 | as |
|
| Căluș [ că-luș ] VEZI SINONIME PENTRU căluș PE ESINONIME.COM definiția cuvântului calus în mai multe dicționareDefinițiile pentru calus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căluș: călúș sn [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 115 / 2 / V: sccalus / Plural: caluse, calusuri / Etimologie: cal + -uș] 1 Bețișor cu care se prind sau se leagă două obiecte unul de altul. 2 Parte a plugului pe care este fixat grindeiul, legat de un gânj de nuia, numit potâng. 3 (La războiul de țesut) Scripete al ițelor Si: călușel (8). 4 Obiect pe care se sprijină pușca când se ochește. 5 Șevalet. 6 Botniță cu cuie care se pune vițeilor și iezilor pentru a-i înțărca. 7 Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal pentru a-l forța să țină gura deschisă. 8 Mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. 9 (Îe) A pune (cuiva) calusul în gură A împiedica pe cineva să vorbească. 10 Mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical Si: scaun, scăunaș. 11 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape Cf cal (27), călușel (10). 12 (Reg) Buștean tăiat în scânduri din care numai o parte mică dintr-un capăt rămâne netăiată Si: (reg) boc. 13 Struțișor (buchețel) de mai multe alune Si: călușel (9). 14 (Reg; Mor) Piesă cu care se înțepenește cuiul de fier (care se vede sub veacă) care trece prin piatra inferioară în cavitatea celei superioare și cu care se ține piatra suspendată. 15 Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn. 16 Utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuție sau prin cel manual. 17 (Înv) Scaun al vizitiului la o caleașcă, la o trăsură etc. 18 (De obicei articulat) Dans popular cu figuri variate jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi Si: călușar (1), călușel (13). 19 (De obicei articulat) Melodie după care se execută dansul căluș (18) Si: călușar (2), călușel (14). 20 Melodie împreună cu dansul Si: călușar (3), călușel (15). 21 (Csc) Totalitate a călușarilor (4). 22 (Îe) A lua pe cineva din calus A poci. 23 Șchioapă (măsură de lungime). 24 (Ent) Libelulă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLUȘ: CĂLÚȘ, călușuri, substantiv neutru 1. Bucată de lemn, de metal sau mototol de cîrpă care se pune între dinții dinainte, spre a ține forțat gura deschisă (la oameni spre a-i împiedica să vorbească, la animale mai ales cînd li se face o operație). Desprinse tot de la chimir un căluș, îl vîrî Gioienei în gură. HOGAȘ, DR. II 99. Acoperit c-un văl negru din cap pînă-n picioare, astupat la gură c-un căluș de fier... va fi rușinat și tăiat, pentru vinovățiile sale de înaltă vînzare și gînd de ucidere. NEGRUZZI, S. III Pune în gura calului un băț... numit căluș. ȘEZ.III 202. • Expresia: A pune (cuiva) călușul în gură = a astupa gura, a tăia vorba cuiva. 2. Bucățică de lemn, de o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun, scăunaș. Ei l-au găsit petrecînd cu cîntecul dulce din lira-i Cea cu călușul de-argint și cu mîndre podoabe. MURNU, I. 178. Două coarde îi plesniră una dupe alta și călușul îi căzu din nou, trosnind sinistru pe trupul uscat al viorii. DELAVRANCEA, T. 50. 3. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul cînd lucrează; șevalet. Pe călușul din fața. ferestrei... stă o altă pînză neîncepută. VLAHUȚĂ, la TDRG. 4. (Regional) Jocul călușarilor. Din ce vor cîștiga călușarii, o treime va merge la boier dijmă la căluș. STANCU, despre 512. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLUȘ: CĂLÚȘ, călușuri, substantiv neutru 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal, spre a-l forța să țină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. • Expresia: A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească. 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn. 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează; șevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuție sau în cel manual. 6. (De obicei articulat) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans; călușar (1), călușel (4). – Cal + sufix -uș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLUȘ: CĂLÚȘ, călușuri, substantiv neutru 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal, spre a-l forța să țină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. • Expresia: A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească. 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn. 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează; șevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuție sau în cel manual. 6. (De obicei articulat) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans; călușar (1), călușel (4). – Cal + sufix -uș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLUȘ: CĂLÚȘ, călușuri, substantiv neutru 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal, spre a-l forța să țină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. • Expresia: A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească. 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn. 3. Bucățică de lemn de formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează; șevalet. 5. Călușar (1). – Din cal + sufix -uș. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLUȘ: CĂLÚȘ calusuri n. 1) Bucată de lemn care se pune între dinții unui animal pentru a-l forța să țină gura deschisă. 2) Bucată de cârpă făcută boț, care se introduce în gura unei persoane ca să nu strige. • A pune (cuiva) calus în gură a împiedica pe cineva să vorbească. 3) Plăcuță de lemn care servește ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcuș; scaun. 4) Suport de lemn pe care pictorul fixează pânza când pictează; șevalet. 5) vezi CĂLUȘAR. /cal + sufix calusuș Forme diferite ale cuvantului calus: calusuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLUȘ: CĂLUȘ s. 1. (regional) proțap. (calus pentru gura calului.) 2. (învechit și regional) scăluș, (învechit) proțap. (calus de pus în gura cuiva, ca să nu strige.) 3. (muzică) scaun, scăunaș, scăunel. (calus la un instrument cu coarde.) 4. (pictură) șevalet. 5. (tehnic) scripete. (calus la ițele războiului de țesut.) 6. (regional) smîc. (Jucăria numită calus.) 7. (coregrafie; articulat) călușarii (plural articulat). (calus se joacă de către flăcăi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru căluș: căluș, important accesoriu al instrumentelor cu coarde și arcuș*. Lucrat din lemn de arțar sau brad, c. este o placă subțire, care, așezată în poziția verticală pe pieptul instr., limitează porțiunea sonoră a coardelor și transmite corpului instr. vibrațiile produse din frecarea arcușului pe coarde. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru calus: cálus sn [Atestat: DEX2 / Plural: calusuri / Etimologie: franceza calus] 1 Țesut osos nou, care sudează capetele rezultate din fractura unui os. 2 (Îs) calus vicios Sudare defectuoasă a unei fracturi. 3 Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CALUS: CÁLUS, calusuri, substantiv neutru 1. Țesut osos nou care sudează fragmentele unui os fracturat. • Calus vicios = osificare defectuoasă a unei fracturi. 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. – Din limba franceza calus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CALUS: CÁLUS substantiv 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. • Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. – Din limba franceza calus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CALUS: CÁLUS substantiv neutru 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. 2. Țesut vegetal născut în urma rănirii diferitelor organe ale plantei, care cicatrizează rana. [plural -suri. / < limba franceza callus, conform latina callum – bătătură]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CALUS: CÁLUS substantiv neutru 1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♦ calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite. (< limba franceza calus, latina callum, îngropare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CALUS: CÁLUS calusuri n. 1) Țesut osos nou care sudează oasele fracturate. 2) Țesut vegetal care apare pe rănile plantelor, cicatrizându-le. /<fr. callus Forme diferite ale cuvantului calus: calusuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căluș: călúș substantiv neutru, plural călúșuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căluș: călúș substantiv neutru, plural călúșuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru calus: cálus substantiv neutru, plural cálusuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂLUȘ: CĂLÚȘ substantiv verbal călușar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru calus: cálus substantiv neutru, plural cálusuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru căluș: căluș substantiv verbal CĂLUȘAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CALUS' calumnieCALÚPcalupcíucalupắrCĂLÚȘCăluș/acălușánCĂLUȘÁRcalusáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căluș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căluș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 115 / 2 / V: sccăluș / Plural: călușe, călușuri / Etimologie: cal + -uș] 1 Bețișor cu care se prind sau se leagă două obiecte unul de altul. 9 Îe A pune cuiva călușul în gură A împiedica pe cineva să vorbească. 22 Îe A lua pe cineva din căluș A poci. CĂLÚȘ călușuri n. • A pune cuiva căluș în gură a împiedica pe cineva să vorbească. /cal + sufix călușuș. Căluș pentru gura calului. Căluș de pus în gura cuiva, ca să nu strige. Căluș la un instrument cu coarde. Căluș la ițele războiului de țesut. Jucăria numită căluș. Căluș se joacă de către flăcăi. Căluș pentru gura calului. Căluș de pus în gura cuiva, ca să nu strige. Căluș la un instrument cu coarde. Căluș la ițele războiului de țesut. Jucăria numită căluș 7. Călușul se joacă de către flăcăi. Cálus sn [Atestat: DEX2 / Plural: călușuri / Etimologie: franceza calus] 1 Țesut osos nou, care sudează capetele rezultate din fractura unui os. 2 Îs căluș vicios Sudare defectuoasă a unei fracturi. CÁLUS călușuri n. |
GRAMATICA cuvântului căluș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căluș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căluș poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căluș? Vezi cuvântul căluș desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căluș?[ că-luș ] Se pare că cuvântul căluș are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL căluș Inţelegi mai uşor cuvântul căluș dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A pune cuiva călușul în gură = a astupa gura, a tăia vorba cuiva A pune cuiva călușul în gură = a împiedica pe cineva să vorbească A pune cuiva călușul în gură = a împiedica pe cineva să vorbească A pune cuiva călușul în gură = a împiedica pe cineva să vorbească Calus vicios = osificare defectuoasă a unei fracturi Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi ♦ calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căluș |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A veni sau a sosi la de-a gata?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul căluș are forma: călúșuri
