 | as |
|
| Burduf [ bur-duf ] VEZI SINONIME PENTRU burduf PE ESINONIME.COM definiția cuvântului burduf în mai multe dicționareDefinițiile pentru burduf din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURDUF: BURDÚF, burdufuri, substantiv neutru 1. Sac primitiv făcut din pielea (uneori din stomacul) unui animal (capră, oaie, bivol),. în care se păstrează sau se transportă brînză, făină, apă etc. Ți-a adus matale un burduf de brînză prima întîi. SADOVEANU, N. forme 10. • figurat Burdufuri mari de apă ridică norii suri. LESNEA, I. 30. • Expresia: Brînză bună în burduf de cîine vezi brînză. Burduf de carte = foarte învățat, tobă de carte. (Neobișnuit la plural ) Grași pedanți, burdufi de carte și de-nvățătură goi... N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. A se face burduf (de mîncare) = a mînca foarte mult, a se ghiftui. Se puse deci la mîncare și cum fu lipit de foame... se sătură de se făcu burduf. RETEGANUL, P. I 64. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strîns, îneît să nu se mai poată mișca; a lega cobză. Au hotărît să lege burduf bou cu bou și să-i urce în vagon pe brațe, GALAN, Z. R. 162. A da pe cineva în burduful dracului = a lăsa pe cineva în voia lui, a nu-și mai bate capul cu cineva. Și așa, de la o verb reflexiv:eme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului și l-au lăsat pe sama lui. CREANGĂ, P. 142. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. Burduful armonicii. • (Prin analogie) Aparat de fotografiat cu burduf. 2. Acoperitoare de piele care, în timp de ploaie, apără picioarele celor din trăsură. O birjă, cu coșul ridicat și cu burduful tras, se oprește din goana mare dinaintea ospătăriei. CARAGIALE, M. 71. ♦ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei. 4. Perete ondulat de piele sau de pînză (cauciucată) așezat pe laturile punții de comunicație între două vagoane de călători. 5. Pielea de bășică uscată care, pe verb reflexiv:emuri, se întrebuința în locul geamurilor.- plural și: burdufe (DELAVRANCEA, S. 125), (substantiv masculin, neobișnuit, în expresie) burdufi. – Variante:(Moldova) burdúh (SBIERA, P. 178), burdușe (TOMA, C. vezi 302, ISPIRESCU, L. 137) și (substantiv masculin) burduși (BIBICESCU, P. P. 336), burdúv (CREANGĂ, P. 54, ȘEZ. VII 90), burduvuri, substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURDUF: BURDÚF, burdufuri, substantiv neutru 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. • Expresia: Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (regional) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile, descoperite. • Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinși de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe verb reflexiv:emuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (regional) Burduhan. 7. (regional) Copcă în gheață. [Variante: burdúv, burdúh, burdúș substantiv neutru] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURDUF: BURDÚF, burdufuri, substantiv neutru 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. • Expresia: Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (regional) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. • Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe verb reflexiv:emuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (regional) Burduhan. 7. (regional) Copcă în gheață. [Variante: burdúv, burdúh, burdúș substantiv neutru] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURDUF: BURDÚF, burdufuri, substantiv neutru 1. Sac făcut din pielea netăbăcită (uneori din stomacul) unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. • Expresia: Burduf de carte = foarte învățat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca. (regional) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Acoperitoare de piele care, în timp de ploaie, apără picioarele celor din trăsură. • Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din pânză (cauciucată), așezat pe laturile punții de comunicație între două vagoane de călători. 5. Bășică (1) uscată, care, pe verb reflexiv:emuri, se întrebuința în locul geamurilor. 6. (regional) Copcă în gheață. [Variante: burdúv, burdúh, burdúș substantiv neutru]. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BURDUF: BURDÚF burdufuri n. 1) Sac făcut din piele netăbăcită sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru păstratul sau transportul diferitelor produse (brânză, făină, apă, vin etc.). * A fi burduf de carte a fi foarte învățat; a avea multă carte; a fi tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf a lega strâns încât să nu poată face nici o mișcare; a imobiliza complet; a lega fedeleș; a lega cobză. A se face burduf (de mâncare) a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mâncare. 2) Sac special, făcut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonică etc.). 3) Învelitoare din piele, pentru picioare, special amenajată în trăsurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din pânză cauciucată, care se montează pe laturile pasajului de comunicație între vagoanele de cale ferată. 5) popular Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului burduf: burdufuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru burduf: burdúf sn [Atestat: LB / V: borburduf, bordúș, burduf dúh, burduf dúj, burduf dúș, (reg) burdufdúv, burduf túc, burduf rtúș / Plural: burdufuri, (rar) burduf e/ Etimologie: nct] (Reg) 1 Peritoneul animalelor. 2 Vezica bovinelor. 3 (Pex) Pielea vezicii animalelor, care servea drept geam. 4 Stomac. 5 Sac primitiv confecționat din stomacul animalelor, folosit la păstrarea alimentelor. 6 Pungă laterală atașată la șa. 7 Parte a cimpoiului care se umflă cu aer. 8 (Pex) Cimpoi. 9 (Pex) Foaie. 10 (Pan) Pântece mare. 11 Partea convexă a semilunii. 12 Cutia de lemn a instrumentelor cu coarde, care produce rezonanța tonului. 13 Copil mic. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru burduf: burdúf n., plural urĭ (din burduh [variantă din tîrbuh, tîrboc], de unde și rut. bordĭug, burdĭug, burduf. vezi tîrban). Sac de pele de pus brînză, undelemn ș.a. Rar. Poclit la trăsură. figurat Fam. A fi burduf de carte, a fi dobă de carte, a fi foarte învățat. I-a făcut spinarea burduf de bătaĭe, l-a bătut de ĭ-a unflat spinarea. L-a legat burduf, l-a legat fedeleș, țeapăn, foarte strîns. – În nord plural și burduje, desagĭ de pele (cobúrĭ) p. călătorie călare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURDUF: BURDUF s. 1. foale. (burduf la cimpoi, pentru apă etc.) 2. coș, coviltir, (regional) ceahol, cutubă, (regional, mai ales in Moldova) poclit. (burduf la o trăsură.) 3. țiplă. (burduf la ferestre.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BURDUF: BURDÚF substantiv verbal burduhan, copcă, ochi, stomac. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru burduf: burduf substantiv verbal BURDUHAN. COPCĂ. OCHI. STOMAC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru burduf: burdúf substantiv neutru, plural burdúfuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru burduf: burdúf substantiv neutru, plural burdúfuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BURDUF' burdóiBURDÓNBurducburducúțăBURDÚFburdufáșburdufósBurd/ugBURDÚH |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL burduf Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului burduf dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BURDÚF burdufuri n. * A fi burduf de carte a fi foarte învățat; a avea multă carte; a fi tobă de carte. A lega pe cineva burduf a lega strâns încât să nu poată face nici o mișcare; a imobiliza complet; a lega fedeleș; a lega cobză. A se face burduf de mâncare a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mâncare. Burdúf sn [Atestat: LB / V: borburduf, bordúș, burduf dúh, burduf dúj, burduf dúș, reg burdufdúv, burduf túc, burduf rtúș / Plural: burdufuri, rar burduf e/ Etimologie: nct] Reg 1 Peritoneul animalelor. Burduf la cimpoi, pentru apă etc. Burduf la o trăsură. Burduf la ferestre. Burduf la cimpoi. Burduf la ferestre. |
GRAMATICA cuvântului burduf? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului burduf. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul burduf poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE burduf? Vezi cuvântul burduf desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul burduf?[ bur-duf ] Se pare că cuvântul burduf are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL burduf Inţelegi mai uşor cuvântul burduf dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeBurduf de carte = foarte învățat, tobă de carte A se face burduf de mîncare = a mînca foarte mult, a se ghiftui A lega pe cineva burduf = a lega pe cineva foarte strîns, îneît să nu se mai poată mișca; a lega cobză A da pe cineva în burduful dracului = a lăsa pe cineva în voia lui, a nu-și mai bate capul cu cineva ♦ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte A lega pe cineva burduf = a lega pe cineva foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză Regional A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva A se face burduf de mâncare = a mânca foarte mult, a se ghiftui Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinși de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte A lega pe cineva burduf = a lega pe cineva foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză Regional A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva A se face burduf de mâncare = a mânca foarte mult, a se ghiftui Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată Burduf de carte = foarte învățat A lega pe cineva burduf = a lega pe cineva foarte strâns, încât să nu se poată mișca Regional A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva A se face burduf de mâncare = a mânca foarte mult Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL burduf |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a sta cu burta la soare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul burduf are forma: burdúfuri
