 | as |
|
| Căpută [ că-pu-tă ] VEZI SINONIME PENTRU căpută PE ESINONIME.COM definiția cuvântului caputa în mai multe dicționareDefinițiile pentru caputa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a căputa (forma la infinitiv) A căputa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂPUTĂ: CĂPÚTĂ, căpute, substantiv feminin 1. Partea încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. Trase de sub pat căputa unei ciubote. CAMILAR, N. II 303. Pantof de casă grosolan, făcut dintr-o cizmă sau gheată, căreia i se taie cît mai jos căputa. CARAGIALE, O. VII 187. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii, de la gleznă pînă la degete. (Într-un descîntec) cu mîna le-a luat Și le-a pus Cap La cap... Glezne La glezne, Căpută La căpută, Tălpi La tălpi. TEODORESCU, I. P. 385. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂPUTA: CĂPUTÁ, căputez, verb I. tranzitiv A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. Văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere la bătaie, ne punem la mijloc și-i împăcăm cu mare greu; loan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele. CREANGĂ, A. 107. Ciubota căputată Bună-ar fi, cînd n-ar fi spartă. ȘEZ. V 15. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care îmbracă laba piciorului. – Variantă: încăputá (DELAVRANCEA, H. T. 16) verb, I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căputa: căputá [Atestat: ANON. CAR. / prezentul indicativ: caputatéz, (rar) căpút / Etimologie: căpută] 1-2 verb tranzitiv: A pune căpute (1-2) noi la o încălțăminte uzată Si: a încăpută. 3 verb tranzitiv: A înlocui, total sau parțial, partea care acoperă laba piciorului unui ciorap uzat Si: a încăpută. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A (se) potrivi ca o căpută la încălțăminte. 6 verb tranzitiv: A însăila (de mântuială) Si: (reg) a înciocola. 1 verb reflexiv: (despre un văduv; rar) A se recăsători cu o văduvă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpută: căpútă substantiv feminin [Atestat: BIBLIA (1688), 159/1 / Plural: caputate / Etimologie: nct] 1 Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului Si: căputătură (2). 2 Parte de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. 3 (Reg) Ciorap gros, de lână, scurt numai până la gleznă, care se încalță peste ciorapul obișnuit și peste care se pun obiele. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂPUTA: CĂPUTÁ, căputez, verb I. tranzitiv A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂPUTA: CĂPUTÁ, căputez, verb I. tranzitiv A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂPUTA: CĂPUTÁ, căputez, verb I. tranzitiv A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care acoperă laba piciorului. [Variante: încăputá verb I] – Din căpută. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru căpută: căpută forme 1. partea piciorului dela încheetura gleznelor până la degete; 2. partea corespunzătoare a încălțămintelor. [literar partea (în)căpută a cismei în care intră încălțămintea]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂPUTĂ: CĂPÚTĂ, căpute, substantiv feminin 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂPUTĂ: CĂPÚTĂ, căpute, substantiv feminin 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru căpută: căpútă, -e, substantiv feminin – Partea încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – Cuvânt autohton, conform albaneză këputsë (Russu 1981, NDU). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPUTĂ: CĂPÚTĂ caputae forme 1) Parte a piciorului de la gleznă până la degete. 2) Parte a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului caputa: caputae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂPUTĂ: CĂPÚTĂ, căpute, substantiv feminin 1. Parte a încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru căpută: căpútă forme, plural e (despre încăpută, a încăpea). Partea de la bot a încălțăminteĭ, numită și suĭuz. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPUTA: CĂPUTA verb a încăputa, (învechit și regional) a însura. (caputa ciorapii, încălțămintea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căputa: căputá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu căputéz, persoana a treia singular: el / ea și plural căputeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂPUTĂ: CĂPÚTĂ substantiv (prin Moldova) soiuz. (caputa la încălțăminte.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPUTĂ: CĂPUTĂ substantiv (prin Moldova) soiuz. (caputa la încălțăminte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căpută: căpútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat căpútei; plural căpúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căputa: căputá (a caputa) verb, indicativ prezent 3 căputeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căpută: căpútă substantiv feminin, plural căpúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CAPUTA' căpușórcăpușúncăpușúnăCĂPÚTCĂPUTÁcăpuțáncăputárcăputárecăputát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căpută Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căpută dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / prezentul indicativ: căputătéz, rar căpút / Etimologie: căpută] 1-2 verb tranzitiv: A pune căpute 1-2 noi la o încălțăminte uzată Si: a încăpută. Căpútă substantiv feminin [Atestat: BIBLIA 1688, 159/1 / Plural: căputăte / Etimologie: nct] 1 Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului Si: căputătură 2. CĂPÚTĂ căputăe forme 1 Parte a piciorului de la gleznă până la degete. Căpută ciorapii, încălțămintea. Căpută ciorapii, încălțămintea. Căpută la încălțăminte. Căpută la încălțăminte. Căputá a căpută verb, indicativ prezent 3 căputeáză. |
GRAMATICA cuvântului căpută? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căpută. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căpută poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căpută? Vezi cuvântul căpută desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căpută?[ că-pu-tă ] Se pare că cuvântul căpută are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căpută |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i sta cuiva capul unde-i stau picioarele sau tălpile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul căputa se conjugă: ei ele căputeáză
