Definiție cap

CUVINTE APROPIATE DE 'CAP'

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cap

92/13 / Plural: capete sn, cap i substantiv masculin / Etimologie: moștenit din latinescul caput] 1 sn Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simț și orificiul bucal Si: căpățână, glavă, hârcă, scăfârlie, troacă, țeastă arf bostan, dovleac, oală, sfeclă.

2 sn îlav Din cap până în picioare În întregime.

3 sn Îlav Cu noaptea-n cap Dis-de-dimineață.

4 sn Îlav Până peste cap Extrem de.

5 sn Îlav Cu un cap mai sus Cu mult mai mult, mai deștept, mai bine.

6 sn Îlav Cu capul plecat Rușinat.

9 sn Îlav Pe după cap Pe după gât, pe ceafa.

10 sn Fam; îla Bătut în cap Tâmpit.

11 sn Îe A se da peste cap A face tumbe.

13 sn Îe A da pe cineva peste cap A trânti pe cineva la pământ.

15 sn Îe A da peste cap paharul, băutura etc.

16 sn Îe A da ceva peste cap A schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.

18 sn Îe A scoate capul în lume A ieși între oameni, în societate.

19 sn îe A nu-și mai vedea capul de.

Sau a nu ști unde-i stă sau unde-i este capul A nu ști ce să facă, a fi copleșit de.

20 sn îe A-și pierde capul A se zăpăci.

21 sn Îe A nu mai avea unde să-și pună capul A ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac.

22 sn Îe A da din cap A clătina capul 1 în semn de aprobare, de refuz etc.

23 sn Îe A da cuiva la cap A lovi.

27 sn Îe A umbla cu capul în traistă A fi distrat, neatent.

28 sn îe A se da cu capul de toți pereții A fi cuprins de disperare sau de necaz.

30 sn Îe A-și lua lumea în cap A pleca departe, părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume.

31 sn Îe A-și pleca capul A se da învins.

33 sn Îe Vai de capul Iui sau haram de capul lui Vai de el.

pe sau de, în capul cuiva A veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o nenorocire.

35 sn Îe A cădea pe capul cuiva A sosi pe neașteptate la cineva creându-i neplăceri, deranj.

36 sn Îe A sta sau a ședea, a se ține de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva A stărui fără încetare pe lângă cineva.

37 sn Îe A se duce de pe capul cuiva A lăsa pe cineva în pace.

38 sn Reg; îe A nu ști sau a nu avea ce-și face capului A nu mai ști ce să facă pentru a ieși dintr-o situație grea.

39 sn Înv; îe A lega în cap A lua de nevastă.

40 sn Înv; îe A ridica capul A se răscula.

41 sn Îe A i se urca sau sui, sări cuiva în cap A-și lua o îndrăzneală prea mare.

42 sn Îe A se pune-n cap și-n cur A face tot posibilul.

43 sn Îe A fi cap tăiat cineva A fi leit cineva, a avea o mare asemănare.

44 sn Îe A nu-l durea capul A nu-i păsa, a nu fi îngrijorat.

45 sn Îe A-și vârî capul la.

46 sn Îe A-și vârî capul teafăr- sănătos sub Evanghelie A se însura.

49 sn Îe A-și lega capul de cineva A se căsători.

50 sn Reg; îe A-și lua capul în poale A o lua la fugă.

51 sn Îe A umbla cu capul între urechi sau în sac A nu fi atent.

52 sn Îlav Cu capul mare Căpos.

54 sn Îe A-l duce sau a-l tăia pe cineva capul A se pricepe.

55 sn Îlav Cu scaun la cap Cu înțelepciune.

56 substantiv masculin Îs cap de familie Bărbatul care reprezintă puterea familială și părintească.

58 sn Îs cap de expresie Portret în care artistul face un studiu amănunțit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului omenesc.

60 sn Îs cap de bour Primele serii de mărci poștale românești, având pe ele capul 1 unui bour.

68 sn Îe A îndoi capetele A dubla suma, capitalul1 9 investit.

69 sn Îe A-și scoate din capete A fi răsplătit pentru osteneală.

70 sn Îlav Pe capete Care mai de care, pe întrecute.

72 sn Îe Câte capete, atâtea păreri Exprimă o mare divergență de opinii.

75 sn Îlav; îla Cu cap În mod inteligent.

76 sn Îlav; îla Fără cap În mod necugetat.

77 sn Îe A fi bun sau ușor la sau de cap sau a avea cap ușor A fi deștept.

78 sn Îe A fi greu sau tare de cap sau a avea cap greu A pricepe cu greutate, a fi prost.

79 sn Îe A nu-i intra cuiva în cap A nu putea pricepe ceva.

80 sn Îe A-i ieși cuiva ceva din cap A nu-i mai sta gândul la.

81 sn Îe A nu-i mai ieși cuiva ceva din cap A-l stăpâni mereu același gând, a nu putea uita.

82 sn Îe A-i sta capul la.

capul A se gândi, a se strădui spre a soluționa o problemă.

84 sn Îe A-i deschide cuiva capul A face pe cineva să înțeleagă ceva Si: a lămuri.

de capul său A fi sau a rămâne etc.

86 sn Îe A face ceva din sau de capul său A face ceva fără a se consulta cu nimeni.

capul cuiva A face pe cineva să-și piardă dreapta judecată.

90 sn Îe A face cuiva capul calendar A umple cuiva capul cu multe probleme, obligații etc.

91 sn Îe A nu avea cap să.

93 sn Jur; îs cap de acuzare Motiv pe care se întemeiază acuzarea.

94 sn Îe A plăti cu capul A plăti cu viața.

95 sn înv; îe A-și pune capul la mijloc A-și pune viața în primejdie.

98 sn Îe A-și aduce capul sau capetele la sau sub A se pune sub ascultarea sau sub scutul cuiva.

99 sn Îe A se apuca pe cap A se jura pe viață.

100 sn Îlav O dată cu capul sau în ruptul capului Cu nici un preț.

101 sn Îe A-și face de cap A face ceva ce poate să-i primejduiască viața.

103 sn Îe A face cuiva de cap sau a pune capul cuiva A omorî pe cineva.

104 sn Îe A nu avea cap și chip sau și Dumnezeu să.

105 sn Ent; Îc cap-de-mort sau capul Iui Adam Strigă Acherontia athropos.

106 sn Îc capul-cerbului Boul-lui-Dumnezeu Luconus cervus.

107 sn Îc cap-de-delfin sau cap-de-mops Specie bizară de șalău, cu oasele frontale încovoiate de la mijloc și lățite, nedefinită mai îndeaproape.

108 sn Îc capsec Pește nedefinit mai îndeaproape.

109 sn Îc capîntortocat sau capu-ntoarce Capântortură.

110 sn Bot; reg; îc capul-ariciului, capul-șarpelui, capul-veveriței, capul viperei, cap-de-cocoș Plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele, dispuse în spice simple Echium rubrum.

111 sn Bot; reg; îc capul-călugărului Plantă din familia compozitelor Leontodon autumnalis.

114 sn Bot; reg; îc cap-de-cocoș Dulcișor Hedysarum hedysaroides.

115 sn Bot; reg; îc capul-câinelui Gura leului Anthirrhinum majus.

116 sn Bot; reg; îc capul-cucului Cârciumărese Zinnia elegans.

117 sn Bot; reg; îc capul-dracului, capul-popii Trifoi Trifolium pratense.

118 sn Bot; reg; îc capul-turcului Vătămătură Anthyllis vulneraria.

119 sn Bot; reg; îc capul-șarpelui Coada-vacii Echium altissimum.

120 sn Glg; îc cap-de-șarpe Fosile terebratule.

121 sn Îs capul balaurului O parte din constelația balaurului.

124 substantiv masculin Îs capul răutăților Inițiatorul, organizatorul dezordinilor.

125 substantiv masculin Îs capul legii Preot.

130 sn Nav; îs cap magnetic Unghiul format de direcția de navigație cu direcția nordului magnetic.

131 sn Nav; îs cap compas Unghiul obținut din capul 130 magnetic, făcând corecțiile necesare, datorate deviației compasului și derivei date de vânt.

133 sn Îs capul pieptului Partea de sus a sternului, unde începe pieptul.

143 sn Îs cap de pod Loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc.

145 sn Îlav cap la sau în cap Cu părțile extreme alăturate.

146 sn Îlav Din cap în cap De la început până la sfârșit.

147 sn Îs cap de țară Margine de țară Si: hotar.

148 sn Îe Nu-i un cap de țară Nu-i nimic grav, nici o nenorocire.

în capul oaselor A se ridica stând în pat, a sta în șezut.

151 sn Îs cap de an sau de săptămână, iarnă etc.

152 substantiv masculin Îs cap de coloană Cel care stă în fruntea coloanei.

153 sn Îs cap de afiș sau de listă Primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor.

154 sn Îlav În cap de noapte sau în capul nopții După ce s-a întunecat bine.

155 sn Îlav Din sau de la cap De la început, de la începutul rândului.

156 sn Îlav Din capul locului Înainte de a începe ceva.

159 sn Îs capul mesei sau al bucatelor Locul de onoare la masă.

161 sn Îe A o scoate la cap A sfârși cu bine.

162 sn Îe A-i da de cap A rezolva.

164 sn Îlav În cap După numerale Exact, fix, întocmai.

167 sn Îlav Nici un cap de ață Absolut nimic.

168 sn Îlav Până la un cap de ață Absolut tot.

169 sn Îs cap magnetic Transductor electromagnetic care transformă variațiile de semnal magnetic în variații de flux magnetic sau invers, folosit pentru operații de înregistrare, redare și ștergere la magnetofoane.

172 sn Îs cap mare Testicule mari la un nou-născut.

173 Alh; îs cap mort Rămășițe din alambic.

174 sn Îs cap de negru Varietate de varză roșie, foarte productivă, cu tulpină scurtă, căpățână rotundă, îndesată, de culoare roșu închis Brassica oier acea.

Cap al omului.

Cap al unei monede.

Cîte 5 lei de cap.

Cap al oștirii.

Cap al Școlii ardelene.

În cap bucatelor.

Cap coloanei.

A dus-o cu bine la cap.

La cap patului.

La cap cuiva.

La celălalt cap al țării.

Cap de dinapoi al bărcii.

Cap bastonului.

Cap al unui obiect ascuțit.

Cap la scaunul dulgherului.

Cap al scăunoaiei dogarului.

CAP1 capete n.

       • Cu capul gol cu capul descoperit.

Din cap până-n picioare de sus până jos.

Cu noaptea-n cap foarte devreme.

Cu capul plecat rușinat; învins.

Cu un cap mai sus superior.

Bătut în cap tâmpit; prost.

A da la cap cuiva a a bate pe cineva; b a împiedica succesele cuiva.

A umbla cu capul în traistă a fi distrat.

A-și lua lumea-n cap a pleca departe, rătăcind prin lume.

A cădea pe capul cuiva a sosi pe neașteptate și fără a fi dorit.

A-și aprinde paie în cap a-și cauza neplăceri.

A se bate cap în cap a fi diametral opus.

A-și face de cap a a fi obraznic; b a duce o viață amorală.

       • Cu cap deștept, cu minte.

Fără cap necugetat, nesocotit.

Cu scaun la cap cu judecată sănătoasă.

A nu avea cap a nu avea minte.

A fi greu la cap a fi prost.

A umbla cu capul în nori a fi distrat.

A plăti cu capul.

Capul scării.

       • cap de pod porțiune de teren aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă.

Capul coloanei începutul coloanei.

Cap al omului.

Capul coloanei.

La capul patului.

Cap la scaunul dulgherului.

CAP2 capi m.

       • capul familiei persoană care asigură traiul unei familii pe care o reprezintă juridic.

Cap încoronat rege.

Cap2 sn [Atestat: LTR2 / Plural: capuri / Etimologie: franceza cap] Ggf Porțiune de uscat, de obicei, înaltă și stâncoasă, care înaintează în apă Si: promontoriu.

CAP3 capuri n.

GRAMATICA cuvântului Cap?

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cap poate fi: substantiv, adjectiv, adverb

• Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Cap sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
• Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
• La plural substantivul cap are forma: cápete

VEZI PLURALUL pentru Cap la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cap?

[ cap ]
Se pare că cuvântul cap are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL Cap

Locuţiune adverbiala Din cap până-n picioare = de sus până jos, în întregime, cu desăvârșire

Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineață

Până peste cap = extrem de

Cu un cap mai sus = cu mult mai sus, mai deștept, mai reușit, mai bine

Cu capul plecat = rușinat, umilit, învins

Pe după cap = pe după gât, la ceafă

locuțiune adjectiv familial Bătut sau căzut în cap = tâmpit, prost

A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul

A da pe cineva peste cap = a trânti pe cineva la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge

= a înghiți dintr-o dată conținutul unui pahar, al unei căni etc

A da ceva peste cap = a a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc

A scoate capul în lume = a ieși între oameni, în societate

Sau a nu ști unde-i stă sau unde-i este capul = a nu ști ce să mai facă, a fi copleșit de

A-și pierde capul = a se zăpăci

A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac

A da din cap = a clătina capul în semn de aprobare, de refuz etc

A da cuiva la cap = a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge cu vorba sau cu scrisul

A umbla cu capul în traistă = a fi distrat, neatent

A se da cu capul de toți pereții sau de pereți = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută

A-și lua sau a apuca lumea în cap = a pleca departe, părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume

A-și pleca capul = a se simți rușinat, umilit; a se da învins, a se supune

Vai sau haram de capul lui = vai de el

= a veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o nenorocire

A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva creându-i neplăceri, deranj

A sta sau a ședea, a se ține de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a stărui fără încetare pe lângă cineva

A ședea sau a sta pe capul cuiva = a sta pe lângă sau la cineva creându-i neplăceri, plictisindu-l etc

A se duce de pe capul cuiva = a lăsa pe cineva în pace

Regional A nu ști sau a nu avea ce-și face capului = a nu mai ști ce să facă pentru a ieși dintr-o situație grea

Cap de familie = bărbatul care reprezintă puterea familială și părintească; prin generalizare orice persoană care procură mijloacele necesare traiului unei familii și o reprezintă juridic

Cap de expresie = portret în care artistul face un studiu amănunțit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului omenesc

♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de mărci poștale românești, având pe ele capul unui bour

Pe capete = care mai de care, în număr foarte mare, pe întrecute

locuțiune adjectiv și adverb Cu cap = în mod inteligent, deștept

Fără cap = în mod necugetat

locuțiune adjectiv Cu scaun la cap = cu judecată dreaptă; cuminte

A fi bun sau ușor la sau de cap sau a avea cap ușor = a fi deștept

A fi greu sau tare de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost

A nu-i intra cuiva în cap = a nu putea pricepe ceva

A-i ieși cuiva ceva din cap = a nu-i mai sta gândul la

A nu-i mai ieși cuiva ceva din cap = a-l stăpâni mereu același gând, a nu putea uita

= a se gândi la

capul = a se gândi, a se strădui spre a soluționa o problemă

A-i deschide cuiva capul = a face pe cineva să înțeleagă ceva, a lămuri pe cineva

de capul său = a fi sau a rămâne etc

A face ceva din sau de capul său = a face ceva fără a se consulta cu altcineva

A întoarce sau a suci, a învârti capul cuiva = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească

= a nu avea posibilitatea să

♦ juridic Cap de acuzare = motiv pe care se întemeiază acuzarea

♦ Astăzi în expresie Odată cu capul sau în ruptul capului = cu nici un preț, niciodată

A-și face de cap = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii

Compuse: a entomologie cap-de-mort sau capul-lui-Adam = strigă; b botanică cap-de-cocoș = dulcișor; capul-șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele, dispuse în spice simple Echium rubrum; c capul-balaurului = o parte a constelației balaurului

Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc

Locuţiune adverbiala Cap la sau în cap = cu părțile extreme alăturate

Cap de țară = margine de țară; hotar

Nu-i un cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire

A sta sau a ședea, a se ridica în capul oaselor = a se ridica stând în pat, a sta în șezut

= începutul unui an sau al unei săptămâni etc

Cap de coloană = cel sau cei care stau în fruntea coloanei

Cap de afiș sau cap de listă = primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor

Locuţiune adverbiala În cap de noapte sau în capul nopții = după ce s-a întunecat bine

Din sau de la cap = de la început; de la începutul rândului

Din capul locului = înainte de a începe ceva; de la început

Capul mesei = locul de onoare la masă

A o scoate la cap = a sfârși cu bine

A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a răzbi

În cap = după numerale exact, întocmai

Nici un cap de ață = absolut nimic

Până la un cap de ață = tot

În sintagma Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă variațiile unui semnal electric în variații de flux magnetic sau invers, folosit pentru operații de înregistrare, redare și ștergere la magnetofoane

Locuţiune adverbiala Din cap până-n picioare = de sus până jos, în întregime, cu desăvârșire

Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineață

Până peste cap = extrem de

Cu un cap mai sus = cu mult mai sus, mai deștept, mai reușit, mai bine

Cu capul plecat = rușinat, umilit, învins

Pe după cap = pe după gât, la ceafă

Locuțiune adjectiv familial Bătut sau căzut în cap = tâmpit, prost

A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul

A da pe cineva peste cap = a trânti pe cineva la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge

= a înghiți dintr-odată conținutul unui pahar, al unei căni etc

A da ceva peste cap = a a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc

A scoate capul în lume = a ieși între oameni, în societate

Sau a nu ști unde-i stă sau unde-i este capul = a nu ști ce să mai facă, a fi copleșit de

A-și pierde capul = a se zăpăci

A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac

A da din cap = a clătina capul în semn de aprobare, de refuz etc

A da cuiva la cap = a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge cu vorba sau cu scrisul

A umbla cu capul în traistă = a fi distrat, neatent

A se da cu capul de toți pereții sau de pereți = a fi cuprins de disperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută

A-și lua sau a apuca lumea în cap = a pleca departe, părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume

A-și pleca capul = a se simți rușinat, umilit; a se declara învins, a se supune

Vai sau haram de capul lui = vai de el

= a veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o nenorocire

A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva creându-i neplăceri, deranj

A sta sau a ședea, a se ține de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a stărui fără încetare pe lângă cineva

A ședea sau a sta pe capul cuiva = a sta pe lângă sau la cineva creându-i neplăceri, plictisindu-l etc

A se duce de pe capul cuiva = a lăsa pe cineva în pace

Regional A nu ști sau a nu avea ce-și face capului = a nu mai ști ce să facă pentru a ieși dintr-o situație grea

Cap de familie = bărbatul care exercită puterea maritală și părintească; prin generalizare orice persoană care asigură mijloacele necesare traiului unei familii și o reprezintă juridic

Cap de expresie = portret în care artistul face un studiu amănunțit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului omenesc

♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de mărci poștale românești, având pe ele capul unui bour

Pe capete = care mai de care, în număr foarte mare, pe întrecute

locuțiune adjectiv și adverb Cu cap = în mod inteligent, deștept

Fără cap = în mod necugetat

Locuțiune adjectiv Cu scaun la cap = cu judecată dreaptă; cuminte

A fi bun sau ușor la ori de cap sau a avea cap ușor = a fi deștept

A fi greu sau tare de cap ori a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost

A nu-i intra cuiva în cap = a nu putea pricepe ceva

A-i ieși cuiva ceva din cap = a nu-i mai sta gândul la

A nu-i mai ieși cuiva ceva din cap = a-l stăpâni mereu același gând, a nu putea uita

= a se gândi la

capul = a se gândi, a se strădui pentru a soluționa o problemă

A-i deschide cuiva capul = a face pe cineva să înțeleagă ceva, a lămuri pe cineva

de capul său = a fi sau a rămâne etc

A face ceva din sau de capul său = a face ceva fără a se consulta cu altcineva

A întoarce sau a suci, a învârti capul cuiva = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească

= a nu avea posibilitatea să

♦ juridic Cap de acuzare = motiv pe care se întemeiază acuzarea

♦ Astăzi în expresie Odată cu capul sau în ruptul capului = cu niciun preț, niciodată

A-și face de cap = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii

Compuse: a entomologie cap-de-mort sau capul-lui-Adam = strigă; b botanică cap-de-cocoș = dulcișor; capul-șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele, dispuse în spice simple Echium rubrum; c capul-balaurului = o parte a constelației balaurului

Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc

Locuţiune adverbiala Cap la sau în cap = cu părțile extreme alăturate

Cap de țară = margine de țară; hotar

Nu-i un cap de țară = nu-i nimic grav, nicio nenorocire

A sta sau a ședea, a se ridica în capul oaselor = a se ridica stând în pat, a sta în șezut

= începutul unui an sau al unei săptămâni etc

Cap de coloană = persoană sau grupul care stă în fruntea coloanei

Cap de afiș sau cap de listă = primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor

Locuţiune adverbiala În cap de noapte sau în capul nopții = după ce s-a întunecat bine

Din sau de la cap = de la început, de la începutul rândului

Din capul locului = înainte de a începe ceva; de la început

Capul mesei = locul de onoare la masă

A o scoate la cap = a sfârși cu bine

A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a răzbi

În cap = după numerale exact, întocmai

Niciun cap de ață = absolut nimic

Până la un cap de ață = tot

În sintagma Cap magnetic = dispozitiv utilizat pentru înscrierea, citirea-preluarea sau ștergerea informației înscrise pe bandă, casetă, disc sau tambur magnetic

Locuţiune adverbiala Din cap până-n picioare = în întregime, cu desăvârșire

Până peste cap = prea mult

Cu noaptea-n cap = foarte de dimineață

Cu un cap mai sus = cu mult mai sus

A se da peste cap = a face tumbe; figurat a face imposibilul

A da pe cineva peste cap = a trânti pe cineva la pământ; figurat a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge

A da paharul peste cap = a goli paharul dintr-o înghițitură

A scoate capul în lume = a ieși între oameni, în societate

A i se urca cuiva la cap = a a deveni îngâmfat, îndrăzneț, obraznic; b a fi amețit de băutură

Sau a nu ști unde-i stă capul = a nu ști ce să mai facă, a fi copleșit de

A-și pierde capul = a se zăpăci

A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri

A nu-l durea nici capul = a nu se sinchisi de ceea ce se întâmplă

A da din cap = a clătina capul în semn de aprobare, de refuz etc

A da cuiva la cap = a lovi; a omorî; figurat a ataca, a distruge cu vorba sau cu scrisul

A umbla cu capul în traistă = a umbla distrat, neatent

A se da cu capul de toți pereții sau de pereți = a fi cuprins de desperare sau de necaz

A-și lua lumea în cap = a pleca, rătăcind în lume

A-și pleca capul = a se simți rușinat, umilit; a se da învins

Cu capul plecat = rușinat, umilit; învins

Pe după cap = pe după gât, la ceafă

Bătut sau căzut în cap = tâmpit, prost

Vai sau haram de capul lui = vai de el

A nu fi nimic de capul cuiva = a fi lipsit de calități

pe sau de, în capul cuiva = a fi lovit de o nenorocire, a trebui să suporte o serie de dificultăți

A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva creându-i neplăceri

A sta sau a se ține de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a stărui fără încetare pe lângă cineva

A se duce de pe capul cuiva = a lăsa pe cineva în pace

Regional A nu ști sau a nu avea ce-și face capului = a se afla într-o împrejurare grea și a nu mai ști ce să facă

A-și pune mâinile în cap sau a se lua cu mâinile de cap = a se lua cu mâinile de păr de necaz, de ciudă sau de deznădejde; prin extensie a-i fi necaz, ciudă, a fi deznădăjduit

Pe capete = care mai de care, pe întrecute

locuțiune adjectiv și adverb Cu cap = în mod inteligent, deștept

Fără cap = în mod necugetat

locuțiune adjectiv Cu scaun la cap = cu judecată dreaptă; cuminte

A fi bun sau ușor la sau de cap = a fi deștept

A fi greu sau tare de cap = a fi prost

A fi sau a umbla cu capul prin sau în nori = a fi zăpăcit, distrat

A-i băga sau vârî cuiva ceva în cap = a face pe cineva să creadă ceva

A nu-i intra cuiva în cap = a nu putea pricepe ceva

A lua în sau a băga la cap = a pricepe; a ține minte

A-i ieși cuiva ceva din cap = a nu-i mai sta gândul la

A nu-i mai ieși cuiva ceva din cap = a-l stăpâni mereu același gând

A-l duce sau a-l tăia pe cineva capul = a se pricepe

= a-i trece prin minte, a se gândi la

A-și bate sau a-și frământa, a-și sparge capul = a se gândi intens spre a soluționa o problemă

A-i deschide cuiva capul = a face pe cineva să înțeleagă ceva

de capul său = a fi sau a rămâne etc

A face ceva din sau de capul său = a face ceva fără a se consulta cu altcineva

A întoarce sau a suci capul cuiva = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească

= a avea posibilitatea să

♦ juridic Cap de acuzare = motiv pe care se întemeiază acuzarea

Astăzi în expresie A-și pune capul la mijloc = a-și pune viața în joc; a garanta cu viața pentru cineva

O dată cu capul = cu nici un preț

În ruptul capului = cu primejdia vieții; cu nici un preț

A-și face de cap = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii

Compuse: a entomologie cap-de-mort sau capul-lui-Adam = strigă; b botanică cap-de-cocoș = dulcișor1; capul-ariciului = șovar; capul-șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele Echium rubrum; c capul-balaurului = o parte a constelației balaurului

Cap de pod = loc aflat pe teritoriu inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc

Locuţiune adverbiala Cap la sau în cap = cu părțile extreme alăturate

Cap de țară = margine de țară; hotar

Regional Nu-i un cap de țară = nu-i nimic, n-are importanță

A sta sau a se ridica în capul oaselor = a se ridica stând în pat, stând așezat, șezând

= începutul unui an al unei săptămâni etc

Cap de coloană = cel sau cei care stau în fruntea unei coloane

Cap de afiș = primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor

Locuţiune adverbiala În cap de noapte sau în capul nopții = după ce s-a întunecat bine

Din sau de la cap = de la început; de la începutul rândului

Din capul locului = înainte de a începe ceva; de la început

Capul mesei = locul de onoare la masă

A o scoate la cap = a sfârși cu bine

A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a răzbi

În cap = după numerale exact, întocmai

Nici un cap de ață = absolut nimic

Până la un cap de ață = tot

Entomologie cap-de-mort Acherontia atropos = strigă, fluture-cap-de-mort, regional strigoiaș, buha-ciumei, capul-lui-Adam, fluturul-morții, suflet-de-strigoi, sufletul-morților

Entomologie cap-de-mort Acherontia atropos = strigă, fluture-cap-de-mort, regional strigoiaș, buha-ciumei, capul-lui-Adam, fluturul-morții, suflet-de-strigoi, sufletul-morților

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cap

căpățână devlă scăfârlie boacă bostan dovleac glavă tărtăcuță tigvă moacă tabacheră fluture-cap-de-mort strigoiaș buha-ciumei capul-lui-Adam fluturul-morții suflet-de-strigoi sufletul-morților frunte început capăt căpătâi extremitate frunte
VEZI SINONIME PENTRU cap PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se îngloda sau a se îneca în datorii?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect		greşit
ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul soarelui
jocuri care aveau loc din patru în patru ani la delfi, în grecia, în cinstea zeului apolo
a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite
boia extrem de iute obținută din ardei de cayenne în franceză poivre de cayenne; popular piper roșu
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?