hârtii de valoare etc. Casă de fier. Casă de bani. 2. Masă, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor. ♦ Ghișeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituție, unde se fac încasările și plățile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc. ♦ Sumă de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituții sau a unei întreprinderi. • Plus (sau minus) de casă = diferență în plus (sau în minus) rezultată la stabilirea încasărilor și plăților. Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite. • Expresia: A face casa = a întocmi situația încasărilor și a plăților unei zile. – Din italiana cassa, germana Kasse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru casă: cásă2 substantiv feminin [Atestat: LB / V: cássă, (reg) coáșă / Etimologie: it cassa, ger Kasse] 1-2 Dulap sau lădiță de fier în care sunt ținuți bani, hârtii de valoare etc. Si: seif. 3-5 Masă, pupitru sau birou într-un magazin unde se achită costul cumpărăturilor. 6-8 Ghișeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituție, unde se fac încasările și plățile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc. 9-10 Sumă de bani de care dispune, la un moment dat, casieria unei instituții sau a unei întreprinderi. 11-12 (Îs) Plus (sau minus) de casa Diferență în plus (sau în minus) rezultată la stabilirea încasărilor și plăților. 13 (Îs) Registru de casa Registru în care se trec sumele încasate și cele plătite. 14 (Îe) A face casa A întocmi bilanțul încasărilor unei zile. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ2, case, substantiv feminin 1. Dulap sau lădiță de fier în care sunt ținuți bani, hârtii de valoare etc. Casă de fier. Casă de bani. 2. Masă sau pupitru într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor. ♦ Ghișeu sau încăpere într-o întreprindere sau o instituție, unde se fac încasările și plățile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc. ♦ Sumă de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituții sau a unei întreprinderi. • Plus (sau minus) de casă = diferență în plus (sau în minus) rezultată la stabilirea încasărilor și plăților. Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite. • Expresia: A face casa = a întocmi bilanțul încasărilor și plăților unei zile. – It. cassa. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru casă: casă forme 1. clădire servind de locuință oamenilor: o pereche de case cu mai multe încăperi; a-și veni de-a casă, a se dumeri: tocmai acum își veniră și țăranii de-a casă Isp.; 2. locuința însăș: vino acasă; 3. persoanele câte trăesc împreună în aceeaș casă, formând o familie: are o casă grea; 4. familie domnitoare, dinastie; casa de Hohenzolern; 5. gospodărie: ține bine casa; 6. stabiliment: casă de bancă, de comerț, de joc; casă de sănătate, unde se tratează bolnavii în pensiune; casă de corecțiune, închisoare; casă militară, trupele de gardă la un rege sau principe; casă civilă, persoanele cari însoțesc pe un suveran; 7. locul unde se învârtește mașina morii. [latina CASA, bordeiu, căsuță: românește cu sensul generalizat]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ1 casae forme 1) Construcție servind ca locuință pentru oameni. • De casa produs în condiții casnice. A avea casa și masă a fi îndestulat. 2) Totalitate a bunurilor ce constituie averea unei persoane; gospodărie. 3) Încăpere cu destinație specială într-o clădire. casaa ascensorului. • casaa mare odaie în casele țărănești destinată oaspeților. 4) Totalitate a persoanelor înrudite care locuiesc împreună; familie. • A face casa cu cineva a trăi în înțelegere; a trăi cu cineva în căsnicie. 5) Nume dat unor instituții, așezăminte, firme comerciale etc. casa de cultură. casa de odihnă. casaa scriitorilor. 6) Unitate economică (de producție, de comerț sau de servicii sociale), care are o conducere unică; întreprindere. [G.-D. casei] /<lat. casa Forme diferite ale cuvantului casa: casae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ substantiv feminin 1. dulap, ladă de oțel în care se țin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc. 2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin. • ghișeu unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, instituție etc. • sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituții. ♦ a face ă = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus (sau minus) de casa = diferență rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de casa = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite. • casa de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor. (< italiana cassa, germana Kasse) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ substantiv feminin 1. Dulap, ladă de oțel în care se țin bani, hârtii de valoare etc. 2. Loc (special amenajat) unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin într-un local. ♦ Ghișeu, încăpere unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, într-o instituție. ♦ Sumă de bani care se află în casieria unei întreprinderi, a unei instituții. • A face casa = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi. • Plus (sau minus) de casă = diferență rezultată în plus (sau în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite. [< italiana cassa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru casă: cásă (cáse), substantiv feminin – 1. Lădiță în care sunt sînt ținuți banii. – 2. Vistierie. – 3. Unitate care acceptă depuneri de bani. – Variante cassa. It. cassa, germana Kasse (secolul XIX). – derivat casetă, substantiv feminin (cutie, sipet); casier (variantă Transilvania, căsar), substantiv masculin (persoană care are în sarcina sa casa de bani); casieriță, substantiv feminin (casieră); casierie, substantiv feminin (încăpere dintr-o instituție în care se primesc și se distribuie banii); încasa, verb (a primi bani), din italiana incassare, conform limba franceza encaisser; încasator, substantiv masculin (persoană care încasează bani). Forme diferite ale cuvantului casa: cáse Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ2 casae forme 1) Dulap sau lădiță specială în care se păstrează bani, hârtii de valoare, documente etc.; seif. 2) Loc special amenajat într-un magazin unde se achită costul cumpărăturilor. 3) Încăpere într-o instituție unde se fac încasările și plățile; casierie. 4) Sumă de bani în numerar de care dispune casieria unei întreprinderi, organizații etc. • A face casaa a face bilanțul încasărilor și plăților unei zile. [G.-D. casei] /<it. cassa; germana Kasse Forme diferite ale cuvantului casa: casae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru casa: casá [Atestat: MARIAN, î. 244 / prezentul indicativ: casaséz / Etimologie: franceza casser] 1 verb tranzitiv: A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătoarească în urma admiterii recursului. 2 verb tranzitiv: A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice Si: a lichida. 3 verb tranzitiv: (Rar) A sparge. 4 verb tranzitiv: (Buc; Trs; pex) A desființa. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: (Buc; Trs; pex) A (se) scoate din uz. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CASA: CASÁ, casez, verb I. tranzitiv 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt rentabile; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din limba franceza casser. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CASA: CASÁ, casez, verb I. tranzitiv 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din limba franceza casser. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru CAȘĂ: CAȘĂ substantiv feminin În bucătăria rusească și poloneză, boabe de hrișcă prăjite, respectiv păsatul fiert din acestea, precum și aluatul din făină de hrișcă (ca un terci)folosit pentru prepararea lipiilor sau a clătitelor groase (blinî) tradiționale; prin ext. budincă dulce din arpacaș de orz sau din griș, fierte în lapte. Din limba rusă kașa. Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru casă: 2) cásă forme, plural e (it. cassa, limba franceza caisse, latina capsa. vezi capsă). Ladă de fer de ținut banĭ. Bĭuroŭ unde se plătește saŭ se primesc banĭ. Stabiliment financiar care primește banĭ ca să-ĭ păstreze, ca: Casa de Economie și Casa de Depunerĭ și Consemnațiunĭ. Caște, tablă de lemn cu despărțiturĭ de ținut literele la tipografie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CASĂ: CASĂ substantiv 1. Căseiu, loan, munt., 1830 (BCI XV 166). 2. Căsoaia, țig. (Tis 245); Căsoiul, vezi, 1667 (BCI VII 34). 3. Casotă, Drag. (Dm); Casota substantiv (Bz).§§ 1-3 s-ar putea explica și prin Casu < Casian st. 4. În compunere: Casa de sus, muzician francez; Casamîndră, vezi, mold., act Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru casă: cásă, case substantiv feminin Clădire destinată a servi de locuință omului. ♦ Cameră, odaie. ♦ Casă de rugăciune = locul de adunare și de rugăciune al cultelor neoprotestante și al sectelor. ♦ Casa Domnului = biserică. ♦ Casă de veci = mormânt, cavou. – Din latina casa. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CASA: CASÁ verb I. trecut 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.). II. reflexiv (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< limba franceza casser) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CASA: CASÁ verb I. trecut 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentință judecătorească. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o mașină, un aparat uzat etc.). [< limba franceza casser]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru casă: cásă3 substantiv feminin [Atestat: LTR / Plural: casase / Etimologie: franceza casse] Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și prin schimbare a culorii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ3 Boală a vinurilor pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și prin schimbarea culorii. /<fr. casse Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CASA: CASÁ, casez, verb I. tranzitiv A anula o sentință judecătorească, a admite recursul făcut împotriva ei. Tribunalul suprem a casat sentința dată de tribunalul raional. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cașa: cașa2 verb tranzitiv: [Atestat: DA ms / prezentul indicativ: casașéz / Etimologie: cașa1] 1 A aplica, pe țesături, un strat de substanță care să le confere un tușeu moale, ca de piele. 2 A cașera (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru casa: casá (caséz, casát), verb – A anula. în franceză casser. – derivat casant, adjectiv; casație, substantiv feminin (argotic, minunat, de calitatea întîi). Forme diferite ale cuvantului casa: caséz casát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cașă: cáșă substantiv feminin [Atestat: DA / Etimologie: rs кaщa] Mâncare asemănătoare cu pilaful, preparată din arpacaș sau din mei, cu multă grăsime. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAȘĂ: CÁȘĂ substantiv feminin Mâncare, asemănătoare cu pilaful, preparată din arpacaș sau din mei, cu multă grăsime. – Din limba rusă kașa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAȘĂ: CÁȘĂ substantiv feminin Mâncare, asemănătoare cu pilaful, preparată din arpacaș sau din mei, cu multă grăsime. – Din limba rusă kașa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cașa: cașá1 substantiv feminin [Atestat: DEX2 / Etimologie: cf ger kaschieren] Stofa de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAȘĂ: CÁȘĂ casae forme regional Mâncare preparată din crupe și apă (sau lapte) cu multă grăsime. /<rus. kașa Forme diferite ale cuvantului casa: casae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAȘA: CAȘÁ substantiv feminin Stofă de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise. – conform germana kaschieren. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAȘA: CAȘÁ substantiv feminin Stofă de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise. – conform germana kaschieren. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CAȘA: CAȘÁ substantiv feminin stofă din lână cu tușeu moale, vopsită în culori deschise. (< germana Kascha) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAȘA: CAȘÁ forme Stofă de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise. /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru casă: cásă (de locuit, de bani, instituție, depozit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cásei; plural cáse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CASA: CASÁ, casez, verb I. tranzitiv A anula o hotărâre judecătorească. – în franceză casser. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CASĂ: CÁSĂ substantiv verbal cameră, coș, încăpere, ladă, odaie, placentă, sicriu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru casă: casă substantiv verbal CAMERĂ. COȘ. ÎNCĂPERE. LADĂ. ODAIE. PLACENTĂ. SICRIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru casa: casá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu caséz, persoana a treia singular: el / ea și plural caseáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cașa: cașá (stofă) substantiv feminin, articulat cașáua, genitiv dativ articulat cașálei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cașă: cáșă (mâncare) substantiv feminin, articulat cáșa, genitiv dativ articulat cáșei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cașa: cașá (stofă) substantiv feminin, articulat cașáua, genitiv dativ articulat cașálei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cașă: cáșă (mâncare) substantiv feminin, articulat cáșa, genitiv dativ articulat cáșei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CASA: CASÁ verb vezi fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru casă: cásă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cásei; plural cáse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru casa: casa verb vezi FĂRÎMA. SFĂRÎMA. ZDROBI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru casa: casá (a casa) verb, indicativ prezent 3 caseáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CASA: CÁSA substantiv articulat vezi gemma, perla. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru casa: casa substantiv articulat vezi GEMMA. PERLA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CASA' CARYACARYOPTERISCARYOTACÂȘCÁSACASA-COPÍLULUIcásă-muzéucasabáCasabil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL casa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului casa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 26/9 / Plural: casase, reg casasi, căși[1] / Etimologie: moștenit din latinescul casa] 1 Clădire destinată pentru a servi de locuință omului. 2 Îla De casa Făcut în casă1 1. 4-5 Îe A avea o casa de copii A avea copii mulți. 6 Îe A-i fi cuiva casaa și masa masă A duce o viață ordonată și liniștită. 7 Îe A nu avea nici casa și nici masă A duce o viață neregulată, plină de griji și frământări. 8 Iuz; îs Fată în casa Servitoare. 13 Îvp; îs casasa sufletului Capul pieptului, unde se află organele respiratorii. 17 Pop; îs casasa de păianjen Pânza păianjenului. 18 Pop; fig; îs casasa apei Locul ocupat de apă într-o fântână. 20 Reg; îs casasa cea sau a mare Camera cea mai mare a unei case1 1 țărănești, unde sunt primiți oaspeții. 21 Reg; îs casasa cea sau a mică Cameră dintr-o casă1 1 țărănească în care locuiește, de obicei, toată familia. 23-24 Îs casa de veci Mormânt. 30 Îs casasa morii Clădirea care adăpostește instalația pentru măcinat. 31 Îs casasa pietrelor de moară Colacul de lemn sau de piatră unde sunt așezate pietrele morii. 32 Îs casasa ascensorului Spațiul în care se deplasează cabina unui ascensor. 33 Îs casasa scării Spațiu dintr-o clădire care adăpostește o scară. 35 Îs casasa suveicii Spațiu sau cavitate lângă unul din capetele spatei, în care stă suveica și de unde este aruncată mecanic printre ițe. 42 Îs casa grea Familie numeroasă și greu de întreținut. 45 Înv; îs casa mare Familie de vază. 48 Înv; îs Copil sau fecior din în sau de casa Fiu de boier care făcea serviciu de paj la curtea domnească. 49 Iuz; îs casa militară Aghiotanții, ofițerii de la curtea unui principe, a unui suveran. 50 Iuz; îs casa civilă a unui domnitor Persoanele civile din serviciul curții, alcătuind anturajul suveranului. 52 Îe A ține casa cu cineva A fi căsătorit. 53 Îe A face sau a duce casa bună cu cineva A trăi în bună înțelegere. 54 Îe A face o casa A se căsători. 55 Îe A strica casaa cuiva A strica armonia dintre soți determinându-i să divorțeze. 56 Îe A duce casa bună cu ceva A se împăca bine cu ceva. 57 Pop; îs casa neprimenită Căsnicie în care partenerii nu au mai fost căsătoriți anterior. 59 Îs casa deschisă Casă1 1 în care oricine este bine primit. 60 Îe A avea casa și masă A fi căsătorit, având gospodărie proprie și oarecare avere. 62 Îs casasa Domnului lui Dumnezeu Biserică. 63 Iuz; îs casa obștească sau casasa Obștii Eforie comunală sau a unei comunități de proprietate pentru administrarea unei averi în devălmășie. 64 Înv; îs casa obștească, casa de economieInstituție publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităților bănești temporare ale populației, acordând, pentru acestea, mai ales dobândă. 65 Iuz; îs casase de bolnavi sau de vindecare Spital. 66 Iuz; îs casa de judecată Judecătorie. 67 Iuz; îs casa de oaspeți sau de străini Han. 68 Înv; îs casa de curvie, de curvăsărie Bordel. 69 Îs casa nebunească sau de nebuni Ospiciu. 70 Îs casa de ajutor reciproc Asociație benevolă a unor angajați sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi și de ajutoare membrilor ei din fondurile obținute din depunerile lor lunare. 71 Îs casa de filme Instituție producătoare de filme cinematografice. 72 Îs casa de cultură Instituție culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative, etc. 73 Îs casa de nașteri Instituție medico-sanitară în care se acordă viitoarelor mame, la naștere, asistență calificată Si: maternitate. 74 Îs casa de vegetație Construcție specială cu acoperișul și cu pereții de sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetație. 75 Îs casa de odihnă Sanatoriu. 76 Îs casa de modă Atelier de croitorie de lux. 77 Reg; îs casasa satului Primărie. 78 Îs casa de asigurare Societate de asigurare. 83 Îs Specialitatea casasei Produs specific al unui restaurant, sau al unei întreprinderi, al unei gospodine. O casa modestă. Unde își are casa? 3. Casa de litere. Are casa grea. Regi din casa capețiană. Are o casa fericită. 11-12 Îs Plus sau minus de casa Diferență în plus sau în minus rezultată la stabilirea încasărilor și plăților. 13 Îs Registru de casa Registru în care se trec sumele încasate și cele plătite. 14 Îe A face casa A întocmi bilanțul încasărilor unei zile. CÁSĂ1 casae forme 1 Construcție servind ca locuință pentru oameni. • De casa produs în condiții casnice. A avea casa și masă a fi îndestulat. Casaa ascensorului. • casaa mare odaie în casele țărănești destinată oaspeților. • A face casa cu cineva a trăi în înțelegere; a trăi cu cineva în căsnicie. Casa de cultură. Casa de odihnă. Casaa scriitorilor. O casa modestă. Casa de litere. Are casa grea. CÁSĂ2 casae forme 1 Dulap sau lădiță specială în care se păstrează bani, hârtii de valoare, documente etc. • A face casaa a face bilanțul încasărilor și plăților unei zile. 244 / prezentul indicativ: casaséz / Etimologie: franceza casser] 1 verb tranzitiv: A anula în întregime sau parțial o hotărâre judecătoarească în urma admiterii recursului. Cásă3 substantiv feminin [Atestat: LTR / Plural: casase / Etimologie: franceza casse] Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și prin schimbare a culorii. Cașa2 verb tranzitiv: [Atestat: DA ms / prezentul indicativ: casașéz / Etimologie: cașa1] 1 A aplica, pe țesături, un strat de substanță care să le confere un tușeu moale, ca de piele. CÁȘĂ casae forme regional Mâncare preparată din crupe și apă sau lapte cu multă grăsime. Casá a casa verb, indicativ prezent 3 caseáză. |
GRAMATICA cuvântului casa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului casa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul casa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE casă? Vezi cuvântul casă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul casă?[ ca-să ] Se pare că cuvântul casă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL casa Inţelegi mai uşor cuvântul casa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De casă = făcut în casă A avea o casă de copii = a avea copii mulți A-i fi casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată; a trăi tihnit, fără necazuri O pereche sau un rînd de case = casă mare, de obicei cu mai multe apartamente Casa mașinilor = încăpere în care sînt montate grupurile electrogene într-o centrală electrică Casa pompelor = clădire sau încăpere în care sînt montate pompele unei stațiuni de pompare Casa ascensorului = spațiul în care se deplasează un ascensor Casa scării = spațiul în care este construită scara la o clădire cu mai multe etaje Ai casei = membrii familiei Casă grea = familie numeroasă, greu de întreținut A ține sau a fi de casa cuiva = a ține de familia cuiva; a fi dintre oamenii apropiați ai cuiva A ține casă cu cineva = a trăi în căsnicie cu cineva A strica casa cuiva = a strica armonia dintre soți, a-i face să se despartă A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva Casă de nebuni = ospiciu Casă de adăpost = cabană Specialitatea casei = produs al unei întreprinderi, cu care aceasta își face reclamă, considerîndu-l superior produselor altor întreprinderi locuțiune adjectiv De casă = făcut în casă1 A avea o casă de copii = a avea copii mulți A-i fi cuiva casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, normală, liniștită A nu avea nici casă, nici masă = a duce o viață neregulată, plină de griji, de frământări Casă de veci = mormânt Casa ascensorului = spațiul în care se deplasează cabina unui ascensor Casa scării = spațiul dintr-o clădire care adăpostește o scară A face sau a duce casă bună cu cineva = a trăi cu cineva în bună înțelegere, a se împăca bine A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva Casă de economii = instituție publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităților bănești temporare ale populației, acordând pentru acestea mai ales dobândă Casă de ajutor reciproc = asociație benevolă a unor angajați sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi și de ajutoare membrilor ei din fondurile obținute din depunerile lor lunare Casă de filme = instituție producătoare de filme cinematografice Casă de cultură = instituție culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc Casă de nașteri = instituție medico-sanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naștere, asistență calificată Casă de vegetație = construcție specială, cu acoperișul și cu pereții de sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetație ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi, al unei gospodine locuțiune adjectiv De casă = făcut în casă1 A avea o casă de copii = a avea copii mulți A-i fi cuiva casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, normală, liniștită A nu avea nici casă, nici masă = a duce o viață neregulată, plină de griji, de frământări Casă de veci = mormânt Casa ascensorului = spațiul în care se deplasează cabina unui ascensor Casa scării = spațiul dintr-o clădire în care se găsește scara A face sau a duce casă bună cu cineva = a trăi cu cineva în bună înțelegere, a se împăca bine A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva Casă de economii = instituție publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităților bănești temporare ale populației, acordând pentru acestea mai ales dobândă Casă de ajutor reciproc = asociație benevolă a unor angajați sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi și de ajutoare membrilor ei din fondurile obținute prin depunerile lor lunare Casă de filme = instituție producătoare de filme cinematografice Casă de cultură = instituție culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc Casă de nașteri = instituție medico-sanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naștere, asistență calificată Casă de vegetație = construcție specială, cu acoperișul și cu pereții de sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetație ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi, al unei gospodine locuțiune adjectiv De casă = făcut în casă A avea o casă de copii = a avea copii mulți A-i fi cuiva casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, liniștită ♦ Rar, în expresie Casă de veci = mormânt A face sau a duce casă bună cu cineva = a trăi cu cineva în bună înțelegere A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi prin extensie al unei gospodine, cu care aceasta se mândrește Termen bisericesc casa Domnului = biserică, învechit sfinție, sfințire Finanțe casă de amanet = lombard Medicina casă de nebuni = balamuc, ospiciu, casă de sănătate; casă de sănătate = a sanatoriu; b balamuc, ospiciu, casă de nebuni Casă de prostituție = bordel, lupanar, casă de toleranță, învechit tractir; casă de toleranță = bordel, lupanar, casă de prostituție, învechit tractir Casă de bilete = ghișeu unde se eliberează bilete de călătorie, de spectacol etc A face casa = a stabili bilanțul încasărilor și plăților unei zile Plus sau minus de casă = diferență rezultată în plus sau în minus ia stabilirea încasărilor și plăților Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite Plus sau minus de casă = diferență în plus sau în minus rezultată la stabilirea încasărilor și plăților Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite A face casa = a întocmi bilanțul încasărilor și al plăților unei zile Plus sau minus de casă = diferență în plus sau în minus rezultată la stabilirea încasărilor și plăților Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite A face casa = a întocmi situația încasărilor și a plăților unei zile Plus sau minus de casă = diferență în plus sau în minus rezultată la stabilirea încasărilor și plăților Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite A face casa = a întocmi bilanțul încasărilor și plăților unei zile ♦ a face ă = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus sau minus de casa = diferență rezultată în plus în minus după stabilirea încasărilor și plăților; registru de casa = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite casa de bagaje = birou în incinta unei autogări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor A face casa = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi Plus sau minus de casă = diferență rezultată în plus sau în minus după stabilirea încasărilor și plăților; registru de casă = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite Casă de nebuni vezi ospiciu; casă de sănătate = a vezi sanatoriu; b vezi ospiciu Casă de prostituție = bordel, lupanar, casă de toleranță, învechit tractir; casă de toleranță vezi casă de prostituție ♦ Casă de rugăciune = locul de adunare și de rugăciune al cultelor neoprotestante și al sectelor ♦ Casa Domnului = biserică ♦ Casă de veci = mormânt, cavou |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL casa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ba nu zău!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul casă are forma: cáse
