|
Caracteristic [ ca-rac-te-ris-tic ] VEZI SINONIME PENTRU caracteristic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului caracteristic în mai multe dicționareDefinițiile pentru caracteristic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARACTERISTIC: CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. S. forme Însușire specifică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, unui fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul. 2. Adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. 3. S. forme Partea întreagă a unui logaritm. 4. S. forme Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 5. S. forme Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. – Din limba franceza caractéristique. Forme diferite ale cuvantului caracteristic: caracteristic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARACTERISTIC: CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. S. forme Însușire specifică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, unui fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul. 2. Adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. 3. S. forme Partea întreagă a unui logaritm. 4. S. forme Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 5. S. forme Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. – Din limba franceza caractéristique. Forme diferite ale cuvantului caracteristic: caracteristic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARACTERISTIC: CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -e, adjectiv (Adesea urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prepoziție «pentru») Care constituie caracterul distinctiv al unui lucru sau al unei ființe, care caracterizează un lucru sau o ființă. în imaginea artistică... tot ce nu e tipic este înlăturat și în schimb se accentuează tot ceea ce este caracteristic. vezi limba română decembrie 1950, 187. Melancolia în vîrstă lui e semnul caracteristic al orfanilor. EMINESCU, N. 35. Fiecare generație produce naturi felurite de oameni, tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social și istoric al fiecărei epoci. ALECSANDRI, S. 25. Forme diferite ale cuvantului caracteristic: caracteristic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARACTERISTIC: CARACTERÍSTIC, -Ă I. adjectiv care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva. II. substantiv feminin 1. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc. 2. partea întreagă a unui logaritm. 3. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru. • mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic. (< limba franceza caractéristique) Forme diferite ale cuvantului caracteristic: caracteristic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CARACTERISTIC: CARACTERISTIC adjectiv 1. definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (învechit) însușit. (Notă, trăsătură caracteristic.) 2. obișnuit, specific. (L-a primit cu amabilitatea caracteristic.) 3. clasic, reprezentativ, specific, tipic. (Un exemplu caracteristic.) 4. semnificativ, (figurat) simptomatic. (Un fapt caracteristic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru caracteristic: *característic, -ă adjectiv (vgr. harakteristikós). Care caracterizează, care distinge: semn caracteristic. S. forme, plural ĭ și e. Semn distinctiv: i e caracteristica pluraluluĭ masculin. matematică Acea parte a logaritmuluĭ care arată unitățĭ întregĭ. Forme diferite ale cuvantului caracteristic: caracteristic-ă calatîr Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARACTERISTIC: CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -e, adjectiv Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. – în franceză caractéristique. Forme diferite ale cuvantului caracteristic: caracteristic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARACTERISTIC: CARACTERÍSTIC caracteristiccă (caracteristicci, caracteristicce) Care întrunește trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; propriu. /<fr. caractéristique Forme diferite ale cuvantului caracteristic: caracteristiccă caracteristicci caracteristicce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CARACTERISTIC: CARACTERÍSTIC, -Ă adjectiv Care caracterizează ceva sau pe cineva, constituindu-i trăsătura distinctivă. [conform limba franceza caractéristique]. Forme diferite ale cuvantului caracteristic: caracteristic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru caracteristic: característic adjectiv masculin, plural característici; forme singular característică, plural característice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru caracteristic: característic adjectiv masculin, plural característici; forme característică, plural característice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru caracteristic: caracteristic a. ce caracterizează: literă caracteristică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Caracteristic: Caracteristic ≠ necaracteristic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARACTERISTIC' CARACTÉRcaracteriálcaracteriográmăcaracterisiCaracteristicCARACTERÍSTICĂCARACTERIZÁcaracterizábilcaracterizánt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Caracteristic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului caracteristic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Notă, trăsătură caracteristic. L-a primit cu amabilitatea caracteristic. Un exemplu caracteristic. Un fapt caracteristic. Notă, trăsătură caracteristic. CARACTERÍSTIC caracteristiccă caracteristicci, caracteristicce Care întrunește trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; propriu. |
GRAMATICA cuvântului Caracteristic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului caracteristic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Caracteristic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE caracteristic? Vezi cuvântul caracteristic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul caracteristic?[ ca-rac-te-ris-tic ] Se pare că cuvântul caracteristic are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Caracteristic |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala sută la sau în sută?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|