 | as |
|
| Canonic [ ca-no-nic ] VEZI SINONIME PENTRU canonic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului canonic în mai multe dicționareDefinițiile pentru canonic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC2, -Ă adjectiv 1. conform cu canoanele bisericești; canonial. • recunoscut de biserică. • drept canonic = drept bisericesc. 2. după anumite norme, bine stabilite; normativ. • (matematică) formă (sau ecuație) canonică = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecuații. (<fr. canonique, latina canonicus) Forme diferite ale cuvantului canonic: canonic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru canonic: canónic2, canonică a [Atestat: URSAN, I, 21, ap. DA ms / Plural: canonicici, canonic ice / Etimologie: franceza canonique, lat canonicus] 1 În conformitate cu canonul (1) Si: canonial (1). 2 Specific canoanelor (1) Si: canonial (2). 3 Care provine de la un canon (1) Si: canonial (3). 4 Privitor la canoane (1) Si: canonial (4). Forme diferite ale cuvantului canonic: canonică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CANONIC: CANONIC termen modern < latina canonicus. Din limba maghiară kanonok: Cananău (Ath; Sd XVI) fam. de boieri mold.; acte privind pe Iancu Cananău (Sd XXI pp 187 – 500). conform și Kανανòς; eponin bizantin, din care s-ar deriva neogr. Kανανĭὼ (But); vezi și ZELOS. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC1 canoniccă (canonicci, canonicce) 1) Care ține de canon; propriu canonului. • Drept canonic drept bisericesc. 2) Care este bazat pe canoane; în conformitate cu canoanele. 3) Care corespunde cerințelor bisericii; recunoscut de biserică. /<lat. canonicus, limba franceza canonique Forme diferite ale cuvantului canonic: canoniccă canonicci canonicce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC2, -Ă, canonici, -ce, adjectiv În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. Drept canonic = corp de legi ce reglementează organizarea ca societate a anumitor Biserici. ♦ Recunoscut de biserică. – Din limba franceza canonique, latina canonicus. Forme diferite ale cuvantului canonic: canonic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC, -Ă adjectiv Conform cu canoanele bisericești, referitor la canoane; canonial. // substantiv masculin Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [conform limba franceza canonique, italiana cannonico, germana Kanonikus < latina canonicus]. Forme diferite ale cuvantului canonic: canonic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru canonic: *canónic, -ă adjectiv (vgr. kanonikós). Conform canoanelor bisericiĭ: carte canonică. Relativ la canoane, la legile bisericiĭ. S. m. Preut al uneĭ bisericĭ catedrale catolice. Membru al unuĭ consiliŭ episcopal catolic. adverb În mod canonic. Forme diferite ale cuvantului canonic: canonic-ă gîlbáj Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru canonic: canonic a. potrivit cu canoanele Bisericii: dreptul canonic, jurisprudență ecleziastică; cărți canonice, considerate de Biserică ca scrise sub inspirațiune divină. ║ m. membrul unui consiliu episcopal (în Biserica catolică). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC1, canonici, substantiv masculin (În Biserica catolică) Membru al unui colegiu de preoți însărcinat cu celebrarea slujbelor solemne și având funcția de conducere în dieceză. [accentuat și: canoníc] – Din latina canonicus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC2, -Ă, canonici, -ce, adjectiv În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. • Drept canonic = drept bisericesc. ♦ Recunoscut de biserică. – Din limba franceza canonique, latina canonicus. Forme diferite ale cuvantului canonic: canonic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru canonic: canónic1 substantiv masculin [Atestat: DA ms / A și: canonic níc / Plural: canonicici / Etimologie: lat canonicus] 1 Preot catolic sau anglican, care face parte din consiliul episcopal. 2 Superiorul unei catedrale. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC1, canonici, substantiv masculin Preot catolic sau anglican care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [accentuat și: canoníc] – Din latina canonicus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC1, canonici, substantiv masculin Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [accentuat și: canoníc] – latina literar canonicus (< greacă). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC2, -Ă, canonici, -e, adjectiv În conformitate cu canoanele, privitor la canoane. ♦ Recunoscut de biserică. – în franceză canonique (neologism din limba latină canonicus). Forme diferite ale cuvantului canonic: canonic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC2 canonicci m. (la catolici) 1) Preot care face parte din consiliul episcopal. 2) Șeful unei catedrale. /<lat. canonicus, limba franceza canonique Forme diferite ale cuvantului canonic: canonicci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC1, canonici, substantiv masculin Preot catolic care face parte din consiliul episcopului; superiorul unei catedrale. – Accentuat și: canoníc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC1 substantiv masculin preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. (<it. canonico, latina canonicus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CANÓNIC: CANÓNIC2, -Ă, canonici, -e, adjectiv În conformitate cu canoanele, referitor la canoane. Drept canonic. Forme diferite ale cuvantului canonic: canonic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru canonic: canónic adjectiv masculin, plural canónici; forme singular canónică, plural canónice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru canonic: canónic1 adjectiv masculin, plural canónici; forme canónică, plural canónice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CANONIC: CANONIC adjectiv (FILOZ.) normativ. (Principii canonic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru canonic: canónic substantiv masculin, plural canónici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru canonic: canónic2 substantiv masculin, plural canónici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CANONIC' canonarhisíCANONEÁLĂCANONÍcanoniálCANÓNICcanónicăcanonicátcanonicitáteCANONIÉR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CANÓNIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului canonic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Canónic2, canÓnică a [Atestat: URSAN, I, 21, ap. DA ms / Plural: canÓnicici, canÓnic ice / Etimologie: franceza canonique, lat canonicus] 1 În conformitate cu canonul 1 Si: canonial 1. CANÓNIC1 canÓniccă canÓnicci, canÓnicce 1 Care ține de canon; propriu canonului. • Drept canÓnic drept bisericesc. Canónic1 substantiv masculin [Atestat: DA ms / A și: canÓnic níc / Plural: canÓnicici / Etimologie: lat canonicus] 1 Preot catolic sau anglican, care face parte din consiliul episcopal. CANÓNIC2 canÓnicci m. Principii canÓnic. |
GRAMATICA cuvântului CANÓNIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului canonic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CANÓNIC poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE canonic? Vezi cuvântul canonic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul canonic?[ ca-no-nic ] Se pare că cuvântul canonic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CANÓNIC Inţelegi mai uşor cuvântul canonic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe drept canonic = drept bisericesc matematică formă sau ecuație canonică = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecuații Drept canonic = corp de legi ce reglementează organizarea ca societate a anumitor Biserici Drept canonic = drept bisericesc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CANÓNIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Asigurări sociale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul canonic are forma: canónici
