 | as |
|
| Căciulă [ că-ci-u-lă ] VEZI SINONIME PENTRU căciulă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului caciula în mai multe dicționareDefinițiile pentru caciula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂCIULĂ: CĂCIÚLĂ, căciuli, substantiv feminin 1. Acoperămînt pentru cap (purtat mai ales iarna), făcut din blană de oaie sau de alt animal. începu Făt-Frumos să strige: Stai, mă, să-mi iau căciula, că mi-a căzut din cap. ISPIRESCU, L. 110. Privitorii, cu căciulile în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307. Un cap cu plete... înfundat într-o căciulă de miel. EMINESCU, N. 33. Bună ziua, căciulă (că stăpînu-tău n-are gură)! se zice, în bătaie de joc, unuia care intră în casă fără să salute. La așa cap, așa căciulă (= cum e omul, așa e și purtarea și faptele lui). • Expresia: A-și lua (sau a-și scoate) căciula = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect. Pe marginea, șoselei doi oameni s-arătară... Și dricul ajungîndu-i, căciulile își luară. MACEDONSKI, O. I 46. Poți (sau trebuie, se cade etc.) să-ți scoți (sau să-ți iei) căciula în fața (sau dinaintea) lui, se spune pentru a arăta că avem respect sau considerație față de cineva. A-i ieși cuiva părul prin căciulă = a) a i se urî așteptînd; b) a o duce greu; a sărăci. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a se simți vinovat. D-aia nu prea avea el coraj... că să știa cu musca pe căciulă. STĂNOIU, C. I. 67. (Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală. Las-o p-aia! Aia-i altă căciulă!... aia a fost la politică, CARAGIALE, O. II 39. A schimba căciula = a schimba înțelegerea, părerea, vorba. A da cu căciula în cîini = a fi cu chef, a face nebunii, a-și face de cap. A scăpa căciula pe apă = a scăpa un prilej, a pierde un lucru fără voie. A purta căciula degeaba = a fi prost. (Despre mîncări sau băuturi) (Bun de) să dai cu căciula-n cîini = foarte gustos. De acolo plecam să încercăm alt vinaț; și-aducea el aminte de niște... sînge-de-iepure, să dai cu căciula-n cîini. M. I. CARAGIALE, 60. ♦ figurat Om, persoană, individ. Plăteam de căciulă cinci franci pășunea. DUMITRIU, B. forme 67. 2. Obiect în formă de căciulă (1) sau care servește de acoperămînt: a) apărătoare așezată deasupra unui coș sau a unui canal vertical pentru a preveni căderea unor corpuri străine în interiorul lui; b) partea superioară a ciupercii; c) căpăcelul de alamă al lămpii, pe unde iese flacăra fitilului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căciulă: căciúlă substantiv feminin [Atestat: IORGA, B. R., 224 / V: (reg) cacaciula / Plural: caciulali, -le / Etimologie: nesigură cf alb cёsulё] 1 Obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului. 2 (Îe) La așa cap, așa caciula Cum este omul, așa este și purtarea lui. 3 (îe) A-i ieși cuiva părul prin caciula A munci din greu. 4 (Îae) A i se urî cuiva așteptând. 5 (Îae) A o duce greu. 6 (Pex; îae) A sărăci. 7 (Îe) Asta-i altă caciula! E altceva, altă socoteală. 8 (Îlav) Cu caciulala în mână Cu umilință. 9-10 (Îe) A da cu caciulala în câini (sau în grădină) A fi cu chef sau a fi beat. 11 (Îe) A chiui în caciula A-și manifesta bucuria, veselia pe ascuns, pe înfundate. 12 (Îe) (A nu avea decât) sula și caciulala A fi sărac pământului. 13 (Îae) A nu avea decât meritul său personal. 14 (Îe) A scăpa caciulala pe apă A pierde prilejul. 15 (Îe) A fi prieten de caciula A fi simplu cunoscut, de bună ziua. 16 (Îe) A-și lua (sau a-și scoate) caciulala de pe cap A-și descoperi capul în semn de salut sau de respect. 17 (Fig) Individ. 18 (Îe) Bună ziua caciula (că stăpânul n-are gură) Se spune în bătaie de joc unei persoane care nu salută. 19 (Îs) Cel cu caciulala roșie Diavolul. 20 (Îc) caciulala-ciobanului Floare nedefinită mai îndeaproape. 21 (Îc) caciulala-havuzului Un fel de burete. 22 (Bot; îc) -la-șarpelui Popenchi (Coprinus atramentarius comatus). 23 (Bot; îc) caciulaIa-cucului Clopoței (Campanula abietina) 24 (Îc) caciulaIa-mocanului Plantă din familia boranginacee (Rindera umbellata). 25 (Bot; îc) caciulala-cucului Clopoței (Campanula pesicifolia). 26 Glugă care se pune în cap în timp de ploaie. 27 (Pan) Parte de sus a ciupercilor, bureților, ca un fel de pălărie deasupra piciorului. 28 (Pan) Moț (la păsări). 29 Capac concav. 30 (Pop; spe) Căpăcel de alamă de la mașinăria lămpii cu o tăietură pe unde iese flacăra fitilului Si: gogoașă. 31 (Îs) caciulala casei Acoperiș al casei. 32 Cioplitură în formă de floare, la capătul stâlpilor Si: (reg) bașlic. 33 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 34 Mănunchi de paie (sau rogoz) răsucit, care se pune în vârful căpițelor de fân. 35 Cioc al leucii la car. 36 Parte a cleștelui mesei de lemnar. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂCIULĂ: CĂCIÚLĂ, căciuli, substantiv feminin 1. Obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă (că stăpânu-tău n-are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. • Expresia: A-și lua (sau a-și scoate) căciula (de pe cap) = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect. La așa cap, așa căciulă = cum e omul, așa e și purtarea lui. A-i ieși (cuiva) părul prin căciulă = a) a i se urî așteptând; b) a o duce greu; a sărăci. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a se simți vinovat. (Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală. A da cu căciula în câini = a fi cu chef, a-și face de cap. (Bun de) să dai cu căciula-n câini = foarte gustos. ♦ figurat Om, persoană, individ. Câte cinci lei de căciulă. 2. Obiect în formă de căciulă (1) (care servește ca acoperământ pentru coșuri, canale etc.). ♦ Partea superioară a ciupercii. – conform albaneză kësul’ë. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂCIULĂ: CĂCIÚLĂ caciulai forme 1) Acoperământ pentru cap confecționat din blană de miel sau de alt animal; cușmă. • A schimba caciulaa a-și schimba atitudinea. A se simți cu musca pe caciula a se simți vinovat. 2) fam. Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă față de toate celelalte persoane; individ; ins. • De caciula de fiecare persoană. 3) Obiect în forma unui astfel de acoperământ. [G.-D. căciulii] /Cuv. autoht. Forme diferite ale cuvantului caciula: caciulai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru căciulă: căciulă forme 1. acoperământul capului, la bărbat, din piele de oaie cu părul sau blana ei; altă căciulă, alt ceva!, altă vorbă (aluziune la exibițiunile vechilor scamatori, cari, aruncând pe jos o căciulă, o schimbau în felurite alte căciuli); 2. ce are forma de căciulă: căciulă unei căpățâni de zahăr; 3. vezi bașlic; 4. trecut glugă. [conform bulg. KAČUL, moț de pasăre, KAČULKA, căciulă)]. vezi muscă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂCIULĂ: CĂCIULĂ substantiv 1. – (Sd X). 2. Căciulat olt. (Giur 78; AO XVIII 474; Sur V); – logică (IO 160); – popa (16 B V 194); -a s; -ești (17 B II 307). 3. Prin contam, cu cuciu-: Cuciulat, dregător, olt. (Tis); -a substantiv (13 – 15 B 24). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂCIULĂ: CĂCIULĂ s. 1. (Moldova și Bucovina) cușmă, (Transilvania și prin Muntenia) șapcă. (Iarna poartă caciula pe cap.) 2. (botanică) pălărie. (caciula la ciuperci.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căciula: căciulá verb reflexiv: [Atestat: PĂSCULESCU, L. P. 133 / prezentul indicativ: nct / Etimologie: căciulă] (Reg) A saluta descoperind capul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căciulă: căciúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat căciúlii; plural căciúli Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căciulă: căciúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat căciúlii; plural căciúli Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂCIULĂ: CĂCIÚLĂ substantiv verbal cap, individ, ins, om, persoană. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru căciulă: căciulă substantiv verbal CAP. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru caciulă: caciúlă substantiv feminin vezi căciulă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CACIULA' cacíțăCACIÚCEAcaciuciacăciúgăCĂCIÚLĂCĂCIULA-ȘÉRPELUIcăciulánCĂCIULÁRcăciulărésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL caciulă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului caciulă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii , 224 / V: reg cacaciulă / Plural: caciulăli, -le / Etimologie: nesigură cf alb cёsulё] 1 Obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului. 2 Îe La așa cap, așa caciulă Cum este omul, așa este și purtarea lui. 3 îe A-i ieși cuiva părul prin caciulă A munci din greu. 7 Îe Asta-i altă caciulă! E altceva, altă socoteală. 8 Îlav Cu caciulăla în mână Cu umilință. 9-10 Îe A da cu caciulăla în câini sau în grădină A fi cu chef sau a fi beat. 11 Îe A chiui în caciulă A-și manifesta bucuria, veselia pe ascuns, pe înfundate. 12 Îe A nu avea decât sula și caciulăla A fi sărac pământului. 14 Îe A scăpa caciulăla pe apă A pierde prilejul. 15 Îe A fi prieten de caciulă A fi simplu cunoscut, de bună ziua. 16 Îe A-și lua sau a-și scoate caciulăla de pe cap A-și descoperi capul în semn de salut sau de respect. 18 Îe Bună ziua caciulă că stăpânul n-are gură Se spune în bătaie de joc unei persoane care nu salută. 19 Îs Cel cu caciulăla roșie Diavolul. 20 Îc caciulăla-ciobanului Floare nedefinită mai îndeaproape. 21 Îc caciulăla-havuzului Un fel de burete. 23 Bot; îc caciulăIa-cucului Clopoței Campanula abietina 24 Îc caciulăIa-mocanului Plantă din familia boranginacee Rindera umbellata. 25 Bot; îc caciulăla-cucului Clopoței Campanula pesicifolia. 31 Îs caciulăla casei Acoperiș al casei. CĂCIÚLĂ caciulăi forme 1 Acoperământ pentru cap confecționat din blană de miel sau de alt animal; cușmă. • A schimba caciulăa a-și schimba atitudinea. A se simți cu musca pe caciulă a se simți vinovat. • De caciulă de fiecare persoană. Iarna poartă caciulă pe cap. Caciulă la ciuperci. Iarna poartă caciulă pe cap. |
GRAMATICA cuvântului caciulă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului caciulă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul caciulă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căciulă? Vezi cuvântul căciulă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căciulă?[ că-ci-u-lă ] Se pare că cuvântul căciulă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL caciulă Inţelegi mai uşor cuvântul caciulă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și lua sau a-și scoate căciula = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect A-i ieși cuiva părul prin căciulă = a a i se urî așteptînd; b a o duce greu; a sărăci A fi sau a se ști, a se simți cu musca pe căciulă = a se simți vinovat Asta sau aia e altă căciulă = aceasta e altceva, altă socoteală A schimba căciula = a schimba înțelegerea, părerea, vorba A da cu căciula în cîini = a fi cu chef, a face nebunii, a-și face de cap A scăpa căciula pe apă = a scăpa un prilej, a pierde un lucru fără voie A purta căciula degeaba = a fi prost Despre mîncări sau băuturi Bun de să dai cu căciula-n cîini = foarte gustos A-și lua sau a-și scoate căciula de pe cap = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect La așa cap, așa căciulă = cum e omul, așa e și purtarea lui A-i ieși cuiva părul prin căciulă = a a i se urî așteptând; b a o duce greu; a sărăci A fi sau a se ști, a se simți cu musca pe căciulă = a se simți vinovat Asta sau aia e altă căciulă = aceasta e altceva, altă socoteală A da cu căciula în câini = a fi cu chef, a-și face de cap Bun de să dai cu căciula-n câini = foarte gustos |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL caciulă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Decât!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul căciulă are forma: căciúli
