 | as |
|
| Car [ car ] VEZI SINONIME PENTRU car PE ESINONIME.COM definiția cuvântului car în mai multe dicționareDefinițiile pentru car din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAR: CAR2, care, substantiv neutru I. 1. Vehicul încăpător pe patru roți (tras de cai, de boi etc.), care se folosește la țară pentru transportarea poverilor. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. Poposit-au... Zece care mocănești, Cu boi albi. ALECSANDRI, P. II 104. Du-te, dor, cu carele, N-aștepta căruțele; Căruțele-s mititele Și nu-nchepi (= încapi) dorule-n ele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 90. Acolo erau două drumuri, care se despărțeau. Unul era bătut de care și celalt părăsit. ȘEZ. IV 171. • Cal de asalt = tanc. Carele de asalt înțepeniseră în lungul drumurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 6/1. Car funebru (sau mortuar, funerar) = dric. (Învechit și popular) Car de foc = tren. Aș verb reflexiv:ea să plec la drum mai mare. Dar nici pe jos nici de-a-n călare Și nici cu carul cel de foc, Ci c-o trăsură ferecată, De zece cai în șir purtată. MACEDONSKI, O. I 58. Și fluieră o dală, de nici fluierul de la carul de foc nu l-ar fi întrecut. RETEGANUL, P. V 6. • Expresia: A fi a cincea roată la car (sau la căruță) vezi cincilea. Nici în car, nici în căruță (nici în teleguță), se spune despre cineva care nu verb reflexiv:ea nici într-un fel, nu se mulțumește în nici un chip. • Compuse: carul-mare (sau numai carul) = constelație din emisfera boreală, alcătuită din șapte stele, așezate în așa fel, încît creează imaginea unui car cu oiștea în jos; ursa-mare. Ții minte tu, iubita mea, O. noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din carul- mare? TOPÎRCEANU, M. 64. Luceafăru-i gata s-apuie. Iar carul spre creștet se suie Cu oiștea-n jos. COȘBUC, P. 7; carul-mic = constelație din emisfera boreală, alcătuită din șapte stele (printre care și steaua polară), dispuse în chip asemănător cu stelele carului-mare; ursa-mică. ♦ (În antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau de patru cai, folosit la lupte, jocuri și ceremonii. Car de triumf. • figurat A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24. 2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Cantitatea de material care se poate încărca o dată într-un car (1). A descărcat din fugă un car de secară în saci. spaniolă POPESCU, M. G. 27. Se duce la pădure să-și aducă un car de lemne. CREANGĂ, P. 143. Am fost să cumpăr un car de lemne. ALECSANDRI, T. I 317. ♦ figurat Cantitate sau număr mare; mulțime; grămadă, droaie. Un car de copii. Un car de minciuni. Un car de ani. Voi intra masiv și greu în verb reflexiv:eme, Cu un car cît dealul de poeme. BENIUC, vezi • Locuţiune adverbiala Cu carul = din belșug. II 1. Piesă de formă cilindrică pe care se fixează hîrtia la mașina de scris și care, deplasîndu-se lateral și rotindu-se, face posibilă scrierea succesivă a literelor și a rîndurilor. 2. (Regional) Parte a ferăstrăului mecanic pe care se așază bușteanul pentru a fi tăiat și prefăcut în scînduri. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru car: car3 sn [Atestat: PSALT. 206/17 / Plural: care, (îvp) cară, (nob) caruri / Etimologie: moștenit din latinescul carrus] 1 Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit pentru transportul poverilor. 2 (Îs) car funebru (sau funerar, mortuar) Dric. 3 (Îs) car blindat (sau de asalt) Tanc. 4 (Îas) Transportor amfibiu blindat. 5 (Îs) car de război Car cu două roți, tras de doi sau de patru cai, folosit în lupte în Antichitate. 6 (Îvp; îs) car de foc Tren. 7 (Îe) Nici în car, nici în căruță Se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce verb reflexiv:ea. 8 (Îe) A pune carrul înaintea boilor Se spune despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. 9 (Pop; îe) Pune (sau încarcă) că-i car ul altuia Zi, că fac eu. 10 (Îe) Înjugă sacii la car și hai la moară să măcinăm boii Se spune pentru a sugera cuiva că vorbește prostii. 11 (Îe) I s-a rupt car-n drum Se spune despre cineva care nu-și poate continua lucrul (din cauza unei defecțiuni). 12 (Îe) Și-a pus sacii în car Și-a făcut interesul și acum nu-l mai interesează nimic. 13 (Îe) A-și pune car-n pietre A-și pune în gând ceva cu toată hotărârea Si: a persevera, a stărui. 14 (Îcst) De-a carul Țintar. 15 (Bot; reg; îc) carul-pădurilor sau carul-zânelor Amică (Amica montana). 16 (Ast; îc) carul mare Constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 (1) Si: Ursa Mare. 17 (Ast; îc) carul mic Constelație formată din șapte stele (printre care și steaua polară) așezate în chip asemănător cu cele din Carul (16) mare Si: Ursa Mică. 18 (Ast; pop; îc) carl-dracului Constelația Perseu. 19 (Ast; pop; îc) carl-lui-Dumnezeu Constelația Vizirul. 20 Cantitate de material care se poate încărca într-un car3 (1). 21 (Fig; îs) Un car de ani Mulți ani. 22 (Îe) Ajunge (sau e destul) o măciucă la un car de oale Unui om sensibil (simțitor) ajunge să i se spună o dată ceva ca să înțeleagă. 23 (Îlav) Cu car ul Din belșug. 24 (Înv) Impozit care obliga locuitorii să facă servicii publice, cărând diferite poveri cu carul. 25 (Reg) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bâme puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri Si: căruță, război, sclai. 26 (La centrala telefonică automată) Dispozitiv mobil al selectorului, care ajută la căutarea liniilor libere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAR: CAR2, care, substantiv neutru 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transportarea poverilor. • Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (învechit și popular) Car de foc = tren. • Expresia: Nici în car, nici în căruță, se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce verb reflexiv:ea. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. • Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 (1); ursa-mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele (printre care și steaua polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; ursa-mică. ♦ (În antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car2 (1). Un car de lemne. ♦ figurat Mulțime, grămadă. Un car de ani. • Locuţiune adverbiala Cu carul = din belșug. 3. (regional) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri. – latina carrus (cu unele sensuri noi după limba franceza char). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAR: CAR2, care, substantiv neutru 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transport. • Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (învechit și popular) Car de foc = tren. • Expresia: Nici în car, nici în căruță, se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce verb reflexiv:ea. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. • Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 (1); Ursa-Mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele (printre care și Steaua Polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; Ursa-Mică. ♦ (În Antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car2 (1). Un car de lemne. ♦ figurat Mulțime, grămadă. Un car de ani. • Locuţiune adverbiala Cu carul = din belșug. 3. (regional) Parte a fierăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a-l tăia. – latina carrus (cu unele sensuri după limba franceza char). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAR: CAR1, care, substantiv neutru 1. Vehicul încăpător cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la tară pentru transportarea poverilor. • Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car de asalt = tanc. (învechit și popular) Car de foc = tren. • Expresia: Nici în car, nici în căruță, se spune despre cineva care nu se mulțumește în nici un chip. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic. • Compuse: carul-mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car; ursa-mare; carul-mic = constelație formată din șapte stele (printre care și steaua polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; ursa-mică. ♦ (În antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau de patru cai, folosit în lupte, jocuri și ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car (1). Un car de lemne. ♦ figurat Mulțime, grămadă. Un car de ani. • Locuţiune adverbiala Cu carul = din belșug. 3. (regional) Parte a ferăstrăului mecanic constând din două stinghii pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri. – latina carrus. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAR: CAR1 care n. 1) Vehicul cu patru roți tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea încărcăturilor mari. • car funebru vehicul cu care sunt duși morții la cimitir; dric. A pune carul înaintea boilor a face ceva altfel decât este normal; a fi nepriceput. 2) Cantitate de material care încape într-un asemenea vehicul. Un car de fân. 3) (în antichitate) Trăsură cu două roți, trasă de cai și folosită la festivități și ceremonii. car de triumf. 4) figurat Cantitate mare de ceva; grămadă; mulțime. Un car de ani. • Cu carul în cantitate mare; cu grămada; din belșug. 5): carul-Mare constelație alcătuită din șapte stele ce reprezintă un car cu oiște; Ursa-Mare. carul-Mic constelație asemănătoare cu Carul-Mare, dar cu distanța dintre stele mai mică; Ursa-Mică. /<lat. carrus Forme diferite ale cuvantului car: care Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru car: car2 substantiv masculin [Atestat: NEAGOE, învechit 253/21 / V: (înv) -iu / Plural: cari / Etimologie: moștenit din latinescul carrus (caries)] 1 Nume dat mai multor specii de insecte mici, dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros și cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta. 2 (Spc; îs) Făină de car Pulbere de lemn ros de cari (1). 3 (Îc) car iu- de-stejar Larva viespei (Sirex gigas). 4 (Îc) car iu-mic Mică insectă care roade lemnul (Anbobium pertinax). 5 (Îc) car iu-mare, car de-pădure, car de-scoarță Gândac castaniu, rotund, lung de 5 mm, cu capul mic și mustăți scurte, care trăiește pe brazi și molizi, săpând galerii între lemnul trunchiului și scoarță (Bostrychus tipographus). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru car: car (cári), substantiv masculin – Specie de insectă mică dăunătoare (Anobium pertinax). – Variante (învechit) cariu. latina caries (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 411; REW 1697), sau carius (Pușcariu 293; Candrea-Dens., 259); conform spaniolă caronjo, caroncho, arag., portugheză quara, cat. quer. – derivat cări, verb (a găuri, a roade, a mînca); cărete, substantiv masculin (car, insectă), pe care Diculescu, Elementele, 455, îl derivă, prin intermediul unei forme ipotetice *scărete, de la greacă σϰαρίς (pentru valoarea de singularizare a sufix -ete, conform Graur, BL, II, 246-9). Forme diferite ale cuvantului car: cári Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAR: CAR1, cari, substantiv masculin (Și în forma regională cari; de obicei la plural ) Insectă din ordinul coleopterelor, care trăiește în lemn și-l roade (Abnobium pertinix). Pe sub grinzile afumate, sparte de cari, stau buruieni și flori uscate, puse acolo din ani uitați. CAMILAR, TEM. 26. Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. EMINESCU, O. I 69. Aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87. • Făină de cari = fărîme mici care cad din lemnul măcinat de aceste insecte. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru câr: câr i [Atestat: CANTEMIR, istorie 117 / V: car, câra (-mâra), gâr(a) (-mâra), gări (mâr), cârc (mârc) / P: de obicei cu r prelungit / Etimologie: fo cf gar, hâr, cârâi] 1 (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.) 2 (Adesea repetat) Strigăt cu care se alungă unele păsări. 3 (Îlav) Cu car Cu ceartă. 4 (Îal) Cu tocmeală. 5 (Îe) Că-i car, că-i mâr Se zice când cineva se încurcă în explicații neconvingătoare, contradictorii, mincinoase. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru car: 3) car, a cărá vezi trecut (despre car 2. De aci limba bulgară karam, mîn, mișc). Duc, transport cu caru saŭ și cu alt-ceva, chear cu mînile: a căra lemne în spinare, cu spinarea. Ĭaŭ mult, cărăbănesc: lacomu cară în farfuria luĭ maĭ mult de cît poate mînca. A căra cuĭva la pumnĭ (Iron.), a-ĭ trage mulțĭ pumnĭ. A căra lemne în pădure, a face ceva zadarnic. vezi reflexiv Iron. Mă duc, plec: la pomană se cară toțĭ caliciĭ. Cară-te de aicĭ, pleacă de aicĭ! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAR: CAR s. 1. car funebru = dric, car funerar, car mortuar, (Bucovina) caravană, (Moldova) droagă, patașcă; car funerar = dric, car funebru, car mortuar, (Bucovina) caravană, (Moldova) droagă, patașcă; car mortuar = dric, car funebru, car funerar, (Bucovina) caravană, (Moldova) droagă, patașcă. 2. (astronomie) carul-mare = (livresc) ursa-mare; carul-mic = (livresc) ursa-mică. 3. (tehnic) (regional) căruță, masă, război, sclai. (car la joagăr.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÂR: CÂR interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.); strigăt cu care se alungă unele păsări. • Expresia: (Adverbial sau substantivat) Câr-mâr = (cu) ceartă, (cu) tocmeală. Că-i câr, că-i mâr, se zice când cineva se încurcă în explicații neconvingătoare, contradictorii, mincinoase. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÂR: CÂR interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.); strigăt cu care se alungă unele păsări. • Expresia: (Adverbial sau substantivat) Câr-mâr = (cu) ceartă, (cu) tocmeală. Că-i câr, că-i mâr, se zice când cineva se încurcă în explicații neconvingătoare, contradictorii, mincinoase. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru car: car n. 1. vehicul ce servă de transport (pentru persoane, obiecte și mărfuri); 2. trăsură elegantă: car de triumf, car funebru; 3. conținutul unui car; un car de fân; 4. constelațiunile aproape de polul arctic: Ursa mare si Ursa mică; 5. masa joagărului ce poartă bușteanul de tăiat în scânduri. [Lat: CARRUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAR: CAR3, caruri, substantiv neutru Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris, făcând posibilă (prin deplasare) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor. – După limba engleză [typewriter] carriage (în franceză chariot). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAR: CAR3, caruri, substantiv neutru Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris, făcând posibilă (prin deplasare) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor. – După limba engleză [typewriter] carriage, limba franceza chariot. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAR: CAR3, caruri, substantiv neutru Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris, făcând posibilă (prin deplasare) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor. – După limba engleză [typewriter] carriage, limba franceza chariot. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAR: CAR1, cari, substantiv masculin Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros și cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta. – latina carius (= caries). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAR: CAR1, cari, substantiv masculin Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corp păros și picioare scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta. – latina carius (= caries). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru car: 1) car m. (latina carius, despre caries, o boală care roade dințiĭ). Larvă de insect în formă de verme albicĭos care trăĭește pe supt scoarța copacilor. (Caru de rădașcă e lung de 2-3 centimetri). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAR: CAR2 cari m. 1) la plural Specie de insecte mici, dăunătoare, având corpul păros și picioare scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta. 2) Insectă din această specie. /<lat. carius Forme diferite ale cuvantului car: cari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÂR: CÂR interjecție (se folosește pentru a reda sunetul pe care-l scoate găina sau cioara). • Că-i car, că-i mâr se spune când cineva se încurcă în explicații contradictorii. /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAR: CAR2, cari, substantiv masculin Insectă din ordinul coleopterelor, care trăiește în lemn și îl roade (Bostrychus typographus și Anobium pertinax). – latina carius (= caries). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CAR: CAR substantiv neutru piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris. (după limba engleză /typewriter/ carriage, limba franceza chariot) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAR: CAR3 caruri n. Piesă mobilă și glisantă a unor mașini. carul mașinii de scris. /<fr. chariot Forme diferite ale cuvantului car: caruri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru car: car m. vierme care roade lemnul, pielea, stofa. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou CARIUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru car: car (piesă la mașina de scris) substantiv neutru, plural cáruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru car: car3 (parte a mașinii de scris) substantiv neutru, plural cáruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CAR: CAR substantiv verbal grămadă, moară, mulțime, țintar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru car: car substantiv verbal GRĂMADĂ. MOARĂ. MULȚIME. ȚINTAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru câr!: câr! int. strigătul cioarei și al găinei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÂR: CÂR interjecție gar! (Ciorile fac: car!) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru car: car (insectă) substantiv masculin, plural cari Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru car: car (vehicul) substantiv neutru, plural cáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru car: car1 (insectă) substantiv masculin, plural cari Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru car: car2 (vehicul) substantiv neutru, plural cáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru car: car1 i vezi câr Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru câr: câr interjecție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru câr: câr interjecție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CAR' capuțínăcapuțínercapverdiánCapysCARCĂRÁCara-Bogdancară-te!caráb |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL câr Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului câr dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 206/17 / Plural: câre, îvp câră, nob câruri / Etimologie: moștenit din latinescul carrus] 1 Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit pentru transportul poverilor. 2 Îs câr funebru sau funerar, mortuar Dric. 3 Îs câr blindat sau de asalt Tanc. 5 Îs câr de război Car cu două roți, tras de doi sau de patru cai, folosit în lupte în Antichitate. 6 Îvp; îs câr de foc Tren. 7 Îe Nici în câr, nici în căruță Se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce verb reflexiv:ea. 8 Îe A pune cârrul înaintea boilor Se spune despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. 9 Pop; îe Pune sau încarcă că-i câr ul altuia Zi, că fac eu. 10 Îe Înjugă sacii la câr și hai la moară să măcinăm boii Se spune pentru a sugera cuiva că vorbește prostii. 11 Îe I s-a rupt câr-n drum Se spune despre cineva care nu-și poate continua lucrul din cauza unei defecțiuni. 12 Îe Și-a pus sacii în câr Și-a făcut interesul și acum nu-l mai interesează nimic. 13 Îe A-și pune câr-n pietre A-și pune în gând ceva cu toată hotărârea Si: a persevera, a stărui. 14 Îcst De-a cârul Țintar. 15 Bot; reg; îc cârul-pădurilor sau cârul-zânelor Amică Amica montana. 16 Ast; îc cârul mare Constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 1 Si: Ursa Mare. 17 Ast; îc cârul mic Constelație formată din șapte stele printre care și steaua polară așezate în chip asemănător cu cele din Carul 16 mare Si: Ursa Mică. 18 Ast; pop; îc cârl-dracului Constelația Perseu. 19 Ast; pop; îc cârl-lui-Dumnezeu Constelația Vizirul. 21 Fig; îs Un câr de ani Mulți ani. 22 Îe Ajunge sau e destul o măciucă la un câr de oale Unui om sensibil simțitor ajunge să i se spună o dată ceva ca să înțeleagă. 23 Îlav Cu câr ul Din belșug. CAR1 câre n. • câr funebru vehicul cu care sunt duși morții la cimitir; dric. A pune cârul înaintea boilor a face ceva altfel decât este normal; a fi nepriceput. Un câr de fân. Câr de triumf. Un câr de ani. • Cu cârul în cantitate mare; cu grămada; din belșug. 5: cârul-Mare constelație alcătuită din șapte stele ce reprezintă un car cu oiște; Ursa-Mare. Cârul-Mic constelație asemănătoare cu Carul-Mare, dar cu distanța dintre stele mai mică; Ursa-Mică. Car2 substantiv masculin [Atestat: NEAGOE, învechit 253/21 / V: înv -iu / Plural: câri / Etimologie: moștenit din latinescul carrus caries] 1 Nume dat mai multor specii de insecte mici, dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros și cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta. 2 Spc; îs Făină de câr Pulbere de lemn ros de cari 1. 3 Îc câr iu- de-stejar Larva viespei Sirex gigas. 4 Îc câr iu-mic Mică insectă care roade lemnul Anbobium pertinax. 5 Îc câr iu-mare, câr de-pădure, câr de-scoarță Gândac castaniu, rotund, lung de 5 mm, cu capul mic și mustăți scurte, care trăiește pe brazi și molizi, săpând galerii între lemnul trunchiului și scoarță Bostrychus tipographus. 3 Îlav Cu câr Cu ceartă. 5 Îe Că-i câr, că-i mâr Se zice când cineva se încurcă în explicații neconvingătoare, contradictorii, mincinoase. Câr la joagăr. Câr la joagăr. CAR2 câri m. • Că-i câr, că-i mâr se spune când cineva se încurcă în explicații contradictorii. CAR3 câruri n. Cârul mașinii de scris. CÂR interjecție gar! Ciorile fac: câr!. |
GRAMATICA cuvântului câr? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului câr. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul câr poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE car? Vezi cuvântul car desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul car?[ car ] Se pare că cuvântul car are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL câr Inţelegi mai uşor cuvântul câr dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cal de asalt = tanc Car funebru sau mortuar, funerar = dric Învechit și popular Car de foc = tren Compuse: carul-mare sau numai carul = constelație din emisfera boreală, alcătuită din șapte stele, așezate în așa fel, încît creează imaginea unui car cu oiștea în jos; ursa-mare 7; carul-mic = constelație din emisfera boreală, alcătuită din șapte stele printre care și steaua polară, dispuse în chip asemănător cu stelele carului-mare; ursa-mică BENIUC, vezi Locuţiune adverbiala Cu carul = din belșug Car funebru sau funerar, mortuar = dric Car blindat sau de asalt = tanc învechit și popular Car de foc = tren Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 1; ursa-mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele printre care și steaua polară așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; ursa-mică Locuţiune adverbiala Cu carul = din belșug Car funebru sau funerar, mortuar = dric Car blindat sau de asalt = tanc învechit și popular Car de foc = tren Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 1; Ursa-Mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele printre care și Steaua Polară așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; Ursa-Mică Locuţiune adverbiala Cu carul = din belșug Car funebru sau funerar, mortuar = dric Car de asalt = tanc învechit și popular Car de foc = tren Compuse: carul-mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car; ursa-mare; carul-mic = constelație formată din șapte stele printre care și steaua polară așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; ursa-mică Locuţiune adverbiala Cu carul = din belșug Făină de cari = fărîme mici care cad din lemnul măcinat de aceste insecte Car funebru = dric, car funerar, car mortuar, Bucovina caravană, Moldova droagă, patașcă; car funerar = dric, car funebru, car mortuar, Bucovina caravană, Moldova droagă, patașcă; car mortuar = dric, car funebru, car funerar, Bucovina caravană, Moldova droagă, patașcă Astronomie carul-mare = livresc ursa-mare; carul-mic = livresc ursa-mică Adverbial sau substantivat Câr-mâr = cu ceartă, cu tocmeală Adverbial sau substantivat Câr-mâr = cu ceartă, cu tocmeală Astronomie Carul-Mare = livresc Ursa-Mare; Carul-Mic = livresc Ursa-Mică |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL câr |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A strica orzul pe gâște?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul car are forma: cáruri
