|
Carbon [ car-bon ] VEZI SINONIME PENTRU carbon PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carbon în mai multe dicționareDefinițiile pentru carbon din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CARBON: CARBON (< limba franceza , latina) substantiv neutru Element chimic (C; nr. at. 6, m. at. 12,01), nemetal. Se găsește în natură, în stare elementară, cristalină (diamant, grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pămînt și bitumuri), în unele roci sedimentare (carbonați), în dioxidul de carbon și în toate substanțele organice, combinate cu alte cîteva elemente (hidrogen, oxigen, azot etc.). Funcționează în combinații în starea de valență 4. Intră în compoziția unor aliaje de mare importanță în tehnică. Cunoscut din antichitate. ♦ C 14 (614C*) = izotop radioactiv al c., care ia naștere în atmosferă; este folosit ca atom marcat ( vezi și geocronologie); metoda cu radiocarbon este una dintre metodele moderne de datare în arheologie. Hîrtie-c. = hîrtie subțire, acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă și folosită la scoaterea de copii după texte; indigo (IV). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru carbon: carbón sn [Atestat: I. IONESCU, M. 312/ Plural: (înv) carbonuri sn, carboni substantiv masculin / Etimologie: franceza carbone, lat carbo, -onis] 1 Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbune, petrol, în gaze etc., iar, în stare elementară, în diamant, în grafit și în cărbunele negru. 2 (Îs) carbon14 Izotop radioactiv al carbonului care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. 3 (Șîs) Hârtie carbon Hârtie foarte subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii Si: indigo, (înv) plombagină. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARBÓN: CARBÓN substantiv neutru Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. • Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagină. – Din limba franceza carbone, latina carbo, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARBÓN: CARBÓN substantiv neutru Element chimic, foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. • Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, folosită în dactilografie, cartografie etc. la efectuarea de copii; indigo, plombagină. – Din limba franceza carbone, latina carbo, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARBÓN: CARBÓN substantiv neutru Metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice; care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. • (Hârtie-)carbon = hârtie acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică colorantă, întrebuințată la scoaterea de copii. – în franceză carbone (neologism din limba latină carbo, -onis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARBÓN: CARBÓN substantiv neutru Metaloid tetravalent foarte răspîndit în natură, fiind componentul de bază al tuturor substanțelor organice; se găsește mai ales în cărbunii de pămînt, în gazele naturale, în petrol, iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. Chimia organică este chimia carbonului. * (Hîrtie) carbon = hîrtie acoperită pe una din fețe cu o substanță chimică colorată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CARBÓN: CARBÓN substantiv neutru Metaloid tetravalent care se găsește în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc. • Hârtie carbon = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, care permite copierea unui text, a unui desen etc. pe mai multe foi. [< limba franceza carbone, conform latina carbo – cărbune]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARBÓN: CARBÓN n. Metaloid, foarte răspândit în natură (sub formă de grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pământ și bitumuri) și în bioxidul de carbon, component de bază al tuturor substanțelor organice vegetale și animale. carbon primar. /<fr. carbon, latina carbo, carbononis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARBÓN: CARBÓN substantiv neutru metaloid tetravalent în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc. ♦ hârtie-carbon = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo. (< limba franceza carbone) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru carbon: *carbón n. (în franceză carbone, cărbune chimic, diferit de charbon, cărbune din natură). chimie Cărbune chimic pur. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CARBON: CARBON substantiv indigo, plombagină, hîrtie-carbon. (carbon pentru scoatere de copii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru carbon: carbon n. corp simplu solid, cărbune în stare pură. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru carbon: carbón substantiv neutru, simbol C Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru carbon: carbón substantiv neutru; simbol C Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARBON' carbolinéumCARBOLÍTcarbolóycarbométruCARBÓNcarbonádocarbonárcarbonarcózăcarbonarísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL carbon Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului carbon dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 312/ Plural: înv carbonuri sn, carboni substantiv masculin / Etimologie: franceza carbone, lat carbo, -onis] 1 Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbune, petrol, în gaze etc. 2 Îs carbon14 Izotop radioactiv al carbonului care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. 3 Șîs Hârtie carbon Hârtie foarte subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. Carbon primar. Carbon, latina carbo, carbononis. Carbon pentru scoatere de copii. |
GRAMATICA cuvântului carbon? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului carbon. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul carbon poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE carbon? Vezi cuvântul carbon desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul carbon?[ car-bon ] Se pare că cuvântul carbon are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL carbon Inţelegi mai uşor cuvântul carbon dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ C 14 614C* = izotop radioactiv al c = hîrtie subțire, acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă și folosită la scoaterea de copii după texte; indigo IV Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale Hârtie-carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale Hârtie-carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, folosită în dactilografie, cartografie etc Hârtie-carbon = hârtie acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică colorantă, întrebuințată la scoaterea de copii * Hîrtie carbon = hîrtie acoperită pe una din fețe cu o substanță chimică colorată Hârtie carbon = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, care permite copierea unui text, a unui desen etc ♦ hârtie-carbon = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, pentru copierea unui text, desen etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL carbon |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ciorbă de burtă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|