 | as |
|
| Cârlig [ câr-lig ] VEZI SINONIME PENTRU cârlig PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carlig în mai multe dicționareDefinițiile pentru carlig din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cârlig: cârlíg sn [Atestat: (a. 1588) cuvânt despre BĂTR. I, 194/12 / V: cărcarlig / Plural: carligige, (îvp) carligigi / Etimologie: cf bg киpли] 1 Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. 2 (Îlv) A se face carlig A se strâmba. 3 (Îal) A se ghemui. 4 (Îe) A pune carlig într-o acțiune A încurca treaba Si: a pune bețe-n roate. 5 (Îe) A se pune în carligige A face cauză comună. 6 (Îe) A fi în carligige cu cineva A fi în strânsă prietenie cu cineva. 7 (Fig; lpl) Răutate. 8 (Îcs) De-a carligul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 9 Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat, care servește la scoaterea găleții cu apă din fântână. 10 Partea metalică a undiței, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peștele. 11 Undiță mare și groasă de fier sau de oțel, foarte bine ascuțită la vârf. 12 Încuietoare la o ușă, la o poartă etc. în formă de bară metalică subțire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc. 13 Andrea. 14 Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie. 15 Parte a copcii1 (1) care se agață în inelul metalic. 16 (Reg) Căprior. 17 (Pop) Cârjă (9). 18 (Pop) Parte a plugului țărănesc nedefinită mai îndeaproape. 19 (Pop) Componentă a saniei sau carului. 20 (Înv) Ancoră. 21 Cuiul de care se prinde vâsla de luntre Si: strapazan. 22 Bâtă ciobănească adusă puțin la un capăt (care servește și ca armă) Si: cârjă (1). 23 (Îvp) Sceptru. 24 (Rar) Mlădiță sau cârcel de viță de vie. 25 (Bot; îc) carligul-ciobanului Plantă sălbatică nedefinită mai îndeaproape. 26 Motiv ornamental de forma unui cârlig (1), făcut pe cojoace țărănești sau pe ouă încondeiate. 27 Semn făcut în urechea oii Si: clenci, preducea. 28 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 29 Figură de dans țărănesc care constă în împletirea picioarelor. 30 (Fig) Afacere tăinuită. 31 (Fig) Legături ascunse Si: complicitate. 32 (Îe) A avea carlig la (sau pentru) cineva A simpatiza pe cineva. 33 (Fam) Subterfugiu. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÂRLIG: CÂRLÍG carligge n. 1) Piesă de metal îndoită la un capăt, care servește pentru a atârna, a prinde sau a agăța un obiect. 2) Parte componentă a undiței, având forma unui ac îndoit, în care se pune momeala. 3) Unealtă de împletit, în formă de ac lung, având la un capăt o îndoitură; croșetă; igliță. 4) Prăjină încovoiată la un capăt, cu ajutorul căreia se scoate căldarea din fântână sau se apleacă ramurile copacilor. 5) Piesă mică cu arc, cu ajutorul căreia se prind rufele pe frânghie. 6) Încuietoare la ușă în formă de cui lung, încovoiat la un capăt, care se agață într-un belciug. 7) rar Porțiune dintr-o mlădiță de viță de vie care se răsădește în pământ; butaș. /<bulg. kărlik Forme diferite ale cuvantului carlig: carligge Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÂRLIG: CÂRLÍG, cârlige, substantiv neutru 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. • locuțiune verbala A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat, care servește la scoaterea găleții cu apă din fântână. 3. Partea metalică a undiței, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peștele. 4. Încuietoare la o ușă, la o poartă etc., în formă de bară metalică subțire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie. 7. (Rar) Mlădiță sau cârcel de viță-de-vie. – conform limba bulgară kărlik. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÂRLIG: CÂRLÍG, cârlige, substantiv neutru 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. • locuțiune verbala A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat, care servește la scoaterea găleții cu apă din fântână. 3. Partea metalică a undiței, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peștele. 4. Încuietoare la o ușă, la o poartă etc., în formă de bară metalică subțire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie. 7. (Rar) Mlădiță sau cârcel de viță de vie. – conform kărlik. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cârlig: cârlig n. 1. fier sau lemn lunguieț, întors la un cap, de apucat sau de atârnat ceva; 2. plural unealtă de prins pește, compusă din mai multe cârlige legate cu sfoară; 3. butaș de viță de vie; 4. undrea, ac mare de împletit; 5. figurat cuvânt caprițios, rațiune sofistică ( vezi cârcioc). [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cârlig: cârlíg substantiv neutru, plural cârlíge Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÂRLIG: CÂRLÍG substantiv verbal furcă, pisc. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cârlig: cârlíg substantiv neutru, plural cârlíge Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărlig: cărlíg sn vezi cârlig Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARLIG' cârlébăcârlibónțcârlibúșăcârlicúșCÂRLÍGcârligáCÂRLIGÁȘCÂRLIGÁTcârligátă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cărlig Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cărlig dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 194/12 / V: cărcărlig / Plural: cărligige, îvp cărligigi / Etimologie: cf bg киpли] 1 Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. 2 Îlv A se face cărlig A se strâmba. 4 Îe A pune cărlig într-o acțiune A încurca treaba Si: a pune bețe-n roate. 5 Îe A se pune în cărligige A face cauză comună. 6 Îe A fi în cărligige cu cineva A fi în strânsă prietenie cu cineva. 8 Îcs De-a cărligul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 25 Bot; îc cărligul-ciobanului Plantă sălbatică nedefinită mai îndeaproape. 32 Îe A avea cărlig la sau pentru cineva A simpatiza pe cineva. CÂRLÍG cărligge n. Cărlig de rufe. |
GRAMATICA cuvântului cărlig? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cărlig. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cărlig poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cârlig? Vezi cuvântul cârlig desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cârlig?[ câr-lig ] Se pare că cuvântul cârlig are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cărlig Inţelegi mai uşor cuvântul cărlig dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune verbala A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui locuțiune verbala A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cărlig |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără de răgaz?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cârlig are forma: cârlíge
