 | as |
|
| Călăfătui [ că-lă-fă-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU călăfătui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului calafatui în mai multe dicționareDefinițiile pentru calafatui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a călăfătui (forma la infinitiv) A călăfătui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLĂFĂTUI: CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, v b. IV. tranzitiv A astupa găurile unei luntri, ale unei corăbii etc. cu calafat. Arabul evadase. Barca n-o putuse lua, că era păzită de santinelă. Se mulțumise să fugă pe mare cu sicriul pe care-l chituise și-l.călăfătuise bine ca să nu intre apă în el. BART, E. 276. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLĂFĂTUI: CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, verb IV. tranzitiv A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + sufix -ui. conform limba neogreacă kalafatizo. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLĂFĂTUI: CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, verb IV. tranzitiv A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + sufix -ui. conform limba neogreacă kalafatizo. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călăfătui: călăfătui verb tranzitiv: [Atestat: CANTEMIR, I. I. I, 157 / V: calafatuiIfăcalafatui / prezentul indicativ: calafatuiiésc / Etimologie: calafat] A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călăfătui: călăfătuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călăfătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călăfătuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural călăfătuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călăfătui: călăfătuí (a calafatui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călăfătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călăfătuiá; conjunctiv prezent 3 să călăfătuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLĂFĂTUI: CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, verb IV. tranzitiv A astupa găurile unei luntre, corăbii etc. cu calafat. – limba neogreacă kalafatizo. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru călăfătui: călăfătui vezi a astupa crăpăturile unei corăbii cu câlți și a le unge apoi cu păcură. [greacă mod.]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂFĂTUI: CĂLĂFĂTUI verb a calfata. (calafatui puntea unei nave.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CALAFATUI' călădắuCălaecalăfCALAFÁTCĂLĂFĂTUÍCĂLĂFĂTUÍREcălăfătuítCALAFINDEȘTICĂLÁI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CĂLĂFĂTUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călăfătui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 157 / V: cĂlĂfĂtuiIfăcĂlĂfĂtui / prezentul indicativ: cĂlĂfĂtuiiésc / Etimologie: calafat] A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. Călăfătuí a cĂlĂfĂtui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călăfătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călăfătuiá; conjunctiv prezent 3 să călăfătuiáscă. CĂlĂfĂtui puntea unei nave. CĂlĂfĂtui puntea unei nave. |
GRAMATICA cuvântului CĂLĂFĂTUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călăfătui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CĂLĂFĂTUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE călăfătui? Vezi cuvântul călăfătui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călăfătui?[ că-lă-fă-tu-i ] Se pare că cuvântul călăfătui are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CĂLĂFĂTUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ghiveci călugăresc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
