 | as |
|
| Călăreţ [ că-lă-reţ ] VEZI SINONIME PENTRU călăreţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului calaret în mai multe dicționareDefinițiile pentru calaret din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLĂREȚ: CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, substantiv masculin și forme I. 1. Persoană care călărește; amator sau specialist în călărie. Auzi trecind un călăreț, îl auzi cum cotește pe după dealul Merilor. CAMILAR, TEM. 130. Din Poienița vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368. Domnișoara, prima și ultima călăreață de forță a companiei, dă tîrcoale în arenă pe veteranul ei armăsar albaneză CARAGIALE, N. forme 71. Precum gîndesc, Meleli va cîștiga, căci e bun călăreț. NEGRUZZI, S. I 40. 2. (Învechit, la masculin) Soldat din cavalerie; călăraș. [Calul] era demult deprins cu șaua și știa chiar ceasul de dimineață la care pornea înspre cîmp ca să-și poarte călărețul prin fața regimentului. GÎRLEANU, L. 33. A venit un tîlhar de general, cu un regiment de călăreți, și toate oalele mi le-a spart. RETEGANUL, P. II 20. Călăreții împlu cîmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn. EMINESCU, O. I 148. A trimis pe loc pre căpitanul Turculeț c-o strajă de călăreți. NEGRUZZI, S. I 170. • (Adjectival) Plecă... luînd cu dînșii și mai mulți ostași călăreți și înarmați. ISPIRESCU, L. 134. Garda călăreață nu știm de cît era. BĂLCESCU, O. I 14. II. (Numai la m.) Denumire dată unor piese și instrumente: a) numele unor piese mici de fier, prin care se trec firele la războiul de țesut; b) piesă mică de fir de platină, care se așază pe brațele unei balanțe analitice pentru a obține echilibrul balanței; c) (la plural ) armaturi scurte într-o piesă de beton armat. Forme diferite ale cuvantului calaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLĂREȚ: CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria. ♦ (învechit) Călăraș (1). 2. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – latina caballaricius. Forme diferite ale cuvantului calaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLĂREȚ: CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, adjectiv, substantiv 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria. ♦ (învechit) Călăraș (1). 2. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – latina caballaricius. Forme diferite ale cuvantului calaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călăreț: călăréț, calareteáță [Atestat: M. COSTIN, ap. LET. I, 315 / 6 / Plural: calareti, calarete / Etimologie: moștenit din latinescul caballaricius, -ia, -ium] 1-2 smf, a (Persoană) care călărește. 3 substantiv masculin (Înv) Călăraș. 4 substantiv masculin Placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate Si: călăreț. 5 substantiv masculin Piesă mică de sârmă, de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul. 6 substantiv masculin Piesă mică de sârmă, de forma literei U, care servește la închiderea unui circuit. 7 substantiv masculin Bară scurtă de oțel și de beton folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. Forme diferite ale cuvantului calaret: calareteáță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLĂREȚ: CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, substantiv masculin și forme I. S. m. și forme Persoană care călărește. ♦ (învechit) Călăraș. II. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) numele unor mici piese de fier prin care se trec firele la războiul de țesut; b) piesă mică de fir de platină, care se așază pe brațele unei balanțe analitice pentru a obține echilibrul; c) (la plural ) armături scurte într-o piesă de beton armat. – latina *caballaricius. Forme diferite ale cuvantului calaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru călăreț: călăréț, -eáță substantiv și adjectiv, plural forme ețe (despre călare). Care umblă călare: un călăreț, o baterie călăreață. Figură în jocu de șah. La Romanĭ, cavaler, om din clasa care era între optimațĭ și plebe. Forme diferite ale cuvantului calaret: -eáță calat Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru călăreț: călăreț m. 1. cel ce umblă călare; 2. soldat din cavalerie; 3. figură în jocul șahului; 4. cetățean roman aparținând la unul din cele trei ordine: senat, călăreți, plebei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂREȚ: CĂLĂRÉȚ calareti m. 1) Persoană care merge călare pe cal. 2) Sportiv care practică sportul numit călărie. /<lat. caballaricius Forme diferite ale cuvantului calaret: calareti Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂREȚ: CĂLĂREȚ s. 1. (termen militar) cavalerist, (învechit) călare, călăraș, răitar. 2. (tehnic) cavaler. (calaret la o balanță.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călăreț: călăréț adjectiv masculin, substantiv masculin, plural călăréți; forme singular călăreáță, plural călăréțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călăreț: călăréț adjectiv masculin, substantiv masculin, plural călăréți; forme călăreáță, plural călăréțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Călăreț: Călăreț ≠ pedestru Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CALARET' CĂLÁREcălărealăcălăréscCĂLĂRÉȘTECălărețCĂLĂRÍCĂLĂRÍECălăriiCĂLĂRÍME |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Călăreț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călăreț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Călăréț, călărețeáță [Atestat: M. I, 315 / 6 / Plural: călăreți, călărețe / Etimologie: moștenit din latinescul caballaricius, -ia, -ium] 1-2 smf, a Persoană care călărește. CĂLĂRÉȚ călăreți m. Călăreț la o balanță. Călăreț la o balanță. |
GRAMATICA cuvântului Călăreț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călăreț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Călăreț poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE călăreţ? Vezi cuvântul călăreţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călăreţ?[ că-lă-reţ ] Se pare că cuvântul călăreţ are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Călăreț |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: potcapul-călugărului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul călăreț are forma: călăreáță
La plural substantivul călăreț are forma: călăréți
