 | as |
|
| Bură [ bu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU bură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bura în mai multe dicționareDefinițiile pentru bura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bura (forma la infinitiv) A bura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURĂ: BÚRĂ substantiv feminin 1. (De obicei determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă, burniță. Vîntul sufla mai friguros, desfundînd iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. REBREANU, P. S. 87. Vîntul suna în brazi ca o bură de ploaie. IBRĂILEANU, A. 155. Pulbere de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142. • figurat Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250. Tremurînd ea licurește și se pare a se rumpe. Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. EMINESCU, O. I 76. 2. Ceață amestecată cu ploaie foarte măruntă. • (Poetic) Cumnate Manole, a grăit uncheșul, de-acu dusu-m-am și eu. Mă întorc în bură și negură, cum spune cîntecul din bătrîni. SADOVEANU, N. forme 187. Bura piscului = ceața care acoperă vîrful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase (uneori și în zilele senine). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură: búră2 substantiv feminin [Atestat: MARDARIE, L. 2779 / Plural: burare, bura ri / Etimologie: nesigură cf it buriana] 1 (Dob complinit prin de ploaie) Ploaie măruntă, deasă și scurtă Si: burniță, (rar) bur, burat2 (2), (reg) bureală, burlă, burliță, burnă. 2 (Reg; pex) Ceață. 3 (Reg; pan) Aburul care iese din mâncarea caldă. 4 (Reg; pex) Chiciură. 5 (Reg; pex) Promoroacă. 6 (Reg; pex) Polei. 7 (Reg) Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg) Melodie după care se execută bura (7). 9 (Reg) Instrument de pescărie nedefinit mai îndeaproape. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURA: BURÁ, persoană 3 burează, verb I. intranzitiv A. ploua mărunt și des, a burnița, a cerne, a țîrîi. Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bură: 1) búră forme, plural ĭ (sîrb. bura, furtună [înț. pe care îl avea și verb reflexiv:om.], vechea slavă și limba rusă búrĕa, furtună; în turcă bora, un vînt violent. vezi zbîrlesc. Cp. cu boare. Bern. 1, 103). Vechĭ. Furtună. Azĭ. Început de ploaĭe, ploaĭe slabă. O bură de ploaĭe, o ploaĭe scurtă. Nord. Chiciură. vezi burniță, ropot. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BURA: BURÁ verb trecut 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (informatică) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. (< limba franceza bourrer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURA: BURÁ2, burez, verb I. tranzitiv 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din limba franceza bourrer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURA: BURÁ2, burez, verb I. tranzitiv 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din limba franceza bourrer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bura: bura2 verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: bura réz / Etimologie: franceza bourrer] 1 A astupa cu un material special (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2 A îndesa balastul sub traversele liniei de cale ferată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BURA: BURÁ verb I. trecut 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < limba franceza bourrer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bură: *2) búră forme, plural e (în franceză bure, stofă foarte groasă de lînă). Rotocol de pîslă foarte groasă care se pune în cartuș pentru pulbere și alice în locu fultuĭeliĭ primitive: un pachet de bure. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURA: BURÁ2, burez, verb I. tranzitiv 1. A astupa cu un material o gaură în care a fost introdus un exploziv. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – în franceză bourrer. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bură: bură forme 1. ploaie cu furtună; 2. ploaie măruntă și rece: pulberea de diamante cade fină ca o bură EM. [Vechiu-rom. bură, vifor = serb. BURA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURA: BURA verb a burnița, a țîrcîi, a țîrîi, (învechit și popular) a roura, (regional) a burui, (învechit) a roua, (figurat) a cerne. (Afară bura.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură5: búră5 [Atestat: STOICA, VÎN. 4 / Plural: bura5re / Etimologie: franceza bourre] Dop de carton, pâslă sau ceară, care se așază în cartuș pe pulbere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bura: burá1 vi [Atestat: PONTBRIANT, despre / prezentul indicativ: (3) bura ează / Etimologie: bură2] (Rar) A ploua mărunt și des Si: a burnița, (reg) a burlița. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURĂ: BÚRĂ substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, – conform sârbo-croată bura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURĂ: BÚRĂ substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică. – conform limba sârbă bura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură: búră3 substantiv feminin [Atestat: ANTIPA, P. 313 / Plural: burare / Etimologie: nct] (Reg) Cârlig cu coadă pentru prins peștii din năvod Si: buret. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURA: BURÁ1, persoană 3 burează, verb I. intranzitiv A ploua mărunt și des; a burnița, a cerne, a țârâi. – Din bură. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURA: BURÁ1, persoană 3 burează, verb I. intranzitiv A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. – Din bură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură: búră1 substantiv feminin [Atestat: CORESI, PS. 125 / V: búria, buránă, boránă / Plural: burare / Etimologie: vsl бypгa] Furtună. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură4: búră4 substantiv feminin [Atestat: ALRM I/II, h. 415 / Plural: bura4re / Etimologie: nct] (Reg) Pânză care se pune pe fața mortului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURA: BURÁ1 persoană 3 burează, verb I. intranzitiv A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURĂ: BURĂ substantiv (meteorologie) burniță, burnițeală, țîrcîială, țîrîială, (regional) buruială, roureală. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURĂ: BÚRĂ substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță. – Comp. limba sârbă bura. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BURĂ: BÚRĂ burai forme Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; burniță. /<sb. bura Forme diferite ale cuvantului bura: burai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bura: burá3 vi [Atestat: MINEIUL (1776) 189 2/2 / prezentul indicativ: bura rez / Etimologie: vsl бopгa] (Iuz) A lupta. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bura: burá (a astupa cu buraj) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu buréz, persoana a treia singular: el / ea și plural bureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bura: burá (a ploua mărunt) verb unipersonal, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea bureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BURĂ: BÚRĂ substantiv verbal chiciură, furtună, promoroacă, vifor, vijelie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bură: bură substantiv verbal CHICIURĂ. FURTUNĂ. PROMOROACĂ. VIFOR. VIJELIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bura: burá1 (a bura) (a astupa cu buraj) verb, indicativ prezent 3 bureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bura: burá2 (a bura) (a burnița) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea bureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru bura: burá2, buréz, verb I (învechit) a (se) lupta. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bură: búră substantiv feminin, genitiv dativ articulat búrei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bură: búră substantiv feminin, genitiv dativ articulat búrei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BURĂ: BÚRĂ substantiv verbal burniță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BURA' BUPHTHALMUMBUPLEURUMbúptărBURBURÁBURÁCBURÁCĂburáciburaclá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2779 / Plural: burĂre, burĂ ri / Etimologie: nesigură cf it buriana] 1 Dob complinit prin de ploaie Ploaie măruntă, deasă și scurtă Si: burniță, rar bur, burat2 2, reg bureală, burlă, burliță, burnă. Bura2 verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: burĂ réz / Etimologie: franceza bourrer] 1 A astupa cu un material special argilă, nisip etc. Afară burĂ. Afară burĂ. 4 / Plural: burĂre / Etimologie: franceza bourre] Dop de carton, pâslă sau ceară, care se așază în cartuș pe pulbere. Burá1 vi [Atestat: PONTBRIANT, despre / prezentul indicativ: 3 burĂ ează / Etimologie: bură2] Rar A ploua mărunt și des Si: a burnița, reg a burlița. 313 / Plural: burĂre / Etimologie: nct] Reg Cârlig cu coadă pentru prins peștii din năvod Si: buret. 125 / V: búria, buránă, boránă / Plural: burĂre / Etimologie: vsl бypгa] Furtună. 415 / Plural: burĂre / Etimologie: nct] Reg Pânză care se pune pe fața mortului. BÚRĂ burĂi forme Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; burniță. Burá3 vi [Atestat: MINEIUL 1776 189 2/2 / prezentul indicativ: burĂ rez / Etimologie: vsl бopгa] Iuz A lupta. Burá1 a burĂ a astupa cu buraj verb, indicativ prezent 3 bureáză. Burá2 a burĂ a burnița verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea bureáză. |
GRAMATICA cuvântului BURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BURĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bură? Vezi cuvântul bură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bură?[ bu-ră ] Se pare că cuvântul bură are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL BURĂ Inţelegi mai uşor cuvântul bură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeBura piscului = ceața care acoperă vîrful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase uneori și în zilele senine Bură, vifor = serb |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A împlini voia sau voile cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul bura se conjugă: ei ele bureáză
