Definiție cal de apa

Cautăm definiția cuvântului cal de apa în mai multe dicționare

Definițiile pentru cal de apa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAL:
CAL, cai, substantiv masculin

1. Animal domestic erbivor, cu copita, nedespicată (în special, spre deosebire de armăsar, masculul castrat), care servește omului la călărie, la tras vehicule și la dus poveri. Cal de ham. Cal de călărie. Cal de curse. ▭ În fața casei, legat la par, sta în ploaie un cal urît, ros de ham. CAMILAR, TEM. 51. Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. Calul... începe a sări în două picioare, forăind. CREANGĂ, P. 185. Caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. Am obosit ca un cal de poștă ce nu-și are tainul la verb reflexiv:eme. ALECSANDRI, T. I 373. Calul de dar nu se caută în gură (sau la dinți) (= lucrurile primite în dar se iau așa cum sînt, fără să se mai țină seamă de defecte). Cunoscut ca un cal breaz.
       • Expresia: A fi (sau a ajunge) cal de poștă (sau cal de tramvai) = a alerga mult; a fi muncit peste măsură,, a fi întrebuințat la toate, trimis în toate părțile. Sărmane,, biete Barbule! ai ajuns cal de poștă împregiurul horii. ALECSANDRI, T. 85. Cal de bătaie = persoană foarte hărțuită, trasă din toate părțile, muncită; subiect, problemă de care se ocupă insistent multă lume, sau care vine mereu ca preocupare exclusivă a cuiva. A fi cal de dîrvală vezi dîrvală. A face (pe cineva) din cal măgar = a face (pe cineva) să ajungă dintr-o situație mai bună într-una mai rea, a degrada; a înjosi, a umili. Ia ascultați, măi, dar de cînd ați pus voi stăpinîre pe mine? zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253. A ajunge din cal măgar = a ajunge într-o stare sau situație mai rea, mai proastă. A umbla după potcoave de cai morți vezi potcoavă. A-și juca calul = a-și face mendrele. Știu eu năzdrăvănii de-ale spînului; și să fi verb reflexiv:ut, de demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul. CREANGĂ, P. 219. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri fantastice, imposibile, de necrezut. Cred că visezi cai verzi, prietene. CAMILAR, N. I 112. Ia păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți, că eu sînt Stan pățitul. CREANGĂ, P. 179. La paștile cailor (sau calului) = niciodată. O fugă de cal = distanță nu prea mare. Aud, cucoane?... dacă-i lungă poșta de-nainte?... Ba nu... ian cît cole, o palmă de loc, o fugă de cal... N-ai apucat a porni bine și ai și ajuns. ALECSANDRI, T. 45. Calul dracului = (depreciativ) femeie bătrînâ, rea;, baborniță, verb reflexiv:ăjitoare.
       • Calul-troian = (cu aluzie la legendarul cal de lemn dăruit de greci troienilor) stratagemă de care se folosește un dușman pentru a reuși să pătrundă în tabăra adversă; inamic deghizat sub masca unui binefăcător. Vapoare mari [americane] ca niște cai troieni Aruncă gheara ancorei în portugheză BOUREANU, S. P.

4. Cal-putere = unitate de putere (egală cu 75 kilogrammetri pe secundă) cu care se măsoară forța motrice a unei mașini mișcate cu vapori de apă sau cu carburanți. Remorcherele de sute de cai-putere trec duduind din toate mașinile. BOGZA, C. O. 405.
       • (Poetic) Cu mii de cai-putere Se crapă zorii unei alte ere! BENIUC, vezi 91.
♦ (termen militar, învechit) Cal de friză = baraj tehnic contra infanteriei, făcut dintr-un schelet de lemn sau de fier îmbrăcat cu sîrmă ghimpată.

2. Nume dat unor aparate sau piese care seamănă cu un cal: a) numele unui aparat de gimnastică, peste care se fac sărituri; b) figură în forma unui cap de cal la jocul de șah.

3. Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă. Cal-de-mare (sau, rar, calul-mării) = mic pește marin al cărui cap seamănă cu acela al calului (Hippocampus). Împrejuru-ne s-adună Ale curții mîndre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalți cu steme-n frunte. EMINESCU, O. I 101.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cal

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cal:
cal substantiv masculin [Atestat: COD. VOR. 122/13 / Plural: cai / Etimologie: moștenit din latinescul caballus] 1 Animal domestic erbivor, imparicopitat, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus). 2 (Pre) Armăsar castrat. 3-4 (Îe; șîs) (A fi sau a ajunge) cal de poștă (sau de curse) (A fi) om întrebuințat la toate. 5-6 (Îae; îas) (A fi) om muncit peste măsură. 7-8 (Îe; șîs) (A fi) cal de bătaie (A fi) persoană hărțuită, muncită (de toți). 9-10 (Îae; îas) (A fi) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu în prim-plan. 11 (Îe) A face (sau a ajunge) din cal măgar A face să ajungă sau a ajunge într-o situație mai rea decât cea inițială. 12-13 (Îe; șîs) (A visa sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) (A-și închipui sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. 14 (Îlav) La Paștele cailor Niciodată. 15 (Îs) O alergătură (sau o fugă) de cal O distanță (destul de mică). 16 (Îs) calul dracului Femeie bătrână și rea. 17 (Îas) verb reflexiv:ăjitoare. 18 (Ent; reg; îas; șîs calul-popii, cal-turtit) Libelulă. 19 (Îc) cal-putere Unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 kilogrammetri forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 20 (Șîs) cal cu mânere Aparat de gimnastică. 21 Piesă la jocul de șah care are forma unui cap de cal (1). 22 (La mori) Una dintre cele două bucăți de laț, care împreună cu spetezele, țin coșul și alcătuiesc scara coșului. 23 (La mori) Aparat de lemn prin care se ridică sau se coboară piatra morii pentru a face faina mai mare sau mai măruntă Si: armăsar. 24 Una dintre grinzile perpendiculare pe direcția punții morii, pe care se reazemă unul dintre capetele punții. 25 (La mori) Grindă pe care este așezat scocul. 26 Fiecare dintre bârnele de la acoperișul casei care se află sub al patrulea căprior și care se îmbucă la capete cu alte bârne numite iepe, formând împreună scaunul podului. 27 (regional: la războiul de țesut) Împiedicătoare de la sulul dinapoi. 28 (regional) Aparat de lemn pentru depănatul bumbacului. 29 Suport pentru lemnele de foc (de pe vatră). 30 (Agr.: lpl) Prese ale mașinii de treierat care scutură paiele de boabe și le evacuează. Vz. scuturător. 31 Nume ale unei figuri a jocului de copii cal în buși. 32 (Ast; art) Constelația Leului. 36 (Trs; înv) Cantitate de pește care cât se putea încărca pe un cal. 34 Nume al unui dans țărănesc. 35 Melodie după care se execută acest dans. 36 cal-de-mare Mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus hippocampus). Si: călușel (3) cal-de-mare, căluț-de-mare, (liv) hipocamp (7). 37 (Bot; regional; îc) Caii-popii Omag (Aconitum napellus).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CAL

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CAL:
CAL (latina caballus) substantiv masculin

1. (zoologie) Animal domestic erbivor de talie mare, caracterizat prin copita nedespicată, stomac unicompartimental și lipsa veziculei biliare. Originar din Europa și Asia, este răspîndit în prezent pe toate continentele; provine din trei strămoși: cal diluvial (Equus robustus), cal mongol (E. Przewalski) și cal tarpanic (E. Gmelini). Există mai multe rase de c.: pentru călărie, tracțiune și samar. Unele popoare folosesc în alimentație carnea de cal și laptele de iapă. În România, prin încrucișarea raselor selecționate cu cele locale s-au obținut rase ameliorate: cal semigreu românesc, cal ameliorat de munte, cal de sport românesc, cai locali ameliorați din zona de șes, podiș și coline.
♦ Cal semigreu românesc, format în patru variante, fiecare utilizînd rasa ardenă. Are talia 151-156 cm, greutate de 550 kg, format dreptunghiular, constituție robustă, aptitudini pentru tracțiune. Cal Ameliorat de munte, rezultat din încrucișarea rasei huțulă cu rase locale din Bucovina. Prezintă dezvoltare corporală mică, talia de 135 cm, greutatea de 350 kg, format dreptunghiular, constituție robustă, aptitudini pentru samar, călărie și tracțiune.

2. Aparat de gimnastică prevăzut cu două mînere pe care se sprijină mîinile sportivului, în timp ce cu picioarele execută diferite mișcări de balansare sau de rotire. Fără mînere este folosit la sărituri.

3. Piesă la jocul de șah, de forma unui cap de cal (1).

4. (zoologie) Cal-de-mare = căluț-d-mare.

5. (entomologie) Calul-dracului (sau -popii) = libelulă.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

CAL

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAL:
CAL, cai, substantiv masculin

1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte.
• Expresia: A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; verb reflexiv:ăjitoare.
• Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor.

2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1).

3. Compuse: (entomologie) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (ihtiologie) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus).

– latina caballus.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAL

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAL:
CAL, cai, substantiv masculin

1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte.
• Expresia: A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; verb reflexiv:ăjitoare.
• Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă.

2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1).

3. Compuse: (entomologie) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (ihtiologie) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2). (Hippocampus hippocampus).

– latina caballus.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAL

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAL:
CAL, cai, substantiv masculin

1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); (prin restricție) armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) (= lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seamă de defecte).
• Expresia: A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = persoană hărțuită, muncită de toți; problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La paștile cailor (sau calului) = niciodată. O fugă de cal = o distanță nu prea mare. Calul dracului = baborniță; verb reflexiv:ăjitoare.
♦ Compus: cal-putere = unitate de putere egală cu 75 de kilogrammetri pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor.

2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1): a) aparat de gimnastică pentru sărituri; b) piesă în forma unui cap de cal la jocul de șah.

3. Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă; cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus).

– latina caballus.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CAL

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CAL:
CAL substantiv

I.

1. Calu fam. (Șez);

– Cercel (Drag 126); -l, fam. (17 A IV 68; Sur VII 238); Călulești substantiv (Mus) și Valea Călului (sic), (ib.).

2. + -oni, -oi: Caloi b. (Giur); Calona popa (16 B I 161) sau din altă temă.

3. + -ota, (ca în; Vacotă, Bootă etc. < vacă, bou); Cálota, pren., 1640 (Cîmp; Pom; AO XXI 171);

– fam., boier (Tis) etc.; Calot/escu (Am); -ești s.; Calotiță, act.; Călotici, Mătei (17 B III 285); Calotici zis și Calotin și Calota armașul (AO XVII 435, 451, XVIII).

4. Deformat prin fonetica ungară: Călata substantiv < limba maghiară Kalota cu o > a (Drăg 454).

5. + -uș:
• Căluș., Călușelul (17 B II212).

6. + -uț, Căluțu, Toader (Șchei I), + -an: Căluțanul (Sur IX).

7. Căluțoiu, N. (î Div).

8. + -an, Călan, P. (Mag Br).

9. Compuse: Calalb (Bîr V); Calbor N., ard., 1757 (RA 409) (< cal + bour?); Calorîpă t. (16 B I 54).

10. Din altă temă (?): Calușa forme, dobr. (RI XI, 28).

II. Din plural cai:

1. Prob. Căiata t.

2. Căiuțul substantiv (Dm 28), singular format din plur. *Căiuți < cai iuți.

3. Căieriu fam. (Șez).

4. Căilă, T., ard.; Căiță, Bucur (Mag Br).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

cal

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cal:
cal m.

1. animal domestic din familia solipedelor, care servă Ia tras, călărit și transport: calul de dar nu se caută după dinți (cari indică vârsta-i); figurat cal de bătaie, motiv aparent, pricină neîntemeiată: cai verzi (pe pereți), născociri mincinoase;

2. nume de animale: cal de mare, numele vulgar al hipocampului; calu dracului, numele popular al libelulei; figurat și fam. muiere rea;

3. unitate pentru evaluarea măsurei unei mașini de aburi: mașină de zece cai;

4. plural Moldova cele două lemne cari sprijină coșul morii (aduc de o iature întru câtva cu un cap de cal):

5. scaunul cu patru picioare al dulgherului;

6. trecut piedica la sulul dinapoi al răsboiului. [latina CABALLUS, cal, mai ales prost: sensurile tehnice pornesc de la ideia de «suport», calul fiind considerat și ca animal purtător de sarcini].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cal

Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru cal:
cal, cai substantiv masculin Animal domestic erbivor cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus).
♦ Calul năzdrăvan = cal fantastic, prezent într-o arie mitologică vastă, având la români două calități: mijloc de transport aero-spațial viu și sfătuitor al eroului.

– Din latina caballus.
Definiție sursă: Dicționar religios

CAL

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAL:
CAL s.

1. (zoologie) cabalină, (popular și deprindere) mărțînă.

2. (ihtiologie) cal-de-mare (Hippocampus hippocampus) = căluț-de-mare (rar) hipocamp.

3. (tehnic) călușel, război. (cal la moara de vînt.)

4. (tehnic) scaun. (cal la scăunoaie.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cal

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cal:
cal, cai substantiv masculin

1. bărbat înalt.

2. (deț.) țigară.

3. zar.

4. (la sg.

– tox.) heroină.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

cal

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cal:
cal substantiv masculin, plural cai, articulat caii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cal

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cal:
cal substantiv masculin, plural cai, articulat cáii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CAL-

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CAL-:
CAL- vezi cali-.
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CUVINTE APROPIATE DE 'CAL DE APA'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CAL-

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cal- dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

3-4 Îe; șîs A fi sau a ajunge cal- de poștă sau de curse A fi om întrebuințat la toate.

7-8 Îe; șîs A fi cal- de bătaie A fi persoană hărțuită, muncită de toți.

11 Îe A face sau a ajunge din cal- măgar A face să ajungă sau a ajunge într-o situație mai rea decât cea inițială.

15 Îs O alergătură sau o fugă de cal- O distanță destul de mică.

16 Îs cal-ul dracului Femeie bătrână și rea.

18 Ent; reg; îas; șîs cal-ul-popii, cal--turtit Libelulă.

19 Îc cal--putere Unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 kilogrammetri forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor.

20 Șîs cal- cu mânere Aparat de gimnastică.

31 Nume ale unei figuri a jocului de copii cal- în buși.

36 cal--de-mare Mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului Hippocampus hippocampus.

Si: călușel 3 cal--de-mare, căluț-de-mare, liv hipocamp 7.

Cal- la moara de vînt.

Cal- la scăunoaie.

Cal- la moara de vânt.

Cal- la scăunoaie.

GRAMATICA cuvântului CAL-?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cal-.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CAL- poate fi: substantiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CAL- sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
La plural substantivul CAL are forma: cai

CUM DESPART ÎN SILABE cal?

Vezi cuvântul cal desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cal?

[ cal ]
Se pare că cuvântul cal are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL CAL-

Inţelegi mai uşor cuvântul cal- dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

A fi sau a ajunge cal de poștă sau cal de tramvai = a alerga mult; a fi muncit peste măsură,, a fi întrebuințat la toate, trimis în toate părțile

Cal de bătaie = persoană foarte hărțuită, trasă din toate părțile, muncită; subiect, problemă de care se ocupă insistent multă lume, sau care vine mereu ca preocupare exclusivă a cuiva

A face pe cineva din cal măgar = a face pe cineva să ajungă dintr-o situație mai bună într-una mai rea, a degrada; a înjosi, a umili

A ajunge din cal măgar = a ajunge într-o stare sau situație mai rea, mai proastă

A-și juca calul = a-și face mendrele

A visa sau a vedea, a spune cai verzi pe pereți = a-și închipui sau a spune lucruri fantastice, imposibile, de necrezut

La paștile cailor sau calului = niciodată

O fugă de cal = distanță nu prea mare

Calul dracului = depreciativ femeie bătrînâ, rea;, baborniță, verb reflexiv:ăjitoare

Calul-troian = cu aluzie la legendarul cal de lemn dăruit de greci troienilor stratagemă de care se folosește un dușman pentru a reuși să pătrundă în tabăra adversă; inamic deghizat sub masca unui binefăcător

Cal-putere = unitate de putere egală cu 75 kilogrammetri pe secundă cu care se măsoară forța motrice a unei mașini mișcate cu vapori de apă sau cu carburanți

♦ termen militar, învechit Cal de friză = baraj tehnic contra infanteriei, făcut dintr-un schelet de lemn sau de fier îmbrăcat cu sîrmă ghimpată

Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă

Cal-de-mare sau, rar, calul-mării = mic pește marin al cărui cap seamănă cu acela al calului Hippocampus

Zoologie Cal-de-mare = căluț-d-mare

Entomologie Calul-dracului sau -popii = libelulă

Calul de dar nu se caută la dinți sau în gură = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte

A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult

Cal de bătaie = a persoană hărțuită, muncită de toți; b problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan

A face sau a ajunge din cal măgar = a face să ajungă sau a ajunge într-o situație mai rea de cum a fost

A visa sau a vedea, a spune cai verzi pe pereți = a-și închipui sau a spune lucruri imposibile, de necrezut

La Paștele cailor = niciodată

O alergătură sau o fugă de cal = o distanță destul de mică

Calul dracului = femeie bătrână și rea; verb reflexiv:ăjitoare

Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor

Compuse: entomologie calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă; ihtiologie cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp 2 Hippocampus hippocampus

Calul de dar nu se caută la dinți sau în gură = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte

A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult

Cal de bătaie = a persoană hărțuită, muncită de toți; b problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan

A face sau a ajunge din cal măgar = a face să ajungă sau a ajunge într-o situație mai rea de cum a fost

A visa sau a vedea, a spune cai verzi pe pereți = a-și închipui sau a spune lucruri imposibile, de necrezut

La Paștele cailor = niciodată

O alergătură sau o fugă de cal = o distanță destul de mică

Calul dracului = femeie bătrână și rea; verb reflexiv:ăjitoare

Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă

A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult

Cal de bătaie = persoană hărțuită, muncită de toți; problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan

A face sau a ajunge din cal măgar = a face să ajungă sau a ajunge dintr-o situație mai bună într-una mai rea

A visa sau a vedea, a spune cai verzi pe pereți = a-și închipui sau a spune lucruri imposibile, de necrezut

La paștile cailor sau calului = niciodată

O fugă de cal = o distanță nu prea mare

Calul dracului = baborniță; verb reflexiv:ăjitoare

♦ Compus: cal-putere = unitate de putere egală cu 75 de kilogrammetri pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor

Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă; cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului Hippocampus

♦ Calul năzdrăvan = cal fantastic, prezent într-o arie mitologică vastă, având la români două calități: mijloc de transport aero-spațial viu și sfătuitor al eroului

Ihtiologie cal-de-mare Hippocampus hippocampus = căluț-de-mare rar hipocamp

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CAL-

cabalină mărțână călușel război scaun
VEZI SINONIME PENTRU cal- PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nonfigurativ, -ă, nonfigurativi, -e, adjectiv în sintagma artă nonfigurativă?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a nu-i conveni cuiva; a nu avea curaj, a nu cuteza
plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete prenanthes purpurea
artă abstractă
fracție ordinară mai mare decât un întreg
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?