|
Cărăuş [ că-ră-uş ] VEZI SINONIME PENTRU cărăuş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului caraus în mai multe dicționareDefinițiile pentru caraus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂRĂUȘ: CĂRĂÚȘ, cărăuși, substantiv masculin 1. Muncitor care se ocupă cu transportul cu căruța al greutăților sau al persoanelor; căruțaș. Iată-l cărăuș la Verești, iată-l cârîvd, toamna, cartofi și păpușoi la tîrg. CAMILAR, N. I 21. Acoperind geamătul osiilor, se înălțau glasurile cărăușilor. C. PETRESCU, S. 9. Un foc uriaș de verb reflexiv:eascuri varsă valuri roșii de lumină peste cisla cărăușilor. SADOVEANU, O. I 283. Boii stau în jug supuși, Gata de plecare; Necăjiții cărăuși Merg pe lîngă care. IOSIF, vezi 74. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, așezată lîngă a doua stea din proțap, abia vizibilă cu ochiul liber. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărăuș: cărăúș substantiv masculin [Atestat: CANTEMIR, istorie 47 / P: carausră-uș / Plural: carausi / Etimologie: căra + -uș] 1 (Înv) Căruțaș. 2 (Înv; spc; mpl) Bărbați care aduc mireasa mirelui cu carele, la o nuntă țărănească. 3 (Ast; pop; îf -uf) Stea mică din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂRĂUȘ: CĂRĂÚȘ, cărăuși, substantiv masculin 1. Căruțaș. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, așezată lângă a doua stea din proțap. – Din căra + sufix -ăuș. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂRĂUȘ: CĂRĂÚȘ, cărăuși, substantiv masculin 1. Căruțaș. 2. (articulat) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap. – Căra + sufix -uș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂRĂUȘ: CĂRĂÚȘ, cărăuși, substantiv masculin 1. Căruțaș. 2. (articulat) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap. – Căra + sufix -uș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRĂUȘ: CĂRĂÚȘ carausi m. Persoană care transportă cu căruța pasageri sau greutăți; căruțaș. /a căra + sufix carausuș Forme diferite ale cuvantului caraus: carausi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRĂUȘ: CĂRĂUȘ substantiv căruțaș, chirigiu, (învechit și regional) sechiraș. (Un caraus care transportă lemne.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cărăuș: cărăúș m. (despre car). Cărător, transportator (cu caru), harabagiŭ. vezi chirigiŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru carauș: caraúș sn [Atestat: matematică FOLK. 147 / P: ca-ra-uș / Plural: carause / Etimologie: nct] Căuș. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cărăuș: cărăúș substantiv masculin, plural cărăúși Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cărăuș: cărăúș substantiv masculin, plural cărăúși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARAUS' CARAÚLĂcarauláșCARAULEAcărăuleáncăCĂRĂÚȘcărăúșăcărăușésccărăușéștecărăușí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CĂRĂUȘ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cărăuş dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cărăúș substantiv masculin [Atestat: CANTEMIR, istorie 47 / P: cĂrĂuȘră-uș / Plural: cĂrĂuȘi / Etimologie: căra + -uș] 1 Înv Căruțaș. CĂRĂÚȘ cĂrĂuȘi m. /a căra + sufix cĂrĂuȘuș. Un cĂrĂuȘ care transportă lemne. 147 / P: ca-ra-uș / Plural: cĂrĂuȘe / Etimologie: nct] Căuș. |
GRAMATICA cuvântului CĂRĂUȘ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cărăuş. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CĂRĂUȘ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cărăuş? Vezi cuvântul cărăuş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cărăuş?[ că-ră-uş ] Se pare că cuvântul cărăuş are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CĂRĂUȘ |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A umbla după ciolan?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|