 | as |
|
| Căruță [ că-ru-ță ] VEZI SINONIME PENTRU căruță PE ESINONIME.COM definiția cuvântului caruta în mai multe dicționareDefinițiile pentru caruta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căruță: cărúță substantiv feminin JAt: M. COSTIN, ap. LET. I, 319/31 / Plural: carutațe / Etimologie: car + -uță] 1 (Rar) Car mic. 2 Vehicul de forma carului (1), dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. 3 (Îe) Nici în car, nici în caruta Se spune despre un om mofturos care nu acceptă nici una dintre alternativele propuse. 4 (Îe) A rămâne cu carutața în drum A întrerupe o treabă începută. 5 (Îe) A se lăsa de caruta A renunța la un lucru sau la o treabă începută. 6 (Îe) A rămâne de caruta A nu ține pasul cu ceilalți. 7 (Îae) A pierde ocazia. 8 (Îae) A se face de râs (în urma neîndeplinirii unui angajament). 9 Cantitate de fân, lemne etc. care se poate încărca într-o căruță (2). 10 (Înv) Car (1) cu muniții și provizii în războaie (folosit și ca unitate de măsură). 11 (Înv) Afetul (cu roțile) pe care stăteau și se transportau tunurile. 12 Căruț (7). 13 (Buc) Trăsură (de lux). 14 (Ast) Ursa mică Si: car, căruț (8). 15 (Bot; îc) carutața-dracului Scaiul-dracului (Eryingium campestre). 16 (Bot; îae) Săricică (Salsola kali). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂRUȚĂ: CĂRÚȚĂ, căruțe, substantiv feminin 1. Vehicul de formă carului, dar mai mic și mai ușor, tras de obicei de căi, servind la transportul persoanelor sau al poverilor mici. O dată se făcu un freamăt într-un colț, la gură unei ulițe. Venea repede o căruță. DUMITRIU, N. 28. Moș Sandu și încă verb reflexiv:eo zece tă. ani, care aveau căruțe ori care cu boi, se îndeletniceau fiecare să mai dreagă cîte ceva la car. BUJOR, S.132. Zîna porunci și trase la scară o căruță ferecată în aur cu patru telegari. ISPIRESCU, L. 38. Tămădăienii... au rătăcit prin Bărăgan, pitulați in căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. • Expresia: A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămîne de căruță = a pierde o ocazie, a rămîne în urmă. A cincea roată la căruță vezi cincilea. Nici în car, nici în căruță (nici în telegúță) vezi car. 2. Cantitate (de fîn, de lemne etc.) care se poate încărca pe o căruță (1). O căruță de lemne. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂRUȚĂ: CĂRÚȚĂ, căruțe, substantiv feminin 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. • Expresia: A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, de lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂRUȚĂ: CĂRÚȚĂ, căruțe, substantiv feminin 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. • Expresia: A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂRUȚĂ: CĂRÚȚĂ, căruțe, substantiv feminin 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor, tras de obicei de cai. • Expresia: A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a pierde o ocazie; a rămâne în urmă. 2. Cantitate dintr-o povară, câtă se poate încărca într-o căruță (1). – Din car + sufix -uță. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căruța: căruțá [Atestat: P. MAIOR, istorie 36/16 / prezentul indicativ: carutațéz/ Etimologie: căruță] (Înv) 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) plimba cu căruța Si: cărăuți (1-2), căruți (1-2). 3 verb tranzitiv: A pleca (cu carul) la drum Si: cărăuți (3), căniți (3). 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) plimba cu luntrea Si: cărăuți (4-5), căruți (4-5). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru căruță: căruță forme 1. car mic pentru transport de persoane și mărfuri ușoare; a rămânea de căruță, a rămânea de batjocură (CAR.); 2. conținutul unei căruțe: o căruță de lemne; 3. trăsură de poștă pentru transportul scrisorilor; 4. (la joagăr). vezi car. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRUȚĂ: CĂRÚȚĂ carutae forme 1) Vehicul de transport mai mic și mai ușor decât carul, tras mai ales de cai. • A rămâne de caruta a pierde ocazia. 2) Cantitate de material care se poate încărca într-un asemenea vehicul. O caruta de lemne. [G.-D. căruței] /car + sufix carutauță Forme diferite ale cuvantului caruta: carutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRUȚĂ: CĂRUȚĂ substantiv (Transilvania și Banat) cocie. (caruta cu doi cai.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căruță: cărúță substantiv feminin, genitiv dativ articulat cărúței; plural cărúțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căruță: cărúță substantiv feminin, genitiv dativ articulat cărúței; plural cărúțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru căruță: căruță, căruțe substantiv feminin vezi cațarulă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru căruță!: căruță! interjecție (argoul lumii interlope) vezi cărel! Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂRUȚĂ: CĂRÚȚĂ substantiv verbal car. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru căruță: căruță substantiv verbal CAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARUTA' cárusCARUSÉLcaruselístCĂRÚȚCĂRÚȚĂCĂRUȚA-DRÁCULUIcăruțăríeCĂRUȚÁȘCĂRUȚÉLE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căruță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căruță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 319/31 / Plural: căruțățe / Etimologie: car + -uță] 1 Rar Car mic. 3 Îe Nici în car, nici în căruță Se spune despre un om mofturos care nu acceptă nici una dintre alternativele propuse. 4 Îe A rămâne cu căruțăța în drum A întrerupe o treabă începută. 5 Îe A se lăsa de căruță A renunța la un lucru sau la o treabă începută. 6 Îe A rămâne de căruță A nu ține pasul cu ceilalți. 15 Bot; îc căruțăța-dracului Scaiul-dracului Eryingium campestre. MAIOR, istorie 36/16 / prezentul indicativ: căruțățéz/ Etimologie: căruță] Înv 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A se plimba cu căruța Si: cărăuți 1-2, căruți 1-2. CĂRÚȚĂ căruțăe forme 1 Vehicul de transport mai mic și mai ușor decât carul, tras mai ales de cai. • A rămâne de căruță a pierde ocazia. O căruță de lemne. Căruței] /car + sufix căruțăuță. Căruță cu doi cai. Căruță cu doi cai. |
GRAMATICA cuvântului căruță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căruță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căruță poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căruță? Vezi cuvântul căruță desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căruță?[ că-ru-ță ] Se pare că cuvântul căruță are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL căruță Inţelegi mai uşor cuvântul căruță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută A rămîne de căruță = a pierde o ocazie, a rămîne în urmă A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută A rămâne de căruță = a pierde o ocazie; a rămâne în urmă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căruță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A răscoli cerul și pământul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul căruță are forma: cărúțe
