eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție carnet


PROPOZIȚIIEXPRESII DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Carnet [ car-net ]
VEZI SINONIME PENTRU carnet PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului carnet în mai multe dicționare

Definițiile pentru carnet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARNET:
CARNÉT, carnete, substantiv neutru

1. Caiet mic, de buzunar, pentru diferite însemnări. Umblă și cercetează cu un plan albastru. Înseamnă într-un carnet. C. PETRESCU, R. DR. 203.

2. Caiet mic, cu date și rubrici tipărite pentru diverse note și însemnări cu caracter oficial. Carnet de vizite medicale.

3. Act, document în forma unui caiet mic, care atestă apartenența posesorului la o organizație politică sau de mase. Carnet de partid = carnet care dovedește apartenența la un partid comunist sau muncitoresc; carte de membru. Carnet de bord = caiet în care se înseamnă drumurile unui autovehicul de transport, pentru a i se controla uzajul, consumul de carburanți etc.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

carnet
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru carnet:
carnét sn [Atestat: ȘTEFĂNESCU, C. 44 / Plural: carnete / Etimologie: franceza carnet] 1 Caiet de buzunar, uneori cu date și cu mbrici tipărite, pentru diferite însemnări. 2 Act, document în formă de carnet (1), care atestă apartenența posesorului la o anumită organizație, asociație etc. 3 (Îs) carnet de muncă Document (în formă de carnet (1)) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (locul și vechimea în muncă) și care servește acestuia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.) Si: carte de muncă. 4 (Îs) carnet de cecuri Instrument de operații bancare care permite efectuarea plăților fără a lucra cu bani.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CARNET
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARNET:
CARNÉT, carnete, substantiv neutru Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări.
♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc.
       • Carnet de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carte de muncă.

– Din limba franceza carnet.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARNET
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARNET:
CARNÉT, carnete, substantiv neutru Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări.
♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizație, asociație, partid etc.
       • Carnet de muncă = carte de muncă, vezi carte.

– Din limba franceza carnet.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARNET
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARNET:
CARNÉT, carnete, substantiv neutru Caiet mic de buzunar, uneori cu date și rubrici tipărite, pentru diferite însemnări cu caracter personal sau oficial.
♦ Act, document în forma unui caiet mic, care atestă apartenența posesorului la o organizație politică sau de mase.

– în franceză carnet.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CARNET
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CARNET:
CARNÉT substantiv neutru

1. Caiet de format mic (folosit pentru diferite însemnări).

2. Act, document (având forma unui mic caiet) în care se arată apartenența posesorului la o anumită organizație. [< limba franceza carnet].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CARNET
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARNET:
CARNÉT carnete n.

1) Caiet de format mic, folosit pentru diferite însemnări. carnet de note.

2) Document oficial care atestă apartenența posesorului la o organizație. /<fr. carnet
Forme diferite ale cuvantului carnet: carnete

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

carnet
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru carnet:
*carnét n., plural e (în franceză carnet, din caernet, cadernet, dim. despre cadern. vezi caĭet). Caĭețel, carticică, condicuță portativă de luat note, de făcut însemnărĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CARNET
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARNET:
CARNÉT substantiv neutru

1. caiet mic (pentru însemnări).

2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului. (< limba franceza carnet)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

carnet
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru carnet:
carnet m. cărticică de buzunar pentru notițe.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

carnet
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru carnet:
carnét substantiv neutru, plural carnéte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

carnet
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru carnet:
carnét substantiv neutru, plural carnéte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CARNET'
carnéficeCARNEGIEACÂRNELEÁGĂcarneólcarnétcarnețélCarneulCarneuscarnevál

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL carnet
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului carnet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
44 / Plural: carnete / Etimologie: franceza carnet] 1 Caiet de buzunar, uneori cu date și cu mbrici tipărite, pentru diferite însemnări.
3 Îs carnet de muncă Document în formă de carnet 1 care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane locul și vechimea în muncă și care servește acestuia pentru anumite drepturi pensie, retribuție, concediu etc.
4 Îs carnet de cecuri Instrument de operații bancare care permite efectuarea plăților fără a lucra cu bani.
CARNÉT carnete n.
Carnet de note.

GRAMATICA cuvântului carnet?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului carnet.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul carnet poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul carnet sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul carnet are forma: carnéte
VEZI PLURALUL pentru carnet la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE carnet?
Vezi cuvântul carnet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul carnet?
[ car-net ]
Se pare că cuvântul carnet are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL carnet
Inţelegi mai uşor cuvântul carnet dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Carnet de partid = carnet care dovedește apartenența la un partid comunist sau muncitoresc; carte de membru
Carnet de bord = caiet în care se înseamnă drumurile unui autovehicul de transport, pentru a i se controla uzajul, consumul de carburanți etc
Carnet de muncă = document în formă de caiețel care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane vechime în muncă, locul de muncă și care servește acesteia pentru anumite drepturi pensie, retribuție, concediu etc
Carnet de muncă = carte de muncă, vezi carte

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A sau a-și da binecuvântarea?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
persoană care suferă de debilitate mintală
a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi
a fi de acord cu ceva; a aproba
metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app