 | as |
|
| Cântare [ cân-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU cântare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cantare în mai multe dicționareDefinițiile pentru cantare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru cântare: cântáre, cântări substantiv feminin Acțiunea de a cânta și rezultatul ei; cântec, muzică. ♦ (În cultul creștin) Rugăciune de laudă și de slăvire, având în general forma de poezie sau de imn religios (de origine biblică sau nescripturistă). ♦ Cântarea cântărilor = carte a Vechiului Testament, alcătuită din poeme nupțiale de o neasemuită frumușețe și scrisă în secolul 5 î. Hr., atribuită regelui Solomon, al cărei text trebuie interpretat simbolic. • Cântarea celor trei tineri = carte anaghinoscomena (necanonică) a Vechiului Testament, cu conținut poetic. Cuprinde un capitol (67 de versete), în care se istorisește aruncarea într-un cuptor de foc a trei tineri: Șadrac, Meșac și Abed-Nego, pentru că n-au verb reflexiv:ut să se închine idolilor, fiind salvați în mod miraculos după o rugăciune fierbinte către Dumnezeu. – Din cânta. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cântare: cântáre substantiv feminin [Atestat: (a. 1588) cuvânt despre BĂTR. I, 196/ Plural: cantaretắri / Etimologie: cânta] 1 Emitere (cu vocea sau cu un instrument) a unui șir de sunete muzicale care se rânduiesc într- o melodie, într-un acord etc. Si: cântec (1). 2 Cântătură (1). 3 Sunete plăcute la auz, scoase de păsări sau insecte, specifice fiecărei specii Si: cânt (2), cântec (2). 4 Compoziție literară (mai ales în versuri) sau parte a unei compoziții literare cu caracter laudativ. 5 (Pex) Glorificare. 6 (Reg) Bocet. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÂNTARE: CÂNTÁRE, (II) cântări, substantiv feminin I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – vezi cânta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÂNTARE: CÂNTÁRE, (II) cântări, substantiv feminin I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – vezi cânta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cântare: cântare forme 1. fapta de a cânta (cu vocea sau cu instrumentul); 2. rezultatul cântării, cântec religios; Cântarea cântărilor, una din cărțile Sfintei Scripturi, atribuită lui Solomon. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÂNTARE: CÂNTÁRE cantareări forme 1) vezi A CÂNTA. 2) vezi CÂNTEC. 3) Lucrare literară în care se aduce laudă cuiva sau se glorifică ceva. /v. a cânta Forme diferite ale cuvantului cantare: cantareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cântare: cântáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cântării; (cântece) plural cântări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cântare: cântare, cântări substantiv feminin 1. denunț, trădare. 2. mărturisire. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cântare: cântáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cântắrii; plural cântắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru cântare: cântare (cântândă) vezi odă (3). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
CUVINTE APROPIATE DE 'CANTARE' cantándoCÂNTÁRcantaragíucântăráșCÂNTÁRECÂNTĂREÁLĂcântăreáțăcântăréiCÂNTĂRÉȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cântare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cântare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 196/ Plural: cântaretắri / Etimologie: cânta] 1 Emitere cu vocea sau cu un instrument a unui șir de sunete muzicale care se rânduiesc într- o melodie, într-un acord etc. CÂNTÁRE cântareări forme 1 vezi A CÂNTA. |
GRAMATICA cuvântului cântare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cântare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cântare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cântare? Vezi cuvântul cântare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cântare?[ cân-ta-re ] Se pare că cuvântul cântare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cântare Inţelegi mai uşor cuvântul cântare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Cântarea cântărilor = carte a Vechiului Testament, alcătuită din poeme nupțiale de o neasemuită frumușețe și scrisă în secolul 5 î Cântarea celor trei tineri = carte anaghinoscomena necanonică a Vechiului Testament, cu conținut poetic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cântare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: hrana-vacii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cântare are forma: cântări
