 | as |
|
| Căpătî́i [ că-pă-tî-́i ] VEZI SINONIME PENTRU căpătî́i PE ESINONIME.COM definiția cuvântului capatii în mai multe dicționareDefinițiile pentru capatii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂPĂTÎ́I: CĂPĂTÎ́I, căpătîie, substantiv neutru 1. Partea patului sau a oricărui culcuș, pe care se pune capul. Dacă ea [luna] privea prin geamuri dintre pulberea de stele, Nu venea cu-n zîmbet rece lîngă caldul căpătîi. MACEDONSKI, O. I 125. • Expresia: A sta la căpătîiul cuiva = a veghea lîngă o persoană bolnavă. Moș Ion stă neclintit la căpătîiul Floricăi, cu mîna pe fruntea ei. BUJOR S. 49. Cînd venea acasă, trebuia să facă și de-ale mîncării, pe urmă sta la căpătîiul bolnavei, o întorcea, îi dădea toate de-a gata. DUNĂREANU, CH. 9. În noaptea de pe urmă am stat pînă tîrziu la căpătîiul tatii. PĂUN-PINCIO, P. 107. 2. Pernă sau alt obiect pe care pune capul cel care se culcă. Și-a pus traista căpătîi. CARAGIALE, O. III 52. S-a tologit așa îmbrăcat, cum era, pe un divan moale ca bumbacul, punîndu-și turbinca cu cele două carboave sub căpătîi și așternîndu-se pe somn. CREANGĂ, P. 302. Un sultan... dormea, ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. Scoală, scoală, măi bărbate, Nu mai tot zace pe spate, Că mi-am urii zilele Mutînd căpătîiele Cînd la cap, cînd la picioare, Cînd la umbră, cînd la soare. ALECSANDRI, P. P. 53. Pînă cînd nu te știam, Unde mă culcam, dormeam, Dar acum de cînd te știu Pun capul pe căpătîi Și gîndesc la tine-ntîi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 89. • locuțiune adjectiv și adverb Fără căpătîi = fără ocupație (bine definită), fără rost, neașezat. N-ai fost cu băgare de seamă și... ai rămas fără căpătîi, după ce ai pierdut aproape un an de zile. PAS, Z. I 277. Unde-l trimit, unde-l mîi. Umblă fără căpătîi. PANN, P. vezi I 100. • Expresia: A nu avea căpătîi = a nu avea nici un rost în viață. Geaba mă mai duc acasă, Că-s flăcău și n-am nevastă, Nici nevastă, nici copii, Nici un fel de căpătîi. TEODORESCU, P. P. 277. (Rar) A nu ști de căpătîiul cuiva = a nu cunoaște rostul, situația, soarta cuiva. Își aduse aminte de tatăl său și de mumă-sa și se întristă că nu știa nimic de căpătîiul lor. ISPIRESCU, L. 103. A face (cuiva) de căpătîi = a crea (cuiva) o situație, a căpătui, a căsători (pe cineva). Am trei feciori... ș-au crescut flăcăi mari. – Apoi să le facem de căpătîi, să-i însurăm. ODOBESCU, S. I 75. Carte de căpătîi = carte fundamentală a unei ideologii sau a unei literaturi; carte preferată, de care nu te poți despărți. 3. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic care servesc drept suport la ceva (piesă pe care se sprijină capătul grindeiului roții de moară, bîrna pe care se așază unele construcții, bucată de lemn care ține departe de umezeala pămîntului o ladă, un butoi etc.). Tocitorile sînt așezate frumos pe căpătîie. ODOBESCU, S. I 84. (în forma căpătîi) Ia mai mișcă din călcîie, Ca moara din căpătîie. ȘEZ. I 210. 4. Capăt. Către căpătîiul dintîi al verb reflexiv:emilor, pînă unde praștia minții nu azvîrle... se povestește... că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă. DELAVRANCEA, S. 79. Puse iarăși căpătîi la căpătîi celelalte oscioare. ISPIRESCU, L. 59. S-apuc dar lucrurile ce mă privesc pe mine de la căpătîiul lor. RUSSO, O. 137. • Expresia: A scoate ceva la căpătîi = a termina ceva cu succes, a scoate la capăt. Cîte slujbe, le fac toate Și le scot la căpătîi. VĂCĂRESCU, P. 210.A o scoate la căpătîi (cu ceva) = a ieși cu bine dintr-o situație, a o scoate la capăt. Vei scoate-o la căpătîi bun și slujba cu care te-a împovărat împăratul. ISPIRESCU, L. 27. Cu pizma nu o scoate nimenea la căpătîi. PANN, P. vezi III 21. A da de căpătîi = a descurca, a da de capăt. Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo, de să nu-i mai dea. nimeni de căpătîi, cît hău! ISPIRESCU, L. 13. – Variantă: (Moldova) căpătắi (CREANGĂ, P. 147, ALECSANDRI, T. 919) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPĂTÎI: CĂPĂTÎI s. 1. cap, capăt, extremitate. (La capatii patului.) 2. cap, creștet. (La capatii unui bolnav.) 3. (popular) podval. (capatii pe care se așază un butoi.) 4. (tehnic) vîrtej, (regional) feleherț. (capatii la perinocul căruței.) 5. (tehnic) broască, brotac. (capatii la roata morii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpătii: căpătíi sn vezi căpătâi Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru căpătîi: căpătîi substantiv verbal PERINOC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CAPATII' căpățeácăpățeálăcăpățélCĂPĂTẮICĂPĂTÎ́Icăpățî́năCĂPĂȚÎNEANUCĂPĂȚÎNIIcăpățînoasă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căpătîi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căpătîi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii La căpătîi patului. La căpătîi unui bolnav. Căpătîi pe care se așază un butoi. Căpătîi la perinocul căruței. Căpătîi la roata morii. |
GRAMATICA cuvântului căpătîi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căpătîi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căpătîi poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE căpătî́i? Vezi cuvântul căpătî́i desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căpătî́i?[ că-pă-tî-́i ] Se pare că cuvântul căpătî́i are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL căpătîi Inţelegi mai uşor cuvântul căpătîi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sta la căpătîiul cuiva = a veghea lîngă o persoană bolnavă locuțiune adjectiv și adverb Fără căpătîi = fără ocupație bine definită, fără rost, neașezat A nu avea căpătîi = a nu avea nici un rost în viață Rar A nu ști de căpătîiul cuiva = a nu cunoaște rostul, situația, soarta cuiva A face cuiva de căpătîi = a crea cuiva o situație, a căpătui, a căsători pe cineva Carte de căpătîi = carte fundamentală a unei ideologii sau a unei literaturi; carte preferată, de care nu te poți despărți A scoate ceva la căpătîi = a termina ceva cu succes, a scoate la capăt A o scoate la căpătîi cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație, a o scoate la capăt A da de căpătîi = a descurca, a da de capăt |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nu mai departe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
