eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție capat


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Capăt [ ca-păt ]
VEZI SINONIME PENTRU capăt PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului capat în mai multe dicționare

Definițiile pentru capat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru capăt:
cápăt sn [Atestat: TETRAEV. (1572), 243 / V: capatpet / Plural: capatpete / Etimologie: capete (pll cap)] 1 (Îoc mijloc, coadă) Partea de sus sau dinainte a unui obiect. 2 Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări Si: limită, margine, (înv) căpătâi (20). 3 (îlav) Din capat până în capat De la început până la sfârșit. 4 (Spc) Extremitățile osiei carului. 5 (Spc; îs) capat ul sau coada inimii Parte a inimii care se află la spatele carului și trece afără din osie. 5 (Spc) Extremitățile de deasupra coardei ferăstrăului Si: cioace, mere. 6 (Spc) Extremitate a sulului în care este înțepenit zăvorul războiului de țesut. 7 (Îs) capat petele picioarelor Brațele războiului de țesut, când sunt în prelungirea picioarelor. 8-9 (Îlaj; îlav) Fără capat (Care este) fără sfârșit. 10 (Îs) În capat În frunte. 11 (Îas) Exact. 12 (Îlav) Până la capat Până la sfârșit. 13 (Îas) Până la ultimele consecințe. 14 (Îal) În mod consecvent. 15 (Îe) A pune (sau a da) capat unui lucru A termina, a face să înceteze un lucru. 16 (Îlav) La capat ul lumii Foarte departe. 17 (Îe) A face capat ul cuiva A-i veni cuiva de hac. 18 (Îe) A o scoate (sau a o duce) la capat cu ceva A termina cu bine ceva, a ieși dintr-o situație neplăcută. 19 (Îe) A o scoate la capat cu cineva A se înțelege cu cineva. 20 (Îe) Nici un capat de ață Absolut nimic. 21 (Îlav) Până la (sau într-)un capat de ață Absolut tot. 22 (Îe) A scoate pe cineva în capat A ruina. 23 (Îae) A pune pe cineva într-o mare încurcătură. 24 (Îe) A ieși în capat A avea trai bun. 25 (Îae) A o sfârși bine. 26 (Îe) A umbla fără nici un capat A umbla fără rost. 27 (După numerale) Exact. 28 Fragment, rămășiță de... 29 (Îvr; dan) Bucată, individ. 30 Capitol, paragraf, parte a unui industria textilă 31 (Înv; folosit și adjectival) Căpetenie.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

CAPĂT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAPĂT:
CÁPĂT, capete, substantiv neutru

1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; margine, limită, sfârșit1, istov.
       • locuțiune adjectiv Fără (de) capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins.
       • Locuţiune adverbiala De la (sau din) capăt = de la început. În capăt = a) în frunte; b) exact, deplin. Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe, în mod consecvent.
       • Expresia: La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capăt = a duce la bun sfârșit. A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva. Nici un capăt de ață = absolut nimic. Până la (sau într-)un capăt de ață = absolut tot.

2. Fragment; rămășiță de...

– Refăcut din plural capete (< latina capita).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAPĂT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAPĂT:
CÁPĂT, capete, substantiv neutru

1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; margine, limită, sfârșit1, istov.
       • locuțiune adjectiv Fără (de) capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins. Locuţiune adverbiala De la (sau din) capăt = de la început. În capăt = a) în frunte; b) exact, deplin. Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe, în mod consecvent.
       • Expresia: La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capăt = a duce la bun sfârșit. A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva. Niciun capăt de ață = absolut nimic. Până la (sau într-)un capăt de ață = absolut tot.

2. Fragment; rămășiță de...

– Refăcut din plural capete (< latina capita).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAPĂT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAPĂT:
CÁPĂT, capete, substantiv neutru

1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; margine, limită.
       • locuțiune adjectiv Fără (de) capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins.
       • Locuţiune adverbiala De la capăt = de la început. În capăt = în frunte; exact, deplin. Din capăt = de la început. Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe; în mod consecvent.
       • Expresia: La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina. A da de capăt = a duce la bun sfârșit. A scoate (sau a duce) ceva la capăt = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva.

2. Fragment; rămășiță de...
       • Expresia: Până-ntr-un capăt de ață = tot.

– Din plural capete (< latina capita).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CAPĂT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAPĂT:
CAPĂT s.

1. cap, colț, extremă, extremitate, limită, margine, (învechit) sconcenie. (La celălalt capat al țării.)

2. cap, extremitate, vîrf. (capat bastonului.)

3. bot, cap, cioc, vîrf. (capat al unui obiect ascuțit.)

4. cap, extremitate. (capat de dinapoi al bărcii.)

5. cap, căpătîi, extremitate. (La capat patului.)

6. (termen militar) aripă, coastă, flanc, margine, (învechit) corn, mînecă. (capat al unei divizii.)

7. cap, final, fine, încheiere, sfîrșit, (învechit) concenie, coneț, cumplire, săvîrșit, sfîrșenie, sfîrșitură, termen. (A dus-o cu bine la capat.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CAPĂT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAPĂT:
CÁPĂT capatete n.

1) Extremitate a ceva (corp, suprafață, lucru, stare, perioadă de timp etc.); margine; extremă. capatătul podului.
       • Fără capat fără sfârșit. De la capat de la început. Până la capat până la sfârșit. A pune capat a face să înceteze. A da de capat a duce la bun sfârșit.

2) Parte a ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rămășiță; rest. Un capat de lumânare. /<lat. capita
Forme diferite ale cuvantului capat: capatete

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

capăt
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru capăt:
capăt n.

1. margine, sfârșit: un capăt poeziei și pustiului să pun EM.;

2. figurat rezultat, scop: a scoate la capăt, a-și ajunge ținta, a reuși; a pune capăt, a sfârși;

3. început: a începe din capăt;

4. Moldova osie: să-i rup verb reflexiv:eun capăt dela car Hristos [Abstras din plural capete. vezi căpătâiu].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

căpăț
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru căpăț:
căpăț substantiv neutru (regional învechit) măsură de lemn cu care se ia vama la moară; căpete, căuș, gâf, mertic.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

capăt
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru capăt:
cápăt substantiv neutru, plural cápete
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

capăt
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru capăt:
cápăt substantiv neutru, plural cápete
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CAPAT'
căpăstruicăpăstruírecăpăstruítcăpáșuriCÁPĂTCĂPĂTÁCĂPĂTÂIcăpătâiércăpătâiu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL capăt
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului capăt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
1572, 243 / V: capătpet / Plural: capătpete / Etimologie: capete pll cap] 1 Îoc mijloc, coadă Partea de sus sau dinainte a unui obiect.
3 îlav Din capăt până în capăt De la început până la sfârșit.
5 Spc; îs capăt ul sau coada inimii Parte a inimii care se află la spatele carului și trece afără din osie.
7 Îs capăt petele picioarelor Brațele războiului de țesut, când sunt în prelungirea picioarelor.
8-9 Îlaj; îlav Fără capăt Care este fără sfârșit.
10 Îs În capăt În frunte.
12 Îlav Până la capăt Până la sfârșit.
15 Îe A pune sau a da capăt unui lucru A termina, a face să înceteze un lucru.
16 Îlav La capăt ul lumii Foarte departe.
17 Îe A face capăt ul cuiva A-i veni cuiva de hac.
18 Îe A o scoate sau a o duce la capăt cu ceva A termina cu bine ceva, a ieși dintr-o situație neplăcută.
19 Îe A o scoate la capăt cu cineva A se înțelege cu cineva.
20 Îe Nici un capăt de ață Absolut nimic.
21 Îlav Până la sau într-un capăt de ață Absolut tot.
22 Îe A scoate pe cineva în capăt A ruina.
24 Îe A ieși în capăt A avea trai bun.
26 Îe A umbla fără nici un capăt A umbla fără rost.
La celălalt capăt al țării.
Capăt bastonului.
Capăt al unui obiect ascuțit.
Capăt de dinapoi al bărcii.
La capăt patului.
Capăt al unei divizii.
A dus-o cu bine la capăt.
CÁPĂT capătete n.
Capătătul podului.
       • Fără capăt fără sfârșit.
De la capăt de la început.
Până la capăt până la sfârșit.
A pune capăt a face să înceteze.
A da de capăt a duce la bun sfârșit.
Un capăt de lumânare.
A dus-o cu bine la capăt.

GRAMATICA cuvântului capăt?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului capăt.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul capăt poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul capăt sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul CAPĂT are forma: capet
  • group icon La plural verbul capăt se conjugă: ei ele capete
VEZI PLURALUL pentru capăt la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE capăt?
Vezi cuvântul capăt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul capăt?
[ ca-păt ]
Se pare că cuvântul capăt are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL capăt
Inţelegi mai uşor cuvântul capăt dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv Fără de capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins
Locuţiune adverbiala De la sau din capăt = de la început
În capăt = a în frunte; b exact, deplin
Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe, în mod consecvent
La capătul lumii sau pământului = foarte departe
A pune capăt unui lucru, unei situații = a face să înceteze, a termina cu bine, a rezolva
A da de capăt = a duce la bun sfârșit
A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută
A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva
Nici un capăt de ață = absolut nimic
Până la sau într-un capăt de ață = absolut tot
locuțiune adjectiv Fără de capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins
Locuţiune adverbiala De la sau din capăt = de la început
În capăt = a în frunte; b exact, deplin
Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe, în mod consecvent
La capătul lumii sau pământului = foarte departe
A pune capăt unui lucru, unei situații = a face să înceteze, a termina cu bine, a rezolva
A da de capăt = a duce la bun sfârșit
A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută
A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva
Niciun capăt de ață = absolut nimic
Până la sau într-un capăt de ață = absolut tot
locuțiune adjectiv Fără de capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins
Locuţiune adverbiala De la capăt = de la început
În capăt = în frunte; exact, deplin
Din capăt = de la început
Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe; în mod consecvent
La capătul lumii sau pământului = foarte departe
A pune capăt unui lucru, unei situații = a face să înceteze, a termina
A da de capăt = a duce la bun sfârșit
A scoate sau a duce ceva la capăt = a termina ceva cu succes; a izbuti
A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută
A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva
Până-ntr-un capăt de ață = tot

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL capăt

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A înota în aur?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
zahăr în formă de mici prisme regulate
text provizoriu al unei legi
a fi foarte bogat
a a munci din greu transpirând din abundență; b a fi cuprins de spaimă, de emoție
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app