 | as |
|
| Călcător [ căl-că-tor ] VEZI SINONIME PENTRU călcător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului calcator în mai multe dicționareDefinițiile pentru calcator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călcător: călcător, calcatoroare [Atestat: CORESI, PS. 62 / Plural: calcatori, calcatoroare / Etimologie: călca + -ător] 1-2 smf, a (Înv) Învingător. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care încalcă un jurământ, o lege, o poruncă etc. Si: apostat, sperjur. 5-6 smf, a (Persoană) care năvălește (pustiind, prădând, jefuind). 7 substantiv feminin Loc pe care calcă toată lumea (potecă, pod etc.) 8 sn Vas în care se tescuiesc strugurii cu picioarele. 9 sn Talpa scăunoaiei pe care calcă (1) olarul. 10 substantiv feminin (Reg; mpl) Iepele războiului de țesut, pe care se apasă cu piciorul spre a schimba rostul. 11 substantiv feminin Scândura pe care olarul calcă (1) lutul cu picioarele până-l face ca ceara. 12 substantiv feminin (Reg; lpl) Curelele de la scândurile șelei Si: trăgători. 13 substantiv feminin Parte care servește la încheierea unei case. 14 substantiv feminin Dințarul cu care se calcă (31) dinții ferăstrăului. 15 sn Fier de călcat. 16 substantiv masculin Persoană care calcă (27) hainele. 17 sn Călcătorie (2). 18-19 substantiv feminin Instalație practicată în gardurile pescărești, pentru a permite trecerea peștelui din mare în liman sau din baltă în obor, fie pentru a permite circulația bărcilor prin garduri, fără ca să iasă peștele. Forme diferite ale cuvantului calcator: calcatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTÓR: CĂLCĂTÓR, -OÁRE, călcători, -oare, substantiv masculin, substantiv feminin, substantiv neutru I. S. m. și forme 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.). 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. forme 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. substantiv neutru 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de fierăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului calcator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTÓR: CĂLCĂTÓR, -OÁRE, călcători, -oare, substantiv I. S. m. și forme 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. forme 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. substantiv neutru 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului calcator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTÓR: CĂLCĂTÓR2, -OÁRE, călcători, -oare, substantiv masculin și forme 1. Persoană care are meseria de a călca hainele sau rufăria confecționată (sau spălată) într-un atelier. într-o odăiță se sfătuiesc tipografii. în alta, călcătorii. PAS, Z. IV 55. El este călcător cu fierul într-o croitorie. SAHIA, U.R.S.S. 115. 2. Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. Călcător de drepturile altuia. ISPIRESCU, L. 43. 3. Prădător, hoț. Afurisește... pre călcătorii acestui așezămînt. NEGRUZZI, S. I 241. Forme diferite ale cuvantului calcator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTÓR: CĂLCĂTÓR1 calcatoroáre n. 1) Perniță pe care se calcă hainele. 2) Pedală la stative pe care se apasă pentru a schimba ițele. 3) Mecanism la mașinile de cusut care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor. /a călca + sufix calcatorător Forme diferite ale cuvantului calcator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTÓR: CĂLCĂTÓR2, -OÁRE, călcători, -oare, substantiv masculin și forme 1. Persoană care are meseria de a calcă haine, rufărie. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. – Din călca + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului calcator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTOR: CĂLCĂTOR substantiv (tehnic) 1. apăsător, ceapraz. (calcator la mașina de cusut.) 2. ceapraz, (regional) ceaprazar, zimțar. (calcator pentru dinții pînzei de ferăstrău.) 3. talpă, (popular) tălpigă. (calcator la scaunul dogarului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru călcător: călcătór, -oáre adjectiv Care calcă. substantiv neutru, plural oare. Scăunașu războĭuluĭ de țesut. Lin de călcat strugurĭ. S. forme, plural orĭ. Moldova Ceapraz (p. dințiĭ ferăstrăuluĭ). Forme diferite ale cuvantului calcator: -oáre calatî Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTÓR: CĂLCĂTÓR2 calcatoroáre (calcatoróri, calcatoroáre) m. și forme Persoană care calcă hainele într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. /a călca + sufix calcatorător Forme diferite ale cuvantului calcator: calcatoroáre calcatoróri calcator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTÓR: CĂLCĂTÓR1, călcătoare, substantiv neutru Pânză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc. – Din călca + sufix -tor. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru călcător: călcător a. și m. care calcă: călcător de lege; 2. plural iepele răsboiului de țesut; 3. teasc de călcat struguri. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTÓR: CĂLCĂTÓR1, călcătoare, substantiv neutru Pînză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călcător: călcătór (unealtă, mecanism) substantiv neutru, plural călcătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călcător: călcătór2 (unealtă, mecanism) substantiv neutru, plural călcătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂLCĂTÓR: CĂLCĂTÓR substantiv verbal iapă, pedală, schimbător, tălpig. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru călcător: călcător substantiv verbal IAPĂ. PEDALĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călcător: călcătór (persoană) substantiv masculin, plural călcătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călcător: călcătór1 (persoană) substantiv masculin, plural călcătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CALCATOR' CALCARÓSCalc/așCĂLCÁTCĂLCĂTOÁRECĂLCĂTÓRcălcătoreásăcălcătoricălcătoríecălcătoríță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL călcător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călcător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Călcător, călcătoroare [Atestat: CORESI, PS. 62 / Plural: călcători, călcătoroare / Etimologie: călca + -ător] 1-2 smf, a Înv Învingător. CĂLCĂTÓR1 călcătoroáre n. /a călca + sufix călcătorător. Călcător la mașina de cusut. Călcător pentru dinții pânzei de ferăstrău. Călcător la scaunul dogarului. Călcător la mașina de cusut. Călcător pentru dinții pînzei de ferăstrău. Călcător la scaunul dogarului. CĂLCĂTÓR2 călcătoroáre călcătoróri, călcătoroáre m. /a călca + sufix călcătorător. |
GRAMATICA cuvântului călcător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călcător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul călcător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE călcător? Vezi cuvântul călcător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călcător?[ căl-că-tor ] Se pare că cuvântul călcător are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL călcător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și da seama?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul călcător are forma: călcătoáre
