 | as |
|
| Căinţă [ că-in-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU căinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cainta în mai multe dicționareDefinițiile pentru cainta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂINȚĂ: CĂÍNȚĂ, căințe, substantiv feminin 1. Regret, remușcare. 2. (termen bisericesc) Durere a sufletului și repulsie față de păcatele săvârșite, împreună cu hotărârea de a nu mai păcătui în viitor. – Căi + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂINȚĂ: CĂINȚĂ substantiv mustrare, pocăință, regret, remușcare, părere de rău, (rar) penitență, pocăială, (învechit) înfrîngere, pocaianie, (franțuzism învechit) repentir. (Simțea o sinceră cainta pentru cele făcute.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂINȚĂ: CĂÍNȚĂ, căințe, substantiv feminin Părere de rău, regret, remușcare. Ochii mei înoată-n lacrimi de căință. IOSIF, T. 221. Inima-i sîngera, răsipită în tîrzii și zadarnice căințe. ODOBESCU, S. III 209. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂINȚĂ: CĂÍNȚĂ caintae forme Părere de rău cauzată de o nereușită sau de o faptă nesocotită; mustrare de cuget; remușcare; regret. [silabe că-in-] /a (se) căi + sufix caintaință Forme diferite ale cuvantului cainta: caintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru căință: căință forme 1 durere pentru săvârșirea unui păcat: după căință pocăința; 2. părere de rău de a fi făcut sau nu ceva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căință: căínță substantiv feminin [Atestat: PRAV. 869 / Plural: caintațe / Etimologie: căi + -ință] Părere de rău Si: căire, regret, remușcare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂINȚĂ: CĂÍNȚĂ, căințe, substantiv feminin Părere de rău, regret, remușcare. – Din căi + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂINȚĂ: CĂÍNȚĂ, căințe, substantiv feminin Părere de rău, regret, remușcare. – Căi + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căință: căínță substantiv feminin (silabe -in-ță), genitiv dativ articulat căínței; plural căínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru căință: căínță forme, plural e și (est) ĭ. Regret al faptelor mele. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căință: căínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat căínței; plural căínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CAINTA' CâinosCÂINOȘÉNIEcâinoșíeCAINOZÓICCĂÍNȚĂCaioniCAIRcăirácăíre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CĂINȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căinţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Simțea o sinceră cĂinȚĂ pentru cele făcute. CĂÍNȚĂ cĂinȚĂe forme Părere de rău cauzată de o nereușită sau de o faptă nesocotită; mustrare de cuget; remușcare; regret. [silabe că-in-] /a se căi + sufix cĂinȚĂință. 869 / Plural: cĂinȚĂțe / Etimologie: căi + -ință] Părere de rău Si: căire, regret, remușcare. |
GRAMATICA cuvântului CĂINȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căinţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CĂINȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căinţă? Vezi cuvântul căinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căinţă?[ că-in-ţă ] Se pare că cuvântul căinţă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CĂINȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu dor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul căință are forma: căínțe
