 | as |
|
| Cărunt [ că-runt ] VEZI SINONIME PENTRU cărunt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carunt în mai multe dicționareDefinițiile pentru carunt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂRUNT: CĂRUNT, -Ă, cărunți, -te, adjectiv (Despre păr, barbă,, mustăți) Care a început să albească din cauza bătrîneții, jumătate alb, albit. Și-a mîngîiat mustățile lungi, cărunte, și a rîs. SADOVEANU, M. C. 55. Lupu Chirițoiu, cel mai bătrîn dintre toți, cu pletele crescute pînă pe umeri și cărunte ca un fuior de cînepă melițată. REBREANU, R. I 131. Clipind din genele cărunte, începe-a povesti moșneagul. GOGA, P. 24. Și ochii pașei mari s-aprind; Cărunta-i barbă netezind Stă mut, de suflet gol. COȘBUC, P. I 109. • (Despre persoane) Care are fire albe în păr, în barbă sau în mustăți. Cărunt eu?... Știi că te găsesc nostim? ALECSANDRI, T. I 398. • figurat (Despre munți, stînci) Cenușiu. Visînd cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adînce și a stîncelor cărunte. EMINESCU, O. I 35. Iată zîna munților, Munților cărunților. ALECSANDRI, P. I 95. Forme diferite ale cuvantului carunt: carunt-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cărunt: cărunt (cărúntă), adjectiv – Cu părul albaneză – Mr. cănut. latina canūtus (Cipariu, gramatică, 91; Pușcariu 301; Candrea-Dens., 274; REW 1622; DAR); conform italiana canuto, limba franceza chenu, prov., cat. canut, spaniolă canudo. Este cuvînt general cunoscut (ALR, 65). derivat cărunțiu, adjectiv (cărunt); căruntețe, substantiv feminin (cărunțeală; bătrînețe; albeață); cărunțeală, căruntate, substantiv feminin (rar, faptul de a fi cărunt); încărunți, verb (a albi; a îmbătrîni). Din limba română, limba neogreacă ϰανούτον (Meyer, Neugr. St., II, 75). Forme diferite ale cuvantului carunt: cărúntă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărunt: cărúnt, caruntă [Atestat: VARLAAM, C. 86 / V: (reg) cănúnt / Plural: caruntnți, carunte / Etimologie: moștenit din latinescul canutus] 1 a (despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească Si: alb, albit. 2 a (despre oameni) Care are fire de păr albaneză 3 a (Înv; poetic) Bătrân. 4 a (Înv; poetic) Vechi. 5 substantiv masculin Rasă de câine (cu părul cenușiu). Forme diferite ale cuvantului carunt: caruntă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cărunt: cărunt a. 1. de o coloare între alb și negru; 2. cu toțul alb de bătrânețe: cap cărunt; 3. acoperit de zăpadă: visul apelor adânce și a stâncilor cărunte EM. [latina *CANUTUS, din CANUS, cărunt]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRUNT: CĂRÚNT carunttă (caruntți, caruntte) 1) (despre păr) Care a început să albească; sur. 2) (despre oameni) Care are fire albe în păr; sur. • Munți caruntți munți cu vârfurile înzăpezite. /<lat. canutus Forme diferite ale cuvantului carunt: carunttă caruntți caruntte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cărunt: cărúnt, -ă adjectiv (latina canútus, ca mărunt despre minutus; italiana canuto, limba franceza chenu). Cam albit, pe jumătate alb de bătrîneță: om, păr cărunt. figurat Acoperit de zăpadă: munțĭ cărunțĭ. Forme diferite ale cuvantului carunt: carunt-ă blemáțĭ Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂRUNT: CĂRUNT substantiv 1. – vezi (Sur XX); -ul, cca 1500 munt. (Acte Sc); 2. Cărunții fam., moșneni, 1797 (Vieri 70); – sau Cărunteștii substantiv disp. (Acte Sc.), după moșul Căruntul. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂRUNT: CĂRÚNT, -Ă, cărunți, adjectiv (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de păr albaneză – latina canutus.[1] Forme diferite ale cuvantului carunt: carunt-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂRUNT: CĂRÚNT, -Ă, cărunți, -te adjectiv (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească, albit. ♦ (Despre oameni) Care are (fire de) păr albaneză – latina canutus. Forme diferite ale cuvantului carunt: carunt-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂRUNT: CĂRÚNT, -Ă, cărunți, adjectiv (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de păr albaneză – latina canutus. Forme diferite ale cuvantului carunt: carunt-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRUNT: CĂRUNT adjectiv sur, (popular) înspicat, (regional) sein, siv, (prin Olt. și Muntenia) spicat, (figurat) nins. (Om cu părul carunt.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cărunt: cărúnt adjectiv masculin, plural cărúnți; forme singular cărúntă, plural cărúnte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cărunt: cărúnt adjectiv masculin, plural cărúnți; forme cărúntă, plural cărúnte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂRUNT: CĂRÚNT adjectiv verbal bătrân, străvechi, vechi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cărunt: cărunt adjectiv verbal BĂTRÎN. STRĂVECHI. VECHI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARUNT' carul-zînelorcăruléancărunciórCARÚNCULĂCĂRÚNTcărunțáCĂRUNȚÁREcăruntateCĂRUNȚEÁLĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cărunt Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cărunt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cărúnt, căruntă [Atestat: VARLAAM, C. 86 / V: reg cănúnt / Plural: căruntnți, cărunte / Etimologie: moștenit din latinescul canutus] 1 a despre păr, barbă, mustață Care a început să albească Si: alb, albit. CĂRÚNT cărunttă căruntți, căruntte 1 despre păr Care a început să albească; sur. • Munți căruntți munți cu vârfurile înzăpezite. Om cu părul cărunt. Om cu părul cărunt. |
GRAMATICA cuvântului cărunt? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cărunt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cărunt poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cărunt? Vezi cuvântul cărunt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cărunt?[ că-runt ] Se pare că cuvântul cărunt are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cărunt |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Birou politic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
