 | as |
|
| Călător [ că-lă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU călător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului calator în mai multe dicționareDefinițiile pentru calator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLĂTÓR: CĂLĂTÓR2, -OÁRE, călători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care călătorește; drumeț, Se-ntoarse să ia tot vagonul de martor la neobrăzarea călătorului de pe scară. DUMITRIU, N. 6. La fereastră călătorii se îngrămădeau vorbind tare, întrebînd, glumind și aprinzîndu-și țigările. PETRESCU, S. 40. Și cît era de limpede izvorul, Cînd a trecut, cu setea-i, călătorul! CERNA, P. 146. Din zări un tînăr călător, Sosind pe-acolo, s-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. Luîndu-și ziua-bună de la călătoarea încredințată lui, iute se întoarnă înapoi. CREANGĂ, P. 95. • (Poetic) Într-un răstimp au prins a trece gîște sălbatice stoluri după stoluri... Mitrea își aminti, la glasul acelor călătoare aripate, de toamna cînd zăcuse. SADOVEANU, M. C. 206 Forme diferite ale cuvantului calator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂTOR: CĂLĂTOR substantiv, adjectiv 1. substantiv drumeț, (regional) drumaș, (Transilvania) drumar, drumătoriu, (învechit) strainic. (Un calator obosit de drum.) 2. substantiv trecător. (Un calator întîrziat trecea strada.) 3. substantiv pasager, voiajor. (Un calator din autobuz.) 4. adjectiv nomad, (învechit) nomadic. (Populație calator.) 5. adjectiv migrator, (regional) mutător. (Păsări calator.) 6. adjectiv voiajor. (Porumbel calator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLĂTÓR: CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care călătorește, care se află în călătorie. 2. Adj. (Despre popoare) Nomad. 3. Adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator. 4. Adj. figurat Care trece repede; trecător, nestatornic. – Cale + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului calator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLĂTÓR: CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care călătorește, care se află în călătorie. 2. Adj. (Despre popoare) Nomad. 3. Adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator. 4. Adj. figurat Care trece repede; trecător, nestatornic. – Cale + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului calator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călător: călător, calatoroare [Atestat: PRAV. 121 / Plural: calatori, calatoroare / Etimologie: cale + -ător] 1-4 smf, a (Persoană) care călătorește sau care se află în călătorie. 5 a (despre popoare; îoc stătător) Nomad. 6 a (despre păsări) Migrator. 7 a (Fig; despre timp, sentimente) Care trece repede Si: nestatornic, trecător. Forme diferite ale cuvantului calator: calatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLĂTÓR: CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care călătorește, care e în călătorie. 2. (Despre popoare) Nomad. 3. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator. 4. figurat Care trece repede; trecător. – Din cale + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului calator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru călător: călătór, -oáre substantiv și adjectiv (despre cale). Care e în călătorie, drumeț: un călător, o ceată călătoare. Care face călătoriĭ marĭ: Marco Polo a fost un călător celebru. Păsărĭ călătoare, acelea care ĭarna pleacă în țările calde. Forme diferite ale cuvantului calator: -oáre calatî Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂTÓR: CĂLĂTÓR1 calatoroáre (calatoróri, calatoroáre) 1) Care călătorește; care este în călătorie. 2) (despre păsări) Care pleacă să ierneze în țările calde; migrator. 3) (despre popoare) Care migrează. /cale + sufix calatorător Forme diferite ale cuvantului calator: calatoroáre calatoróri calator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂTÓR: CĂLĂTÓR2 calatoroáre (calatoróri, calatoroáre) m. și forme Persoană care călătorește. /căle + sufix calatorător Forme diferite ale cuvantului calator: calatoroáre calatoróri calator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂLĂTÓR: CĂLĂTÓR adjectiv verbal efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, verb reflexiv:emelnic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călător: călătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural călătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural călătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru călător: călător adjectiv verbal EFEMER. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. verb reflexiv:EMELNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călător: călătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural călătóri; forme singular și plural călătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂLĂTOR: CĂLĂTOR, Bucure (Sd X); -escu, act. < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'CALATOR' CALATHEACALÁTHOScalatidíucalatîrCĂLĂTÓRcălătoréscCĂLĂTORÍCĂLĂTORÍEcălătoríre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CĂLĂTOR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un cĂlĂtor obosit de drum. Un cĂlĂtor întîrziat trecea strada. Un cĂlĂtor din autobuz. Populație cĂlĂtor. Păsări cĂlĂtor. Porumbel cĂlĂtor. Călător, cĂlĂtoroare [Atestat: PRAV. 121 / Plural: cĂlĂtori, cĂlĂtoroare / Etimologie: cale + -ător] 1-4 smf, a Persoană care călătorește sau care se află în călătorie. Un cĂlĂtor obosit de drum. Un cĂlĂtor întârziat trecea strada. CĂLĂTÓR1 cĂlĂtoroáre cĂlĂtoróri, cĂlĂtoroáre 1 Care călătorește; care este în călătorie. /cale + sufix cĂlĂtorător. CĂLĂTÓR2 cĂlĂtoroáre cĂlĂtoróri, cĂlĂtoroáre m. /căle + sufix cĂlĂtorător. |
GRAMATICA cuvântului CĂLĂTOR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CĂLĂTOR poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE călător? Vezi cuvântul călător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călător?[ că-lă-tor ] Se pare că cuvântul călător are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CĂLĂTOR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și lua inima în dinți?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul călător are forma: călătóri
