 | as |
|
| Caraulă [ ca-ra-u-lă ] VEZI SINONIME PENTRU caraulă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului caraula în mai multe dicționareDefinițiile pentru caraula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARAULĂ: CARAÚLĂ, caraule, substantiv feminin (Azi rar) 1. Pază, gardă, strajă. S-a legat că face de caraulă. GALACTION, O. I 269. Se duse la primărie și-i dete vătășelului porunca să meargă cu doi oameni de caraulă, ca să-l ieie pe Duțu. SLAVICI, O. I 375. 2. Om care face de pază, santinelă. Caraulele au băgat de seamă că a crescut și mai mult gîrla. STANCU, despre 113. De la odăi ieșeau slujitori, umblînd pe cărări știute, în toate cotloanele așezării, luînd caraulele vechi și așezînd altele proaspete. SADOVEANU, forme J. 1770. Sub pridvorul din față, niște corni bătrîni stau ca niște neclintite caraule. MACEDONSKI, O. III 109. – Variantă: caraúl, carauli (ALECSANDRI, 1. 417), substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru caraulă: caraulă substantiv feminin [Atestat: NECULCE, ap. LET. II, 321/23 / V: caraulaúl, caraulaaúl substantiv masculin / Plural: caraulale / Etimologie: bg кapayл, ngr ϰαραυλι] 1 Soldat de gardă Si: gardă, patrulă, pichet, santinelă. 2-3 Corp de gardă sau locul unde se află caraula (1). 4 (Îe) A face caraulaul A aștepta (nerăbdător) pe cineva. 5 (Îe) A pune (pe cineva) la caraulaul A pedepsi (pe cineva) punându-l la colț. 6 Om care face de pază Si: gardian, paznic, (reg) caraulaș. 7 (Înv) Garda care se făcea la primărie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARAULĂ: CARAÚLĂ caraulae forme învechit 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă; gardă. 2) Soldat sau grup de soldați care asigură paza unui obiectiv; pază; strajă; gardă; santinelă. [silabe -ra-u-] /<rus., bulg. karaul Forme diferite ale cuvantului caraula: caraulae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru caraulă: caraulă forme 1. sentinelă, strajă sau. corp de gardă: soldații erau de caraulă; 2. Moldova (caraul) starea în colțul camerei (pedeapsa copiilor neascultători): să te duci de grabă la caraul și să nu crâcnești AL. [în turcă KARAVUL]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru caraulă: caraulă, caraule substantiv feminin (argoul lumii interlope) hoț care, în timpul unei spargeri, stă la pândă pentru a anunța apariția inopinată a polițiștilor. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARAULĂ: CARAÚLĂ, caraule, substantiv feminin 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă, caraulaș. – Din limba bulgară karaul, limba neogreacă karaúli. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARAULĂ: CARAÚLĂ, caraule, substantiv feminin 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă, caraulaș. – Din limba bulgară karaul, limba neogreacă karaúli. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru caraulă: caraúlă forme, plural e (despre caraul). popular Gardă: a fi de caraulă. Santinelă: vine caraula. – Și caraolă (Moldova nord). vezi culuc. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARAULĂ: CARAÚLĂ, caraule, substantiv feminin 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă. – limba turcă karaul. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărăulă: cărăúlă substantiv feminin [Atestat: COMAN, GL. / Plural: caraulale / Etimologie: nct] (Reg) Transport cu care2 (1) multe. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru caraulă: caraulă substantiv verbal GARDĂ. PAZĂ. SANTINELĂ. STRAJĂ. VEGHE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru caraulă: caraúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat caraúlei; plural caraúle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru caraulă: caraúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat caraúlei; plural caraúle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CARAULA: CARAULA, comerț în jud. Dolj; 2.732 locuțiune (1991). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARAULA' CĂRĂTÚRĂcărăúicărăuiucaraúlCARAÚLĂcarauláșCARAULEAcărăuleáncăCĂRĂÚȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CARAULA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului caraula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 321/23 / V: caraulaúl, caraulaaúl substantiv masculin / Plural: caraulale / Etimologie: bg кapayл, ngr ϰαραυλι] 1 Soldat de gardă Si: gardă, patrulă, pichet, santinelă. 4 Îe A face caraulaul A aștepta nerăbdător pe cineva. 5 Îe A pune pe cineva la caraulaul A pedepsi pe cineva punându-l la colț. CARAÚLĂ caraulae forme învechit 1 Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă; gardă. / Plural: caraulale / Etimologie: nct] Reg Transport cu care2 1 multe. |
GRAMATICA cuvântului CARAULA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului caraula. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CARAULA poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE caraulă? Vezi cuvântul caraulă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul caraulă?[ ca-ra-u-lă ] Se pare că cuvântul caraulă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CARAULA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma perioadă sau epocă, eră glaciară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul caraulă are forma: caraúle
