eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție calimara


PROPOZIȚII DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Călimară [ că-li-ma-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU călimară PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului calimara în mai multe dicționare

Definițiile pentru calimara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLIMARĂ:
CĂLIMÁRĂ, călimări, substantiv feminin Vas mic de sticlă, de porțelan sau de metal, în care se ține cerneala. Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601.
       • figurat Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151.

– Variante: călămáră (CARAGIALE, O. VII 195, CREANGĂ, A. 12) substantiv feminin, călimár (MACEDONSKI, O. III 79), călămár (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 176) substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

călimară
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru călimară:
călimáră forme, plural ărĭ (limba neogreacă kalamári, cutiuță cu condeĭe și călimară, despre vgr. kalamárion, care vine despre kálamos, trestie, condeĭ; limba bulgară kalamar, kŭlimar, nsl. kalimar, rut. kalamar). Sud. Șipușor (sticluță) de ținut cerneală în buzunar saŭ pe masă.

– În est calamară (plural călămărĭ) și calamare (plural călămărĭ), în Transilvania călimar (plural e).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

călimară
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călimară:
călimáră substantiv feminin [Atestat: AXINTE URICARUL, ap. LET. II, 144/1 / V: calimaralămcalimara (pl: -lămắri), calimaralemăr sn, (pl: calimaralemáruri), calimaralemcalimara (pl: -lemắri), calimaraár (pl: calimararuri sn), (Trs) calimaramắr sn, (înv) -riu sn, calimarare / Plural: calimaramắri / Etimologie: ngr ϰαλαμάρις, bg кaлимap] Vas mic de metal, de sticlă, de material plastic etc. în care se ține cerneala.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

călimară
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru călimară:
călimáră (călimắri), substantiv feminin

– Vas mic în care se ține cerneala.

– Variante (Moldova) călămar, megl. călămar, călimară. limba neogreacă ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, limba română, XXXIII, 275; DAR); conform limba turcă, albaneză, limba bulgară, limba sârbă kalamar. secolul XVII, este popular
Forme diferite ale cuvantului calimara: călimắri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CĂLIMARĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLIMARĂ:
CĂLIMÁRĂ, călimări, substantiv feminin Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Variante: (învechit) călămáră substantiv feminin]

– Din limba neogreacă kalamári.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂLIMARĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLIMARĂ:
CĂLIMÁRĂ, călimări, substantiv feminin Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Variante: (învechit) călămáră substantiv feminin]

– Din limba neogreacă kalamári.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂLIMARĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLIMARĂ:
CĂLIMÁRĂ calimaraări forme Vas mic (de sticlă, de porțelan etc.) pentru cerneală. [G.-D. călimării] /<ngr. kalamári
Forme diferite ale cuvantului calimara: calimaraări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CĂLIMARĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLIMARĂ:
CĂLIMÁRĂ, călimări, substantiv feminin Vas mic în care se ține cerneala. [Variante: călămáră substantiv feminin]

– limba neogreacă kalamári.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

călimară
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călimară:
călimáră substantiv feminin, genitiv dativ articulat călimării; plural călimări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

călimară
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călimară:
călimáră substantiv feminin, genitiv dativ articulat călimắrii; plural călimắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CALIMARA'
CălimanCĂLIMĂNEȘTICălimaniCĂLIMÁRcălimárăcălimárecălimăreáncălimăricălimáriu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL călimară
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călimară dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
II, 144/1 / V: călimarălămcălimară pl: -lămắri, călimarălemăr sn, pl: călimarălemáruri, călimarălemcălimară pl: -lemắri, călimarăár pl: călimarăruri sn, Trs călimarămắr sn, înv -riu sn, călimarăre / Plural: călimarămắri / Etimologie: ngr ϰαλαμάρις, bg кaлимap] Vas mic de metal, de sticlă, de material plastic etc.
CĂLIMÁRĂ călimarăări forme Vas mic de sticlă, de porțelan etc.

GRAMATICA cuvântului călimară?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călimară.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul călimară poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul călimară sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul călimară are forma: călimări
VEZI PLURALUL pentru călimară la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE călimară?
Vezi cuvântul călimară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călimară?
[ că-li-ma-ră ]
Se pare că cuvântul călimară are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Fuguță, fuguțe, substantiv feminin diminutiv al lui fugă1 ♦ adverbial, în forma fuguța degrabă, fuga! a da fuguța?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
prilej, ocazie, subiect de discuție, de ceartă
vornic 3 < vő
a se duce repede; a fugi
a tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-și limpezi vocea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app