 | as |
|
| Cărbune [ căr-bu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU cărbune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carbune în mai multe dicționareDefinițiile pentru carbune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂRBUNE: CĂRBÚNE, cărbuni, substantiv masculin I. 1. (Adesea determinat prin «de pămînt» sau «de piatră») Rocă combustibilă amorfă, de culoare neagră, formată din plante în epocile geologice străvechi și care se conservă în scoarța pămîntului, la adăpost de oxigenul din atmosferă; se folosește ca combustibil și ca materie primă pentru industria chimică organică, în străfunduri de beznă smolită, Unde zace adînc tăinuită Pîinea uzinelor, Cărbunele. DEȘLIU, 46. Cît am lucrat eu cu perforatorul, băieții... au mutat banda în cîmpul întii, chiar în vatra cărbunelui. DAVIDOGLU, M. 11. De la un capăt la altul al abatajului, douăzeci de mineri stau în fața stratului de cărbune, iar stratul de cărbune se ridică-n fața lor, înfruntîndu-i. BOGZA, vezi J. 129. Cărbune alb = apa folosită ca izvor de energie în industrie și agricultură. Utilizînd acest nesecat izvor de energie – cărbunele alb – vom putea face economii considerabile în rezervele noastre de petrol și cărbune. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 476. 2. Rămășiță de culoare neagră, ușoară, sfărîmicioasă, rezultată în urma arderii necomplete a unui lemn. Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, 3. Pe cuptorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț P-urceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, I 84. Fața voastră să se negrească ca cărbunele. NEGRUZZI, S. I 233. • figurat Tuturor li-i lumea lume, Numai mie mi-i cărbune; Tuturor li-i lumea dragă, Mie mi-i cerneală neagră. JARNÍK-BÎRSEANU, 221. • Expresia: (Despre alimente) A se face cărbune = a se arde (fiind expuse prea îndelungat acțiunii focului). Pîinea s-a făcut cărbune. (figurat) Cîtă boală e sub soare, Nu-i ca doru arzătoare; Că doru unde se pune Face inima cărbune! HODOȘ, P. P. 32. A-l bate (pe cineva) cărbunii la cap = a căpăta fenomene de intoxicație (din cauza gazelor emanate de cărbunii aprinși); figurat a fi beat. [Pe bețiv] l-au bătut cărbunii la cap. PANN, P. vezi I 111. Cărbuni stinși = cărbuni obținuți prin stingerea forțată a jeraticului (muiat în apă sau acoperit ermetic). Cărbuni de lemn = cărbuni obținuți prin arderea incompletă a lemnului la o temperatură relativ joasă, în absența aerului; se întrebuințează în metalurgie și în gospodărie; mangal. 3. Un fel de creion negru, foarte moale, de care se servesc pictorii și desenatorii pentru a face schițe. Desen în cărbune.4. Bucățică de lemn consumată de foc, dar aflată încă în stare incandescentă. vezi jar, jeratic. În poiana înnoptată Para focului se gată Cu poveștile o dată... Doar jeraticul, tîrziu. Luminează arămiu, Și mai ard cărbunii mici Cu licăr de licurici. DEȘLIU, M. 60. Pe vatra cuptiorului, în cenușă, mai licureau cîțiva cărbuni. EMINESCU, N. 21. De m-ar frige pe-un cărbune, Ibovnicul nu-l voi spune. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 10. • Expresia: A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător. Ești nesuferit!... Spune-mi vestea, că stau pe cărbuni! ALECSANDRI, T. I 273. II. 1. Boală a plantelor cauzată de un parazit care transformă țesutul vegetal într-un corp negru, moale, sfărîmicios. 2. (Regional) Antrax. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărbune: cărbúne substantiv masculin [Atestat: PSALT. 25/11 / Plural: carbuneni / Etimologie: moștenit din latinescul carbo, -onis] 1 (Îvp) Corp solid care, prin ardere, a pierdut o mare parte din elementele sale combustibile și în care predomină carbonul Cf cenușă, funingine, scrum, zgură, (reg) stirigie. 2 (Șîs carbune aprins) Jar. 3 Bucată de lemn consumată, în parte, de foc, dar stinsă înainte de a se preface în cenușă. 4 (Îe) L-au bătut carbunenii la cap Se spune despre un om beat. 5 (Îs) carbune stins sau potolit ori acoperit Se spune unei persoane tăcute, ascunse și intrigante. 6 (Îcs) De-a sau cu carbunele Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 7 (Șîs carbune de lemn) Material combustibil de culoare neagră, ușor și sfarâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a acestuia, folosit în siderurgie drept combustibil etc. Si: mangal. 8 (Pfm; îe) A cumpăra carbuneni de la faur (sau de la faur carbune) A cumpăra ceva scump la mâna a doua. 9 (Pfm; despre alimente; îe) A se face carbune A se arde la gătit. 10 (Pfm; îe) A sta (ca) pe carbuneni (aprinși) A fi foarte nerăbdător. 11 Creion negru, obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etc. 12 (Gig) Rocă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epoci geologice îndepărtate și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. 13 (Îs) carbune brun Cărbune (12) de culoare brună închisă, compact, sticlos, casant. 14 (Îs) carbune activ Cărbune (12) cu o structură poroasă și cu o mare capacitate de reținere, prin adsorbție, a gazelor, a vaporilor etc. 15 (Îs) carbune animal Material obținut prin calcinarea oaselor animale și folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, absorbant intestinal etc. 16 (Îs) carbune alb Curs de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie. 17 (Îs) carbune de retortă Produs foarte dur și bun conducător de electricitate, depus pe pereții retortelor în care se obține coxul și care se utilizează ca materie primă pentru electrozi la elementele galvanice Si: grafit de retortă. 18 (Min; înv) Antrax. 19 (Med) Antrax. 20 (Zlg; îs) carbune emfizematos Boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția, în mușchi, a unor tumori infiltrate cu gaze. 21 (Bot; lpl) Planta Phyteuma spicatum Și (reg) cărbunari (6). 22 (Reg; lpl) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee Si: baraboi, bănișor, cărbunar (7), spinuță (Phyteuma spiciforma). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CĂRBUNE: CĂRBUNE (< latina carbo, -onis) substantiv masculin I. 1. Rocă sedimentară organogenă, caustobiolitică, rezultată prin acumularea materiei vegetale și îmbogățirea lentă în carbon a acesteia. Carbune s-au format (autohton sau alohton), prin depunerea în ape marine de litoral, unde marea invadează uscatul periodic (c. paralici), în mlaștini sau în ape dulci (c. limnici). În zăcămînt, carbune se prezintă ca o masă de culoare galbenă-brună pînă la neagră, întreruptă de intercalații de steril. Conține carbon (55-96,5%), oxigen (2,5-40%), hidrogen (1-6%), azot (sub 2%), fosfor, sulf ș.a. Principalele tipuri sunt: carbune humici (turbă, lignit, carbune brun, huilă, antracit), carbune sapropelici (boghead, cannel) și carbune liptobiolitici proveniți prin transformarea resturilor de plante bogate în subtanțe rășinoase și ceroase. Cei mai vechi carbune s-au format în Devonian. Alături de țiței, carbune reprezintă principalul combustibil mineral și sursă de materii prime. ♦ (chimie) Carbune activ = carbune cu structură poroasă, a cărui putere de adsorbție a fost mărită printr-un tratament fizico-chimic, utilizat la recuperarea gazolinei din gazele de sondă, epurarea apelor, reținerea noxelor din aer sau dezodorizarea aerului. Carbune animal = carbune de oase sau de deșeuri animale, obținut prin calcinarea oaselor, folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, ca adsorbant intestinal sub formă de carbune medicinal. ♦ (geologie) Carbune brun = varietate de carbune humic, compact, sticlos, casant, cu urma brună, avînd un conținut mediu de 67-79% carbune și o putere calorică de 5.400-7.200 kcal/kg; se utilizează drept combustibil. 2. Bucată de lemn arsă parțial de foc; tăciune; prin extensie bucată de jar. ♦ Carbune de lemn = produs principal obținut la arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit la fabricarea cărbunelui activ, în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal. 3. Creion obținut dintr-un lemn de esență moale (plop, lemn-cîinesc etc.), carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe; prin extensie lucrare realizată cu acest fel de creion. II. 1. (medicina, medicină VET.) Antrax. 2. (medicina VET.) Carbune emfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei. Se manifestă prin apariția în musculatură a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (FITOPAT.) Tăciune (2). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂRBUNE: CĂRBÚNE, cărbuni, substantiv masculin I. 1. Rocă sedimentară combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, rezultată prin acumularea materiei vegetale și îmbogățirea lentă în carbon a acesteia, folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică, în metalurgie etc. • Cărbune brun = cărbune de culoare brună-închis, compact, sticlos, casant. Cărbune activ = cărbune cu structură poroasă și cu mare capacitate de reținere prin adsorbție a gazelor, a vaporilor etc. Cărbune animal = material obținut prin calcinarea oaselor animale și folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, adsorbant intenstinal etc. Cărbune alb = denumire dată cursurilor de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie. 2. Bucată de lemn arsă parțial de foc; tăciune; prin extensie bucată de jar. • Cărbune de lemn = produs principal obținut la arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit la fabricarea cărbunelui activ, în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal. • Expresia: A se face cărbune = (despre alimente) a se arde. A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător. 3. Creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etc.; lucrare realizată cu acest fel de creion. II. 1. (medicină) Antrax. 2. (Zool.; în sintagma) Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (La plante) Tăciune. 4. (botanică; regional; la plural ) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee (Phyteuma spiciforma); spinuță (1). – latina carbo, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂRBUNE: CĂRBÚNE, cărbuni, substantiv masculin I. 1. Rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. ♦ Cărbune brun = cărbune de culoare brun-închis, compact, sticlos, casant. Cărbune activ = cărbune cu structură poroasă și cu mare capacitate de reținere prin adsorbție a gazelor, a vaporilor etc. Cărbune animal = material obținut prin calcinarea oaselor animale și folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, adsorbant intestinal etc. ♦ Cărbune alb = denumire dată cursurilor de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie. 2. Material combustibil de culoare neagră, ușor și sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal. • Expresia: A se face cărbune = (despre alimente) a se arde. A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător. 3. Creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etc. II. 1. (medicină) Antrax. 2. (Zool.; în sintagma) Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (La plante) Tăciune. 4. (botanică; regional; la plural ) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee (Phyteuma spiciforma); spinuță (1). – latina carbo, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂRBUNE: CĂRBÚNE, cărbuni, substantiv masculin I. 1. Rocă combustibilă amorfă, de culoare neagră, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice; se folosește ca combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. ♦ Cărbune alb = apa folosită ca izvor de energie. 2. Material combustibil de culoare neagră, ușor și sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului. • Cărbuni (de lemn) = mangal. Cărbuni stinși = cărbuni obținuți prin stingerea forțată a jăraticului (muiat în apă sau acoperit ermetic). • Expresia: (Despre alimente) A se face cărbune = a se arde. A-l bate (pe cineva) cărbunii la cap = a căpăta fenomene de intoxicație din cauza gazelor emanate de cărbunii aprinși; figurat a fi beat. 3. Un fel de creion negru, foarte moale, folosit de pictori pentru schițe. 4. Bucățică de lemn consumată de foc, dar aflată încă în stare incandescentă. • Expresia: A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător. II. 1. Boală a plantelor cauzată de un parazit care transformă țesutul vegetal într-un corp negru, moale, sfărâmicios. 2. (regional) Antrax. – latina carbo, -onis. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cărbune: cărbúne m. (latina cárbo, -ónis, italiana carbone, pv. carbo, limba franceza charbon, spaniolă carbon, pg. carvão). Lemn aprins care nu maĭ arde cu flacără. (Stins în această stare, se numește tot cărbune saŭ mangal, ĭar dacă maĭ are lemn nears, se numește tăcĭune). figurat Iron. Cărbune acoperit (de cenușă), om care face dragoste pe ascuns. Cărbune de pămînt saŭ de peatră (numit și huilă), cărbune fósil întrebuințat ca combustibil. (Din el se scoate gazu de iluminat, coxu ș. a. Principalele zăcăminte și mine îs în Anglia, Belgia, Francia, Germania și Statele Unite). medicină Dalac (pustulă). Agr. (în franceză charbon). Tăcĭune, o boală a grînelor. – În stare nativă, cărbunele. numit de chimiștĭ și carbon, există ca diamant și ca grafit. Animalele și plantele conțin foarte mult cărbune. E tetravalent și are o greutate atomică de 12. vezi scînteĭe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRBUNE: CĂRBÚNE carbunei m. 1) Rocă sedimentară de culoare gălbuie sau brună până la neagră, folosită drept combustibil și ca materie primă în metalurgie și în industria chimică. carbune de pământ. carbune de piatră. 2) Lemn carbonizat. A stinge carbuneii. 3) Bucată de lemn în stare incandescentă; jăratic. • A sta (ca) pe carbunei a fi foarte nerăbdător. 4) Creion negru și foarte moale, folosit în pictură. 5) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariția unei pulberi negre, cauzată de o ciupercă parazită; tăciune. 6) Boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului) manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax; bubă-neagră. /<lat. carbo, carbuneonis Forme diferite ale cuvantului carbune: carbunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cărbune: cărbúne (cărbúni), substantiv masculin – 1. Mangal, jar. – 2. Antrax, dalac. – 3. Rubin (roșu închis). – Mr. cărbuni, istr. cărbur(e). latina carbōnem (Pușcariu 289; Candrea-Dens., 260; REW 1676; DAR); conform italiana carbone, prov. carbó, limba franceza charbon, spaniolă carbón, portugheză carvão. conform cărbunar. derivat cărbuna, substantiv feminin (nume specific al caprei negre); cărbunicios, adjectiv (care conține cărbune); cărbunească, substantiv feminin (dans tipic); cărbuna (variantă încărbuna), verb (a carboniza; a înnegri). Din limba română pare a veni greacă ϰαρβούνι. Forme diferite ale cuvantului carbune: cărbúni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRBUNE: CĂRBUNE s. 1. (geologie) (figurat) aur negru. (carbune este o rocă sedimentară.) 2. mangal. (carbune este folosit drept combustibil.) 3. tăciune. (Lemnul aprins s-a făcut carbune.) 4. (botanică; Phyteuma vagneri) (regional) baraboi, bănișor, spinuță. 5. (medicina, medicină VET.) antrax, dalac, pustulă malignă, (regional) armurare, armurariță, bubă (neagră, rea), marmură, răsfug, talan, bășică rea, sînge mohorît, (prin Muntenia) pripit, (prin Banat si Muntenia) spurcat, (învechit) serpengea. 6. (FITOPATOLOGIE) tăciune. (Plantă atacată de carbune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cărbune: cărbune m. 1. lemn ars și stins înainte de completa sa combustiune: a stinge cărbuni, a descânta de deochiu (aruncând cărbuni aprinși în apă); cărbune de pământ (de piatră), un fel de fosil vârtos și fărâmicios numit huilă; 2 figurat boală: bubă negricioasă la om și arsură la plante, care le înnegrește grăunțele. [latina CARBONEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂRBUNE: CĂRBUNE substantiv 1. – b. (17 B II 228; 16 A IV 56; Buc); – vezi, ard.; Cărbun/a forme (17 B I 168); -ești s. 2. Rotacizat: Cărbure, loan (16 A I 560), 3. Cărbunaru, Stoica, 1841 (Acte Sc). 4. conform Cărbărău (AO XVI 347), care poate fi din altă temă. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cărbune: cărbúne substantiv masculin, plural cărbúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cărbune: cărbúne substantiv masculin, plural cărbúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cărbune: cărbune substantiv masculin singular tupeu. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂRBUNE: CĂRBÚNE substantiv verbal rubin. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cărbune: cărbune substantiv verbal RUBIN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARBUNE' CĂRBUNARICĂRBUNĂRÍEcărbunáșCARBÚNCULCĂRBÚNEcărbuneálăcărbuneáscăcărbunélCĂRBUNEȘTI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cărbune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cărbune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 25/11 / Plural: cărbuneni / Etimologie: moștenit din latinescul carbo, -onis] 1 Îvp Corp solid care, prin ardere, a pierdut o mare parte din elementele sale combustibile și în care predomină carbonul Cf cenușă, funingine, scrum, zgură, reg stirigie. 2 Șîs cărbune aprins Jar. 4 Îe L-au bătut cărbunenii la cap Se spune despre un om beat. 5 Îs cărbune stins sau potolit ori acoperit Se spune unei persoane tăcute, ascunse și intrigante. 6 Îcs De-a sau cu cărbunele Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 7 Șîs cărbune de lemn Material combustibil de culoare neagră, ușor și sfarâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a acestuia, folosit în siderurgie drept combustibil etc. 8 Pfm; îe A cumpăra cărbuneni de la faur sau de la faur cărbune A cumpăra ceva scump la mâna a doua. 9 Pfm; despre alimente; îe A se face cărbune A se arde la gătit. 10 Pfm; îe A sta ca pe cărbuneni aprinși A fi foarte nerăbdător. 13 Îs cărbune brun Cărbune 12 de culoare brună închisă, compact, sticlos, casant. 14 Îs cărbune activ Cărbune 12 cu o structură poroasă și cu o mare capacitate de reținere, prin adsorbție, a gazelor, a vaporilor etc. 15 Îs cărbune animal Material obținut prin calcinarea oaselor animale și folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, absorbant intestinal etc. 16 Îs cărbune alb Curs de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie. 17 Îs cărbune de retortă Produs foarte dur și bun conducător de electricitate, depus pe pereții retortelor în care se obține coxul și care se utilizează ca materie primă pentru electrozi la elementele galvanice Si: grafit de retortă. 20 Zlg; îs cărbune emfizematos Boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția, în mușchi, a unor tumori infiltrate cu gaze. CĂRBÚNE cărbunei m. Cărbune de pământ. Cărbune de piatră. A stinge cărbuneii. • A sta ca pe cărbunei a fi foarte nerăbdător. Carbo, cărbuneonis. Cărbune este o rocă sedimentară. Cărbune este folosit drept combustibil. Lemnul aprins s-a făcut cărbune. Plantă atacată de cărbune. Cărbunele este o rocă sedimentară. Cărbunele este folosit drept combustibil. Plantă atacată de cărbune. |
GRAMATICA cuvântului cărbune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cărbune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cărbune poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cărbune? Vezi cuvântul cărbune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cărbune?[ căr-bu-ne ] Se pare că cuvântul cărbune are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cărbune Inţelegi mai uşor cuvântul cărbune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCărbune alb = apa folosită ca izvor de energie în industrie și agricultură Despre alimente A se face cărbune = a se arde fiind expuse prea îndelungat acțiunii focului A-l bate pe cineva cărbunii la cap = a căpăta fenomene de intoxicație din cauza gazelor emanate de cărbunii aprinși; figurat a fi beat Cărbuni stinși = cărbuni obținuți prin stingerea forțată a jeraticului muiat în apă sau acoperit ermetic Cărbuni de lemn = cărbuni obținuți prin arderea incompletă a lemnului la o temperatură relativ joasă, în absența aerului; se întrebuințează în metalurgie și în gospodărie; mangal A sta ca pe cărbuni aprinși = a fi foarte nerăbdător Activ = c Animal = c Brun = varietate de c De lemn = produs principal obținut la arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit la fabricarea cărbunelui activ, în siderurgie, drept combustibil etc Emfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei Cărbune brun = cărbune de culoare brună-închis, compact, sticlos, casant Cărbune activ = cărbune cu structură poroasă și cu mare capacitate de reținere prin adsorbție a gazelor, a vaporilor etc Cărbune animal = material obținut prin calcinarea oaselor animale și folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, adsorbant intenstinal etc Cărbune alb = denumire dată cursurilor de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie Cărbune de lemn = produs principal obținut la arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit la fabricarea cărbunelui activ, în siderurgie, drept combustibil etc A se face cărbune = despre alimente a se arde A sta ca pe cărbuni aprinși = a fi foarte nerăbdător ; în sintagma Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze ♦ Cărbune brun = cărbune de culoare brun-închis, compact, sticlos, casant Cărbune activ = cărbune cu structură poroasă și cu mare capacitate de reținere prin adsorbție a gazelor, a vaporilor etc Cărbune animal = material obținut prin calcinarea oaselor animale și folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, adsorbant intestinal etc ♦ Cărbune alb = denumire dată cursurilor de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie A se face cărbune = despre alimente a se arde A sta ca pe cărbuni aprinși = a fi foarte nerăbdător ; în sintagma Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze ♦ Cărbune alb = apa folosită ca izvor de energie Cărbuni de lemn = mangal Cărbuni stinși = cărbuni obținuți prin stingerea forțată a jăraticului muiat în apă sau acoperit ermetic Despre alimente A se face cărbune = a se arde A-l bate pe cineva cărbunii la cap = a căpăta fenomene de intoxicație din cauza gazelor emanate de cărbunii aprinși; figurat a fi beat A sta ca pe cărbuni aprinși = a fi foarte nerăbdător |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cărbune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A cădea în picioare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cărbune are forma: cărbúni
