 | as |
|
| Caricatură [ ca-ri-ca-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU caricatură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului caricatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru caricatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARICATURĂ: CARICATÚRĂ, caricaturi, substantiv feminin 1. Desen care satirizează o persoană, o situație, un eveniment etc. prin sublinierea și exagerarea intenționată a caracterelor negative. Expoziție de caricaturi. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui lucru. Iaca Daniil Scavinschi, cel mititel de statură, Căruia-i căzu mustața și e chiar caricatură. NEGRUZZI, S. I 208. 2. figurat Imitație slabă, care denaturează originalul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru caricatură: caricatúră substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S.I, 208 / Plural: caricaturari / Etimologie: franceza caricature] 1 Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. 2 Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect. 3-4 (Pex) Persoană sau obiect cu înfățișare ridicolă. 5 Imitație nereușită, care denaturează originalul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARICATURĂ: CARICATÚRĂ, caricaturi, substantiv feminin 1. Reprezentare, mai ales cu mijloacele graficii, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare. 2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – Din limba franceza caricature. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARICATURĂ: CARICATÚRĂ, caricaturi, substantiv feminin 1. Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare. 2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – Din limba franceza caricature. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CARICATURĂ: CARICATÚRĂ substantiv feminin 1. Desen care reprezintă o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfățișare. 2. (figurat) Imitație nereușită, denaturată. [< limba franceza caricature, conform italiana caricatura]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARICATURĂ: CARICATÚRĂ, caricaturi, substantiv feminin 1. Desen satiric în care se ridiculizează o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată a caracterelor negative. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect având această înfățișare. 2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – în franceză caricature. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARICATURĂ: CARICATÚRĂ caricaturai forme 1) Imagine a unei persoane sau a unei situații în care se exagerează în mod intenționat unele trăsături (de obicei negative) în scop satiric sau umoristic. 2) Imitație nereușită sau denaturată a unui original; parodie. 3) figurat Persoană sau obiect cu înfățișare ridicolă. /<fr. caricature Forme diferite ale cuvantului caricatura: caricaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARICATURĂ: CARICATÚRĂ substantiv feminin 1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative). 2. (figurat) imitație nereușită, denaturată. (< limba franceza caricature, italiana caricatura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru caricatură: *caricatúră forme, plural ĭ (it. caricatura, despre caricare, a încărca. vezi încarc, șarjă). Schimonosirea unuĭ om saŭ lucru pin desemn, pictură ș. a. ca să te facă să rîzĭ. Inagine comică. figurat Om pocit. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru caricatură: caricatură forme 1. reprezentare grotescă a unei persoane sau a unui lucru; 2. imitațiune derizorie, exagerare; 3. persoană ridiculă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru caricatura: caricatura verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: caricaturarez / Etimologie: franceza caricaturer] (Nob) A caricaturiza. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru caricatură: caricatúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat caricatúrii; plural caricatúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru caricatură: caricatúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat caricatúrii; plural caricatúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARICATURA' carícCĂRÍCĂcaricárecaricátcaricatúrăCARICATURÁLcaricaturézcaricaturísmcaricaturíst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL caricatură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului caricatură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 208 / Plural: caricaturări / Etimologie: franceza caricature] 1 Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. CARICATÚRĂ caricaturăi forme 1 Imagine a unei persoane sau a unei situații în care se exagerează în mod intenționat unele trăsături de obicei negative în scop satiric sau umoristic. Caricatura verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: caricaturărez / Etimologie: franceza caricaturer] Nob A caricaturiza. |
GRAMATICA cuvântului caricatură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului caricatură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul caricatură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE caricatură? Vezi cuvântul caricatură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul caricatură?[ ca-ri-ca-tu-ră ] Se pare că cuvântul caricatură are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da holera în cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul caricatură are forma: caricatúri
