 | as |
|
| Cabinet [ ca-bi-net ] VEZI SINONIME PENTRU cabinet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cabinet în mai multe dicționareDefinițiile pentru cabinet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CABINET: CABINÉT, cabinete, substantiv neutru 1. Cameră (într-un apartament) destinată exercitării unei profesii sau a unei munci intelectuale. Andronache s-a închis în cabinetul său. NEGRUZZI, S. I 79. Cabinet medical (sau dentar) = cameră în care medicul (sau dentistul) examinează bolnavii. Sanatoriul are instalație de încălzire centrală și este înzestrat cu cabinete medicale și dentare, bucătărie dietetică, baie, sală de lectură, bibliotecă etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. ♦ (Într-o instituție) încăpere destinată unei persoane cu muncă de răspundere; birou. Cabinetul decanului. Cabinetul ministrului. • (Mai ales în vechea administrație) Șef (sau director) de cabinet = funcționar care pregătește lucrările unui conducător de instituție. Tu n-ai ajuns nici șef de cabinet. BENIUC, 101. Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. Lucrare de cabinet = scriere, lucrare făcută fără o cercetare a faptelor în realitate. [Bălcescu] a folosit scrierile istorice nu pentru a se deda unor lucrări de cabinet, ci pentru a-și exprima ideile sale democrat- revoluționare, pentru a pregăti poporul în vederea revoluției. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 99. (În vechea organizare judecătorească) Cabinet de instrucție = birou în care se făcea cercetarea și trierea probelor de învinuire. 2. (În organizații politice, în întreprinderi și în instituții de învățămînt; cu determinări arătînd felul, natura, scopul) Secție sau serviciu destinat unor studii și consultații de specialitate. Cabinetele tehnice sînt adevărate școli ale creației pe tărîmul progresului tehnic. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2710. Cabinet de partid = centru în care se dau îndrumări teoretice și metodice cadrelor de lectori, conferențiari și propagandiști și celor care studiază marxism-leninismul. Scopul seminarului este de a da unele cunoștințe teoretice și metodologice necesare pentru a conduce și organiza munca cabinetelor de partid. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/3. 3. Consiliu de miniștri, guvern. Cabinetul francez. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cabinet: cabinét sn [Atestat: GOLESCU, î. 27 / V: (înv) gacabinet Plural: cabinete, (înv) cabinet uri / Etimologie: franceza cabinet] 1 Încăpere dintr-o (locuință sau) dintr-o instituție, folosită pentru exercitarea unei profesiuni Si: birou. 2 Birou al unei persoane cu muncă de răspundere. 3 (Îs) Șef (sau director) de cabinet Funcționar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituție. 4 (Îas) Funcție a șefului de cabinet (3). 5 (Îs) Lucrări de cabinet Lucrări auxiliare, de secretariat. 6-7 (În unele țări; îs) cabinet de instrucție (Personal dintr-un) birou pentru cercetarea și trierea probelor de acuzare, conduse de un judecător de instrucție. 8 Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. 9-10 (Cu determinări care arată felul) (Personal dintr-o) secție sau dintr-un serviciu în întreprinderi, instituții de învățământ etc., destinate unor studii și consultări de specialitate. 11 (În unele țări) Organ de stat care execută puterea executivă Si: guvern. 12 Membri ai unui cabinet (11) Si: guvern. 13 Sediu al unui cabinet (11) Si: guvern. 14 Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, pentru păstrarea obiectelor de preț. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CABINET: CABINÉT substantiv neutru 1. Încăpere (într-o casă, într-un apartament etc.) mai retrasă și mai liniștită decât celelalte, destinată anumitor folosințe (pentru lucru, în vederea exercitării unei profesiuni etc.). 2. Încăpere sau serie de încăperi (în localul unei instituții) unde lucrează cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Secție, serviciu de studii. • Cabinet metodic = a) centru didactic al activității metodice dintr-o școală, dintr-un oraș etc.; b) secție de îndrumare și de informare în bibliotecile mari și în întreprinderi; (ieșit din uz) cabinet de partid = centru în care se dădeau îndrumări teoretice și metodice cadrelor de lectori, conferențiari și propagandiști și celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi. 4. Guvern; guvernământ; consiliu de miniștri. 5. Mobilă mică, alcătuită dintr-un corp bogat ornat și cu sertare, așezat pe un suport în formă de masă sau pe coloane. [plural -te, -turi. / < limba franceza cabinet]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CABINET: CABINÉT, cabinete, substantiv neutru 1. Încăpere destinată exercitării unei munci intelectuale legate de o anumită profesiune. ♦ Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministrului. • Șef (sau director) de cabinet = funcționar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituție. Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. (În vechea organizare judecătorească) Cabinet de instrucție = birou în care se făcea cercetarea și trierea probelor de acuzare. ♦ Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatică. 2. Secție sau serviciu în organizațiile politice, în întreprinderi și în instituții de învățământ, destinate unor studii și consultații de specialitate. • Cabinet de partid = centru în care se dau îndrumări teoretice și metodice cadrelor de lectori, conferențiari și propagandiști ai partidului și celor care studiază marxism-leninismul. 3. (În unele țări) Consiliu de miniștri; guvern. – în franceză cabinet. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CABINET: CABINÉT, cabinete, substantiv neutru I. 1. Încăpere dintr-o locuință sau dintr-o instituție, folosită pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministrului • Șef (sau director) de cabinet = funcționar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituție. Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. (În unele țări) Cabinet de instrucție = birou pentru cercetarea și trierea probelor de acuzare condus de un judecător de instrucție. • Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatică. 2. Secție sau serviciu în întreprinderi, în instituții de învățământ etc., destinate unor studii și consultații de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (În unele țări) Consiliu de miniștri; guvern. II. Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preț. – Din limba franceza cabinet. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CABINET: CABINÉT, cabinete, substantiv neutru I. 1. Încăpere dintr-o locuință sau dintr-o instituție, folosită pentru exercitarea unei profesii. ♦ Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministrului. • Șef (sau director) de cabinet = funcționar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituție. Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. (În unele țări) Cabinet de instrucție = serviciu de cercetări judiciare, condus de un judecător de instrucție. • Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatică. 2. Secție sau serviciu în întreprinderi, în instituții de învățământ etc., destinate unor studii și consultații de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (În unele țări) Consiliu de miniștri sau guvern. II. Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preț. – Din limba franceza cabinet. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CABINET: CABINÉT substantiv neutru I. 1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție. 2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva. 3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii. ♦ cabinet metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: cabinet tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc. 4. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern. III. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase. (< limba franceza cabinet) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CABINET: CABINÉT cabinete n. 1) Încăpere destinată pentru diverse lucrări de specialitate. cabinet de proceduri. cabinet de muzică. 2) Birou al unei persoane de răspundere. cabinetul unui ministru. 3) Încăpere dintr-un muzeu sau dintr-o bibliotecă în care sunt păstrate diferite colecții. cabinet de filatelie. 4) (în unele țări) Consiliu de miniștri; guvern. /<fr. cabinet Forme diferite ale cuvantului cabinet: cabinete Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cabinet: cabinet n. 1. mică încăpere pentru lucru, toaletă, etc.; 2. consiliu de miniștri, guvern: cabinetul din București; 3. locul unde se conservă colecțiuni de obiecte, instrumente: cabinet de fizică, de himie; cabinet de lectură, locul unde se pot citi ziare sau cărți cu plată. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CABINET: CABINET substantiv guvern, consiliu de miniștri, (învechit) minister. (În unele țări guvernul se numește cabinet.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CABINET: CABINÉT substantiv verbal consiliu de miniștri. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cabinet: cabinet substantiv verbal CLOSET. TOALETĂ. VECE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cabinet: cabinét substantiv neutru, plural cabinéte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cabinet: cabinét substantiv neutru, plural cabinéte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CABINET' CABEZONCABIMAScabínăCABINDACABINÉTcabiniércabiniérăCăbînulCabiri |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cabinet Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cabinet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 27 / V: înv gacabinet Plural: cabinete, înv cabinet uri / Etimologie: franceza cabinet] 1 Încăpere dintr-o locuință sau dintr-o instituție, folosită pentru exercitarea unei profesiuni Si: birou. 3 Îs Șef sau director de cabinet Funcționar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituție. 5 Îs Lucrări de cabinet Lucrări auxiliare, de secretariat. 6-7 În unele țări; îs cabinet de instrucție Personal dintr-un birou pentru cercetarea și trierea probelor de acuzare, conduse de un judecător de instrucție. CABINÉT cabinete n. Cabinet de proceduri. Cabinet de muzică. Cabinetul unui ministru. Cabinet de filatelie. În unele țări guvernul se numește cabinet. |
GRAMATICA cuvântului cabinet? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cabinet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cabinet poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cabinet? Vezi cuvântul cabinet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cabinet?[ ca-bi-net ] Se pare că cuvântul cabinet are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cabinet Inţelegi mai uşor cuvântul cabinet dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCabinet medical sau dentar = cameră în care medicul sau dentistul examinează bolnavii Mai ales în vechea administrație Șef sau director de cabinet = funcționar care pregătește lucrările unui conducător de instituție Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat Lucrare de cabinet = scriere, lucrare făcută fără o cercetare a faptelor în realitate În vechea organizare judecătorească Cabinet de instrucție = birou în care se făcea cercetarea și trierea probelor de învinuire Cabinet de partid = centru în care se dau îndrumări teoretice și metodice cadrelor de lectori, conferențiari și propagandiști și celor care studiază marxism-leninismul Cabinet metodic = a centru didactic al activității metodice dintr-o școală, dintr-un oraș etc ; b secție de îndrumare și de informare în bibliotecile mari și în întreprinderi; ieșit din uz cabinet de partid = centru în care se dădeau îndrumări teoretice și metodice cadrelor de lectori, conferențiari și propagandiști și celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi Șef sau director de cabinet = funcționar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituție Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat În vechea organizare judecătorească Cabinet de instrucție = birou în care se făcea cercetarea și trierea probelor de acuzare Cabinet de partid = centru în care se dau îndrumări teoretice și metodice cadrelor de lectori, conferențiari și propagandiști ai partidului și celor care studiază marxism-leninismul Cabinetul ministrului Șef sau director de cabinet = funcționar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituție Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat În unele țări Cabinet de instrucție = birou pentru cercetarea și trierea probelor de acuzare condus de un judecător de instrucție Șef sau director de cabinet = funcționar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituție Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat În unele țări Cabinet de instrucție = serviciu de cercetări judiciare, condus de un judecător de instrucție ♦ cabinet metodic = a centru didactic al activității metodice; b secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: cabinet tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cabinet |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nucleinic, nucleinici, adjectiv în sintagma acid nucleinic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cabinet are forma: cabinéte
