 | as |
|
| Cărturar [ căr-tu-rar ] VEZI SINONIME PENTRU cărturar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carturar în mai multe dicționareDefinițiile pentru carturar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărturar: cărturár [Atestat: COD. VOR. 48/6 / V: (înv) carturaruláriu sm, carturaruláre substantiv feminin / Plural: carturari sm, carturaruri sn/ Etimologie: ngr ϰαρτουλάριος] 1 substantiv masculin (Înv) Învățat evreu cunoscător și tălmăcitor al legii. 2 substantiv masculin (Înv) Persoană care știe să citească și să scrie Si: (Mar) cărtureț (1). 3 substantiv masculin Persoană care știe carte (multă) Si: (Mar) cărtureț (2). 4-7 substantiv masculin (Îrg) Persoană care lucra în administrație ca arhivar, secretar, registrator, grămătic. 8 substantiv masculin (Înv; nob) Cartofor. 9 sn (Trs) Dulap de cărți sau de documente construit în perete. 10 sn (Trs) Dulăpior în care se păstrează cărți de rugăciune sau calendare, construit între doi pereți longitudinali. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂRTURAR: CĂRTURÁR, cărturari, substantiv masculin Învățat, erudit. Singur poporul nu poate greși, căci el e de cîndu-i lumea... fi e vai de cărturarul care se rupe de popor. CAMIL PETRESCU, 180. Eu, biet, nici cărturar nu sînt, nici scriitor. ISPIRESCU, U. 3. Apoi dă, jupîne, eu nu-s cărturar ca dumneta, care știi Alexandria pe de rost și care ai umblat pe unde ș-ă-nțărcat dracul copiii. ALECSANDRI, T. I 388. ♦ (Rar) Persoană căreia îi place să citească, să învețe, care știe carte multă. E bun cărturar; învață în liceu la Iași, într-a patra clasă, și învățătorul verb reflexiv:a să-l facă doftor. SADOVEANU, B. 32. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cărturar: cărturár și (vechĭ) -lár m. (latina chartularius, arhivar, despre chártula, hîrtioară, act; limba neogreacă hartulários, vechea slavă harŭtularŭ. vezi cartular). Om care știe să citească și să scrie. Cult, erudit. La vechiĭ Jidanĭ, jurisconsult, avocat: cărturariĭ și fariseiĭ. Cartofor. vezi intelectual. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cărturar: cărturar m. 1. od. (la Evrei) învățat care instruia legea și o tâlmăcia poporului: cărturarii și fariseii; 2. învățat, erudit; 3. cel ce dă în cărți. [Vechiu limba română cărtulariu= greacă bizantin HARTULÁRIOS, arhivar]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRTURAR: CĂRTURAR substantiv erudit, învățat, savant, (învechit) diac, (grecism învechit) sofologiotatos. (Un carturar celebru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂRTURAR: CĂRTURÁR, cărturari, substantiv masculin Învățat, erudit; savant. – Din limba neogreacă hartulários. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂRTURAR: CĂRTURÁR, cărturari, substantiv masculin Învățat, erudit; savant. – Din limba neogreacă hartulários. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂRTURAR: CĂRTURÁR, cărturari, substantiv masculin Învățat, erudit. – limba neogreacă hartularios. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRTURAR: CĂRTURÁR carturari m. Om învățat. /<ngr. hartulários Forme diferite ale cuvantului carturar: carturari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cărturar: cărturár substantiv masculin, plural cărturári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cărturar: cărturár substantiv masculin, plural cărturári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cărturar: Cărturar ≠ necărturar Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARTURAR' cărtuláriuCĂRȚULÍEcartunCărtuneștiCărturarcărturăreásăCĂRTURĂRÉSCcărturăréșteCĂRTURĂRÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cărturar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cărturar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 48/6 / V: înv cărturaruláriu sm, cărturaruláre substantiv feminin / Plural: cărturari sm, cărturaruri sn/ Etimologie: ngr ϰαρτουλάριος] 1 substantiv masculin Înv Învățat evreu cunoscător și tălmăcitor al legii. Un cărturar celebru. CĂRTURÁR cărturari m. |
GRAMATICA cuvântului Cărturar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cărturar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cărturar poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cărturar? Vezi cuvântul cărturar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cărturar?[ căr-tu-rar ] Se pare că cuvântul cărturar are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cărturar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv cum sau precum s-ar mai zice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cărturar are forma: cărturári
