 | as |
|
| Carabinier [ ca-ra-bi-ni-er ] VEZI SINONIME PENTRU carabinier PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carabinier în mai multe dicționareDefinițiile pentru carabinier din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CARABINIER: CARABINIER (< limba franceza ) substantiv masculin 1. Soldat înarmat cu o carabină. ♦ (În Franța) Denumire dată soldaților din cavaleria grea (secolul 17-19) înarmați cu carabine, precum și soldaților de elită din infanterie (1788-1792). 2. Denumire dată astăzi vameșilor în Spania (carabineros), iar în Italia și alte state jandarmeriei (carabinieri). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARABINIER: CARABINIÉR carabiniera (carabinieri, carabiniere) m. și forme 1) Ostaș din trupele de interne, înarmat cu o carabină. 2) (în Italia) Ostaș care face serviciul la jandarmerie. [silabe -ni-er] /<fr. carabinier Forme diferite ale cuvantului carabinier: carabiniera carabinieri carabiniere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARABINIER: CARABINIÉR substantiv masculin 1. (în trecut) soldat înarmat cu carabină. 2. membru al jandarmeriei (în Italia); nume dat vameșilor în Spania. (< limba franceza carabinier, italiana carabiniere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru carabinier: carabiniér stn [Atestat: DUMITRACHE, 423 / V: carabiniernér / P: carabinierni-er / Plural: carabinieri / Etimologie: franceza carabinier] 1 (Înv) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2 (În Italia) Membru al jandarmeriei. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CARABINIER: CARABINIÉR substantiv masculin Soldat înarmat cu carabină. ♦ Soldat care face serviciu de poliție în Italia. [pronume -ni-er. / < limba franceza carabinier, italiana carabiniere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARABINIER: CARABINIÉR, carabinieri, substantiv masculin 1. (învechit) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. [ pronunție: -ni-er] – Din limba franceza carabinier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARABINIER: CARABINIÉR, carabinieri, substantiv masculin 1. (învechit) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. [ pronunție: -ni-er] – Din limba franceza carabinier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru carabinier: *carabiniér m. Soldat armat cu carabină (în cavalerie și jandarmerie). În Italia, jandarm. În Spania, agent vamal. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARABINIER: CARABINIÉR, carabinieri, substantiv masculin (învechit) Soldat înarmat cu o carabină. [ pronunție: -ni-er] – în franceză carabinier. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARABINIER: CARABINIÉR, carabinieri, substantiv masculin (Învechit) Soldat înarmat cu o carabină. – Pronunțat: -ni-er. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru carabinier: carabiniér substantiv masculin (silabe -ni-er), plural carabiniéri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru carabinier: carabiniér (-ni-er) substantiv masculin, plural carabiniéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru carabinier: carabinier m. soldat înarmat cu carabină. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARABINIER' CARABÍDEcarabínCARABÍNĂcarabinércarabiniérCARABINIÉRĂcărăbítcarabíțăcărăboánță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL carabinier Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului carabinier dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CARABINIÉR carabiniera carabinieri, carabiniere m. Carabiniér stn [Atestat: DUMITRACHE, 423 / V: carabiniernér / P: carabinierni-er / Plural: carabinieri / Etimologie: franceza carabinier] 1 Înv Soldat înarmat cu o carabină 1. |
GRAMATICA cuvântului carabinier? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului carabinier. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul carabinier poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE carabinier? Vezi cuvântul carabinier desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul carabinier?[ ca-ra-bi-ni-er ] Se pare că cuvântul carabinier are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: și forme persoană care aparține burgheziei; mic-burghez?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul carabinier are forma: carabiniéri
